23 Noiembrie 17

ZARVA

  • 02 Iulie 17
  • Tineri
  • 0
    Ca un templu al plăcerilor care se respectă, Internetul are şi foarte mulţi adepţi. Este greşit raţionamentul că toţi cei care folosesc Internetul sunt sortiţi pierzării. 
    Tot ce este cu adevărat de folos minţii, sufletului, sporirii intelectuale Îi este bineplăcut şi lui Dumnezeu. Ce frumos este să constaţi că în zarva pe care o creează Internetul se găsesc şi lucruri bune, dacă nu chiar extraordinare! Bunăoară, cărţile de folos pentru suflet, site-urile creştin ortodoxe, forumurile de discuţii pe teme duhovniceşti, întrebările şi răspunsurile date de duhovnici renumiţi, muzica de cult sau clasică, bibliotecile on-line, site-urile de cultură generală sunt doar câteva exemple de lucruri folositoare.
    Totuşi Internetul este şi va rămâne un instrument al neliniştii prin aceea că uneşte sute de popoare şi milioane şi milioane de utilizatori. În fapt, ca mijloc de comunicare, Internetul a cunoscut o explozie globală fără precedent şi o metamorfoză formidabilă .
    „Meritul” metamorfozei nu acoperă pagubele pe care Internetul le face în special sufletelor. Vitezele Internetului se dezvoltă zilnic în fiecare zonă a globului. Practic, în fiecare secundă păcatul creşte, se solidifică, se diversifică. Omul care foloseşte des Internetul, chiar dacă n-ar avea sunet (sistem audio), tot ar fi tulburat, pentru că e greu să faci faţă acestui stăvilar de oameni , obiceiuri, apucături, pasiuni, obsesii.
    Peste toate apucăturile, tronează ceea ce este numit generic entertainment. „Noul Babilon” asigură într-o fracţiune de secundă legătura cu cântăreţul preferat, cu idolul favorit. Generaţia noastră nu se sfieşte să folosească termenul idol. Faţă de începutul secolului trecut, când cu greu cineva putea avea propria-i muzică, pentru aceasta fiind necesară angajarea sau închirierea unei orchestre costisitoare, astăzi tehnologiile tip mp3 sau juke box permit ca în câteva secunde să poţi alege câteva mii de piese dintr-o mulţime de stiluri.
 

    Spuneam că viteza este un atu al Internetului care greu poate fi contestat, dar faptul că acesta permite accesul şi la muzica care omoară sufletul este de plâns. Poate cineva să numere site-urile sataniştilor, cele ale neonaziştilor, ale microbiştilor înrăiţi, ale yoghinilor şi ale altor grupări? Fiecare grupare are muzica sa. Desfrânarea este „propovăduită” cu asiduitate . 
    Sataniştii sunt direcţi, au muzica lor, ei fac idoli macabri din trupe care se numesc Death, Sodom, Obituary, Napalm Death, dar la o adică ei pot şi insinua, pentru că există stiluri muzicale în care solistul nu are nici un vers de cântat, ci doar grohăie, horcăie, urlă sau face spume la gură. Această aşa zisă muzică are, prin urmare, „acces internaţional”. Nu departe de aceste lătrături sordide sunt piesele cu înjurături explicite, specifice muzicii „de cartier” şi altor genuri ce derivă din acesta. Sunt promovate violenţa, împotrivirea faţă de autorităţi, atacul la persoană, sexul, drogurile, ţinutele indecente etc.
    E o realitate pe care noi, cei care folosim Internetul, trebuie să o acceptăm: în multe cazuri, Internetul nu ne dă ce am vrea noi, ci ne dă ce vrea el.
    Se poate ca unii dintre utilizatori să caute muzică decentă şi atunci merg către motoarele de căutare şi download. Sub un titlu cuminte şi decent, de multe ori la tine în calculator se încarcă o cu totul altă piesă muzicală, o piesă care ar putea, la fel, să poarte după ea, după moda vremii, un virus sau un spion informatic.
    Nepăsarea în faţa acestei proliferări a păcatului prin Internet este moarte a sufletului . Planurile de desfrânare sunt gândite de puţini, dar efectul „bulgăre de zăpadă” angrenează spre fapte rele şi pierzanie din ce în ce mai multe persoane.
    Zarva, larma aceasta fără precedent a Internetului are darul de a scoate la iveală ce este mai urât în om. E vorba de dezumanizare, de paşi rapizi spre o nouă specie de oameni: sedentară, închinătoare la idoli, trasă la faţă, imorală, inconstantă, independentă faţă de un sistem de valori şi faţă de Dumnezeu. O specie gata să-şi sacrifice sănătatea şi familia pentru pasiunile ei şi satisfacerea viciilor. Nu sunt puţini aceia care uită şi de mâncare sau apă.
    Hrana desfrânării este uneori prea tentantă ca utilizatorul Internetului să-şi mai aducă aminte şi de o altfel de hrană  decât cea pe care i-o dă furnizorul de servicii în reţea.
    Cartea Ecclesiastului ne învaţă că totul este deşertăciune, prin urmare, dacă Dumnezeu va voi, şi această cetate „sodomo-gomoristă” – Internetul – va pieri. Dumnezeu nu este responsabil pentru răul din lume, deoarece răul a venit prin oameni şi prin ispitirea perechii primordiale. 
    Lumea virtuală are antecedente, nu e ceva nou, şi stăm liniştiţi când ne gândim că Dumnezeu este biruitor în orice epocă, în orice ev. Viţelul de aur  s-a pus pe foc, capiştile idoleşti s-au surpat sub greutatea bunei credinţe, vrăjitorii stăpâni ai mirajelor şi nălucirilor au sfârşit lamentabil, grădinile minune, vechile palate cu holuri somptuoase şi cu băi menite să servească desfrâului, toate s-au şters de pe suprafaţa pământului.
    Lumea virtuală nu va fi niciodată mai puternică decât firescul naturii sădit de Creator, de Sfânta Treime, în oameni. Asta pentru că ispititorul nu poate fi vreodată mai puternic decât Dumnezeu. Este de la sine înţeles că această larmă a Internetului se poate stinge la fel de repede cum a izbucnit, totul este să ascultăm de glasul conştiinţei şi astfel, bucuroşi că ne putem trăi viaţa dată nouă de Dumnezeu şi auzind glasul Lui, să alegem să luptăm cu păcatul, nu să-i dăm apă la moară. 
    Căci de nu vom lupta noi cu păcatul, ne va lupta el pe noi, iar la întâlnirea cu dumnezeul în care am crezut, aşa ne va fi după cum ne-am închinat.
Te-ai închinat la idoli, desfrânări şi la oştirea întunericului, de întuneric o să ai parte! Te-ai închinat Dumnezeului cel adevărat, Preasfintei şi de Viaţă Făcătoarei Treimi, atunci vei fi întâmpinat aşa cum se cuvine şi chemat la bucuria veşnică!
    Dacă mai avem noi, cei robiţi de Internet, o fărâmă de umanitate, un locşor pentru bucuria sufletului, nu trebuie să batem dintru început mii de metanii sau să facem mii de închinăciuni. Ci să ascultăm glasul ferm dar plin de dragoste al Mântuitorului Hristos, care ne spune : Iată, stau la uşă şi bat, de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine .    
    Aşa să ne ajute Sfânta Treime, să ne biruim poftele şi patimile, şi spre slava lui Dumnezeu să ne facem vrednici să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului în viaţa aceasta, iar în cea de apoi, în desfătarea veşnică, să ne împărtăşim în vecii vecilor de lumina harului Său. Amin!

Extras din: Cristian Şerban / INTERNETUL / Tinerii în faţa provocării
Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
Editura Egumeniţa / Editura Cartea Ortodoxă 
Taguri: ZARVA
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0