22 Mai 18

VALORI ŞI PARTICULARITĂŢI ALE EDUCAŢIEI RELIGIOASE

  • 21 Martie 18
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
    Consistenţa valorilor este dată de capacitatea acestora de a răspunde unor nevoi individuale sau colective. Determinant în cunoaşterea valorilor se dovedeşte atât setul de întrebări privind propria persoană, pe care omul şi le formulează sau cu care intră în contact pe parcursul vieţii, cât şi capacitatea acestuia de a le recunoaşte cu ajutorul actelor emoţionale pozitive, îndeosebi prin iubire.
    În ultimele decenii, pedagogia insistă tot mai mult asupra nevoii unei educaţii de tip axiologic, înţeleasă ca o educaţie prin şi pentru valorile autentice. „Educaţie în perspectivă axiologică înseamnă a orienta procesul educativ pe traiectele cele mai profitabile sub aspectul eficienţei, a identifica sau a exploata momentele didactice privilegiate, a răspunde la toate căutările prin cele mai bune alegeri, [...] a acţiona în numele unei ordini de priorităţi”. Perspectiva axiologică în educaţie se dovedeşte cu atât mai necesară, cu cât unele dintre valorile general acceptate de societate au pierdut dimensiunea religioasă care le‑a impus, caracterul revelat (uneori aflându‑se chiar în contradicţie cu valorile religioase) sau apartenenţa la structuri socio‑culturale, cu toate limitele acestora.
    Din punct de vedere al axiologiei creştine, valorile religioase au rol integrator, de liant între diferite elemente şi structuri cărora le imprimă pecetea eternităţii: „Valorile religioase sunt integrative. Ele integrează, unifică, constituie într‑un tot solidar şi coerent toate valorile cuprinse de conştiinţa omului. Prin valorile religioase se înalţă arcul de boltă care uneşte valorile cele mai îndepărtate, adună şi adăposteşte pe cele mai variate. Un individ poate cuprinde diferite valori, pe cele mai multe din ele, dar legătura lor unificatoare va lipsi atâta timp cât valoarea religioasă nu li se adaugă”. Măsura în care valorile religioase sunt integrate în mod explicit sau implicit în cadrul altor structuri axiologice le conferă celor neteologice atributul universalităţii şi al obiectivităţii.
    Abordarea filosofică modernă oscilează între a înţelege sfera valorilor în relaţie cu existenţa sau integrate în aceasta, într‑un mod „în care valorile persistă, subzistă, dar nu există”. Textele biblice descoperă setul de valori prin care poate fi cunoscut Dumnezeu şi prin care omul poate să se cunoască pe sine spre a‑şi conştientiza propriile valori. „Noi vedem lumea prin valorile din ea, asemenea lui Dumnezeu însuşi, Care, la sfârşitul celei de‑a şasea zi a creaţiei, a privit la tot ce a făcut şi a văzut că «erau bune foarte» (Facerea 1, 31). Ele erau «bune foarte» pentru că erau revelaţia chipului bunătăţii Sale; se mişcau în obârşia şi finalitatea lor, săvârşind o taină, un sacrament al binelui”. Conştiinţa valorilor religioase coincide cu existenţa umană, ceea ce atribuie evenimentelor istorice şi întregii creaţii un set propriu de semnificaţii: „Omul are un univers spiritual, pentru că universul însuşi e încărcat de mesaje şi semnificaţii, pentru că fiecare făptură concretizează în sine şi manifestă simbolic la nivelul ei principiile existenţei”.
    Valorile promovate prin educaţia religioasă sunt desprinse şi prezintă întregul pe care‑l formează religia creştină însăşi. De‑a lungul celor două milenii de istorie, una dintre cele mai mari provocări ce a stat în faţa educaţiei religioase a fost legată de nevoia descrierii unui parcurs didactic şi religios unitar, corespunzător setului de valori descoperit de Dumnezeu şi, totodată, particularizat pentru fiecare dintre participanţii la acest demers.
    Unul dintre aspectele inovatoare ale creştinismului este poziţionarea omului, cu nevoile şi posibilităţile sale, în prim‑planul preocupărilor religioase, educaţionale, sociale etc., pentru calitatea pe care acesta o are, de valoare centrală în cadrul creaţiei. Părinţii Bisericii au afirmat dintotdeauna necesitatea imperativă a valorizării fiecăruia dintre cei care se apropie de Biserică pe calea educaţiei creştine. Ideea a devenit principiu educaţional creştin, fiind preluată apoi de pedagogia clasică. Sintagme precum: „Sufletul elevului este un diamant neprelucrat şi o ramură înflorită” traversează întreaga literatură teologică şi pedagogică. „Pe elevi nu trebuie niciodată să‑i dezamăgim. Astfel de principii pedagogice am învăţat la un colegiu, în America. Aceste concluzii ale psihologiei şi ale pedagogiei, fructul multor ani de cercetări ale oamenilor de ştiinţă, venind aici, la Muntele Athos, le‑am întâlnit în cărţile scrise de sfinţii părinţi, care au fost scrise în special de către monahi, acum multe veacuri. Concluziile acestea nu rămân scrise doar în cărţi, se aplică şi în realitate”, iar modelul nu poate fi decât evanghelic.
    Numeroase texte menţionează situaţii în care Domnul Iisus Hristos îi învăţa pe ucenici, îi punea în situaţii de autoevaluare a credinţei, fără a‑i desconsidera pentru limitele pe care şi le‑au dovedit într‑un moment sau altul. Metoda n‑a întârziat să‑şi arate roadele: ucenicii au devenit, la rândul lor, modele, cunoscute şi multiplicate după răspândirea textelor Sfintei Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii.
    Demersul amintit a sprijinit deopotrivă încrederea pentru corectitudinea conţinutului revelat şi speranţa pentru asistenţa divină permanentă, promisă de Hristos Domnul tuturor ucenicilor Săi: „[...] învăţaţi toate neamurile [...] să păzească toate câte v‑am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 19‑20). Mai presus de orice model educativ, cu valorile dar şi cu limitele sale, caracteristice creaţiilor umane, „Iisus Hristos nu impune, ci sugerează, nu oferă alternative în mod justiţiar, poruncitor, ultimativ”.
    Afirmaţia că nu se poate construi nimic durabil în educaţie fără un model reprezintă pentru pedagogie şi teologie un loc comun.
Particularitatea educaţiei Bisericii este dată şi de principiul posibilităţii progresului spiritual personal: orice demers educativ reprezintă o încercare prin care omul – fiinţă personală – încearcă să imite Persoana supremă, pe Mântuitorul Iisus Hristos – Învăţătorul lumii, model şi valoare prin Sine, iar „întreaga operă didactică a Mântuitorului reprezintă o îndrumare şi o orientare spre desă‑vârşirea umană”.
    Jan Amos Comenius consideră că finalităţile educaţiei religioase pot fi atinse doar prin raportarea la modelul oferit de Hristos: „Creştinii trebuie să fie formaţi după exemplul Lui, luminaţi în spirit, sfinţi în sârguinţa conştiinţei şi puternici în fapte (fiecare după vocaţia sa)”. Modelul hristic propune postularea iubirii aproapelui drept principiu al acomodării persoanei umane cu valorile supreme, prezentate şi evaluate exclusiv de Persoana divină.
    Educaţia fundamentată pe învăţătura creştină păstrează elementele definitorii ale acesteia, care au fost menţinute şi dezvoltate independent de condiţiile sociale sau politice ale perioadelor istorice parcurse în cele două milenii de creştinism. În enumerarea celor mai reprezentative astfel de elemente vom utiliza terminologia educaţională actuală: subordonarea faţă de revelaţia divină; educaţia fundamentată pe modelul suprem; educaţia fundamentată pe iubire; subordonarea educaţiei faţă de caracterul unic al persoanei umane; necesitatea perfecţionării spirituale; valorizarea discipolului; respectarea particularităţilor de vârstă spirituală şi de vârstă biologică a ucenicilor; caracterul deschis al educaţiei; educaţia pe tot parcursul vieţii; formarea iniţială şi continuă a educatorilor; educaţia fundamentată pe intuiţie; utilizarea mijloacelor de învăţământ; evaluarea continuă a activităţii; legătura dintre religie şi morală; educaţia prin activităţi comunitare; educaţia realizată prin valorile culturii.

Extras din: PATRIARHIA ROMÂNĂ APOSTOLAT EDUCAŢIONAL / Ora de religie – cunoaştere şi devenire spirituală
Lucrare tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Editura Basilica a Patriarhiei Române / Bucureşti – 2010
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe
Colaboratori: www.ioanistrati.ro

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0