13 Decembrie 17

Unde duc drogurile... De la extaz la mormant. Lideri rock - modele pentru milioane de tineri, victime ale toxicomaniei

  • 24 Noiembrie 17
  • Tineri
  • 0
    "Am citit articolul tau despre Ozzy Osbourne. Sunt de acord cu majoritatea lucrurilor spuse acolo[101]. Ozzy nu e model demn de urmat, insa majoritatea liderilor sunt! Cred ca pentru doi-trei lideri nebuni si alti doi-trei sinucigasi, muzica rock nu trebuie si nu poate fi discreditata!"
 
    Muzica rock nu trebuie discreditata de cineva din afara, ea se auto-discrediteaza prin liderii ei marcanti de ieri si de azi.
    Ce intelegem noi, in mod curent, prin "model"? Prin model intelegem persoana care (prin valoare si calitati) poate servi ca exemplu in viata.     Din lipsa catehizarii, a educatiei religioase sustinute, cei mai multi dintre tineri nu-si mai indreapta privirile spre Mantuitorul Hristos Lumina lumii (Ioan 9, 5), Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6), spre Maica Domnului sau spre sfintii Bisericii. Aceste adevarate modele pentru intreaga omenire sunt inlocuite, din pricina pervertirii noastre, cu diversi idoli - false modele in mare parte, persoane patimase lipsite de o minima moralia. Cred ca va veni ziua cand vei simti ca aceste cuvinte nu-s atat de patetice pe cat par a fi!
    Nu neg ca starurile au virtuti, calitati, insa atmosfera de promiscuitate in care multi traiesc, patimile (desfraul, adulterul, alcoolismul, drogurile, etc.) nu-i fac vrednici de a fi modele; dintre starurile rock multi nereusind ei insisi sa se descurce in marea vietii.
    Ex-chitaristul grupului Guns’n’Roses, Slash afirma: "cand esti star rock, oamenii nu te mai privesc ca pe o fiinta umana"[102]. Acest lucru este din pacate foarte adevarat, "tinerii vor ca idolii lor sa aiba o dimensiune supranaturala"[103]. 
    Idolii muzicii rock sunt vazuti ca niste dumnezei. Lor li se dedica aproape tot timpul liber, fanii ascultand la nesfarsit muzica idolilor. Ei nu scapa nici o informatie referitoare la formatiile si liderii rock indragiti; sunt dispusi deseori sa faca mari sacrificii financiare pentru a intra in posesia unei casete rare, a unui poster, insigne sau tricou cu chipul idolului sau al trupei idolatrizate.
    Idolatrizarea poate merge pana la a scrie cu graffiti intr-o statie de metrou "Clapton is God"[104] [Eric Clapton (n.n.) este Dumnezeu], cum s-a intamplat la Londra. Dar sa admitem sa astfel de cazuri sunt izolate. Asemeni si cazul sinuciderii tanarului Jonathan Keiselberg (20 de ani) la aflarea vestii ca vocalistul Rob Halford paraseste veterana trupa Judas Priest[105].
    Idolii rockului influenteaza mult tineretul. Camerele rockerilor, pline de postere, par a fi... biserici ale muzicii rock. Idolii muzicii rock dirijeaza chiar imbracamintea si tunsoarea.
    Printre liderii rock intalnim inca din anii ’80 barbati ce par a fi femei, datorita machiajului si frizurii (membrii trupelor Mötley Crue, Poison etc.), unii dintre ei isi vopsesc chiar fetele (King Diamond, membrii trupei KISS, Alice Cooper etc.); tatuajul si cerceii (body-piercing-urile) sunt la mare pret. Putem gasi in toate acestea vreun folos?
    Spuneam si cu alt prilej ca, din nefericire, tineretul are o slaba capacitate in ierarhizarea valorilor; interesele si aspiratiile lor nu sunt bine conturate, trasaturile volitive fiindu-le dominate de labilitate. Lipsa culturii, a educatiei religioase a unei mari categorii de tineri face ca acestia sa fie cuprinsi de mirajul teribilismului, iesirii din normalitate, din banal, dar nu prin virtuti, ci prin excese.
    Daca la inceput aminteam de modelul Hristos - Dumnezeu, trebuie precizat ca unele trupe adopta un chip nu dumnezeiesc, nu omenesc, ci animalic. Joey de Mayo (vocalistul trupei Manowar) afirma: "gandim ca omul de astazi conserva, cu sau fara voia lui, un instinct bestial (animalic) latent, look-ul nostru fiind la limita dintre om si animal"[106]. 
    Multi fani afirma ca "muzica conteaza, nu infatisarea sau viata privata a starurilor". Aceasta idee isi pierde consistenta daca amintim ca unele trupe au facut cariera datorita "imaginii", "spectacolelor-soc", mesajelor inedite si nu virtuozitatii interpretilor sau muzicii lor cu valoare artistica (lucru confirmat de Alice Cooper, Venom etc.).
    E adevarat ca muzica rock a dat si muzicieni de o valoare incontestabila, insa numarul lor e infim. Dar si acestia, de multe ori, au trait in mari patimi sau au avut influente oculte in muzica lor, punand astfel sub semnul intrebarii izvorul inspiratiei lor...
    Revenind la manipulare, se pune intrebarea daca nu cumva efectul idolului asupra tanarului admirator ar fi mai repede unul de inhibare. Insa sunt de parere ca, mai ales la varsta adolescentei, tinerii sunt tentati sa imite comportamentul pe care-l descopera la persoana idolatrizata. Tanarul cauta sa-si imite idolul, de la look, gesturi, si daca e posibil pana la... insusirea gusturilor culinare ale idolilor. Fanul traieste cu sentimentul ca alegerea ii apartine de fiecare data, insa din nefericire se poate ajunge la distrugerea propriei personalitati, el nemaifiind decat un strasnic imitator.
    Imitand idolul si comportamentul sau imoral se ajunge la o obisnuinta, la o familiaritate cu raul, cu pacatul. Obisnuinta duce la patima, la atrofierea simtului care-ti spune "acest lucru nu e firesc, acest lucru e pacat sau pervers". Repetarea la nesfarsit duce la crearea unor mentalitati contrare moralei crestine si uneori contrare bunului simt.
    Probabil ca starurile rock neaga ideea cum ca ar fi manipulatorii tinerilor care ii idolatrizeaza. Insa cu multa dezinvoltura unii recunosc ca aceasta este o realitate. Un veteran al muzicii rock, Keith Richard (chitarist la Rolling Stones), afirma: "Stiu ce inseamna sa manevrezi mase intregi de oameni - cum facea Adolf Hitler. Cand sute de oameni sunt ca unul singur, devin un mecanism. Este fascinant si totodata infiorator.     La un moment dat poti avea senzatia ca aceasta masa amorfa se afla in stapanirea ta, dar nu-i adevarat. Nu o poti controla, dar o poti manipula si tu stii asta, pentru ca altfel nu ar fi venit la concert"[107]. Si vocalistul Mike Muir de la formatia Suicidal Tendencies e convins ca tinerii fani pot fi manipulati: "Explicandu-le razboiul si drogurile, unii, curiosi, nu vor intarzia sa le incerce. Rolul meu e sa le ofer delirul pe scena si sa-i excit in sens pozitiv. Tuseul pedagogic il las profesorilor si parintilor..."[108].
    Raspunderea idolilor este enorma. Ei trebuie sa constientizeze gravitatea manipularii, a consecintelor faptelor si cuvintelor lor. Aceasta influenta negativa, manipulare, Sfanta Scriptura o numeste sminteala. Ea este influenta rea facuta aproapelui prin cuvinte si fapte nelegiuite prin care aproapele este atras spre pacat. Din nefericire idolii acestor vremuri nu smintesc doar pe unul din acestia mici (Marcu 9, 42), ci milioane de tineri. Ei vin in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori. Dupa roadele lor ii veti cunoaste (Matei 7, 15-16). Iar roadele, faptele lor sunt necredinta, drogurile, alcoolismul, violenta, homosexualitatea, libertatea sexuala, urmate uneori de disparitia prematura.
    Apropos de disparitiile premature. Nu-s doi-trei sinucigasi intre staruri, ci zeci, iar ceea ce e ingrijorator e ca acestia raman in constiintele rockerilor ca monstrii sacri. Nefericita sintagma "monstrii sacri", avand in vedere ca vietile lor sunt un fel de Vietile Sfintilor pe de-ndoaselea.
    Diavolul, marele nostru dusman, nu s-a multumit doar sa-i vada pe liderii rock dependenti de droguri, ci i-a dus chiar la sinucidere - prin consumul excesiv - luandu-le astfel posibilitatea pocaintei, a venirii in fire. Scopul lui etern este distrugerea omului in aceasta viata si aruncarea lui in focul gheenei in viata cealalta.
    Ingaduie-mi, te rog, sa ma folosesc in cele ce urmeaza de "materialul clientului" - asa cum se exprima mucalit un regretat profesor de sectologie. Iata niste adevaruri, pomenite in presa de specialitate, si care nu pot fi tagaduite.
    O buna parte din liderii rock cauta in droguri "experiente inedite si creativitati sporite"[109]. "Curentul psychedelic (de la psihedelic - care provoaca viziuni, halucinatii, vise prin drogare, n.n.) ... se naste tocmai in urma acestor indrazneli; dar Syd Barrett lider la grupul Pink Floyd (formatie initiatoare a stilului) abuzeaza de iarba (marijuana) si acid (LSD), devenind o leguma umana, cu creierul tulburat, intoxicat. A fost prima victima dintr-un sir foarte lung... Dupa putini ani, in perioada curentului hippy (numit si flower-power) devine tot mai indragita ideea vietii fara prejudecati, adica sa incercam tot ce se poate, muzical - sexual - medicamentos"[110].
    "Drogurile devin o moda sic, un mod de viata si ca urmare tragediile se tin lant: la 3 iulie 1969 este gasit in piscina Brian Jones (imbibat cu alcool si drog) de la Rolling Stones; la 3 septembrie 1970 moare Al Wilson de la grupul american Canned Heat, cu diagnosticul supradoza (overdose)"[111].
    La 17 septembrie 1970 moare poate cel mai mare chitarist al rockului, Jimmy Hendrix - geniu si maniac, dependent de droguri in scurta sa viata (28 ani).
    In acelasi an, "la 4 octombrie 1970 tulburatoarea Janis Joplin moare, cu zeci de intepaturi in brat - de la heroina"[112].
    "Pe 3 iulie 1971 Jim Morrison - simbolul revoltei adolescentine, liderul grupului The Doors este descoperit in cada mort"[113]. Se pare ca tot din cauza drogurilor si a alcoolului. In martie 1969, el fusese acuzat de "comportament imoral, lasciv pe scena; se pare ca era beat"[114].
    "In 1975, Gary Thain (ex-bassist al veteranei trupe progresive Uriah Heep) dupa lungi probleme cu excesul de alcool moare din cauza unei supradoze"[115].
     Apar acum, si se impun treptat, rockul hard & heavy-ul, punk-ul.
    "Apare moda turneelor mondiale (impuse de manageri verosi)"[116]. Acestea cer un mult efort fizic si psihic din partea cantaretilor rock. Stresati, obositi, ei apeleaza des la droguri si alcool pentru a-i fortifica.
    "Apare o noua serie de decese: Tim Buckley (muzician american) din cauza unei supradoze de heroina, la 29 iunie 1975"[117].
 In august 1977, la numai 42 de ani, pleaca din aceasta lume si cel mai adulat cantaret de Rock’n’Roll, Elvis Presley. Fusese gasit mort in baie. Cauza: drogurile!
    Vedetele curentului punk si fanii lui au bagat spaima in populatia britanica de la sfarsitul anilor ’70. "Ei purtau inele in nas, tricouri sfasiate si umblau beti si drogati"[118]. In topul razvratirilor s-a aflat Sex Pistols.
    Vocalul acestui grup punk, Sid Vicious, "avea un comportament total iesit de sub control si era permanent indopat de heroina. In octombrie 1978 este acuzat de uciderea prietenei sale Nancy Spungen, insa a doua zi dupa eliberarea pe cautiune, Sid Vicious va muri in urma unei supradoze de heroina"[119].
    In 1979, pe 8 septembrie, Keith Moon, bateristul grupului The Who si personalitate extravaganta a muzicii rock, moare la numai 31 ani, "cauza - excesul de alcool"[120]. (Unele surse dau ca data a mortii 7 septembrie 1978).
    "In 21 februarie 1980, vocalistul Bon Scott al grupului AC/DC, dependent toata viata de droguri si alcool, este gasit mort prin asfixiere, in masina"[121]. "Autopsia dovedeste ca Bon bause o jumatate de sticla de whisky"[122].
    "Tot in seria acestor decese il putem pune si pe tobosarul John Bonzo Bonham de la grupul Led Zeppelin rapus in acelasi an 1980, la 25 septembrie, de excesul de alcool (sufocare in somn dupa coma alcoolica)"[123].
    Facand un salt de zece ani aflam ca "Andrew Wood, vocalist al grupului Mother Love Bone a decedat in 1990 datorita, bineinteles, unei supradoze de droguri"[124]. Amintim aici si moartea vocalistului de la grupul Queen, Freddie Mercury, la 24 noiembrie 1991, desi cauza a fost alta: maladia SIDA (contactata datorita relatiilor intime homosexuale).
    "In acelasi an 1991, chitaristul Steve Clark al grupului Deff Leppard cade victima acelorasi demoni care au distrus multi muzicieni rock: alcoolul si drogurile. El a fost gasit mort in apartamentul sau"[125].
    In 1994 (8 aprilie), lumea rockului e zguduita de sinuciderea unuia dintre cei mai adulati cantareti rock ai anilor ’90 - Kurt Kobain, vocalistul grupului Nirvana. Pricinile se pare ca au fost drogurile si... sila de viata.
    Ca prin minune, Phil Anselmo, vocalistul grupului Pantera scapa cu viata, dupa ce "...s-a aflat cinci minute in moarte clinica din cauza unei injectii cu heroina (doza mortala) pe care si-a facut-o dupa terminarea unui show in Dallas"[126].
    Ultimul intrat, dupa cunostinta mea, in galeria victimelor abuzului de alcool si droguri este Michael Hutchence, vocalistul grupului INXS. El a fost gasit la Ritz Hotel din Sydney - dezbracat si spanzurat cu cureaua de la pantaloni. Desi cele mai multe pareri considera ca gestul e rezultat al consumului de droguri, sunt si voci care afirma ca el ar putea fi cauzat de unele probleme sentimentale.
    Acestea sunt, din nefericire cateva cazuri. Mai multe informatii si mai multe nume vei gasi cu siguranta in lucrarea despre rock pe care o voi edita curand. 
    Este adevarat ca sunt si persoane implicate in fenomenul rock care au reusit prin eforturi disperate sa renunte la aceste patimi (exemple: Eric Clapton, Steve Tyler, Johnny Winter etc.). E imbucurator acest aspect, dar asta nu transforma rockul intr-o pajiste cu miei!
    Desi au murit mai rau ca animalele (pentru ca de sinucidere e capabil doar omul), au urat viata si n-au fost interesati de efectul pe care il pot avea optiunile lor in viata tinerilor fani, mormintele lor sunt adevarate locuri de pelerinaj (ca la sfintele moaste) pentru rockerii de pretutindeni. In toate cazurile, sinuciderea (pentru ca asa trebuie denumita moartea survenita ca urmare a vietii dezordonate) este un pacat foarte greu, pentru ca nu mai exista posibilitatea pocaintei. Ea este crima impotriva lui Dumnezeu, Care este izvorul vietii. Sinucigasul incalca si porunca a VI-a a Decalogului: sa nu ucizi (Iesirea 20, 13), desconsidera viata sa si iubirea lui Dumnezeu. Din nefericire acestia sunt idolii tinerilor, acestea sunt modelele unui numar impresionant de adolescenti, si nu numai, din intreaga lume. 
    Jimmy Hendrix, care e considerat cel mai mare chitarist al muzicii rock, afirma intr-un interviu: "Cand cant, e ca si cum m-as afla intr-o corabie de vis. Nu stiu unde merg, dar puteti veni toti cu mine..."[127]. Hendrix si alti lideri ai muzicii rock nu stiu unde merg, dar ne imbie sa mergem impreuna cu ei. Scriptura spune: multe cai i se par bune omului, dar la capatul lor incep caile mortii (Pilde 16, 25).
    Crestinii, iubitori de Dumnezeu, au ales insa o alta corabie - Biserica lui Hristos, care ne poarta pe drumul mantuirii. Ea este singura care ne poate da siguranta pe valurile vietii, pentru ca la carma ei se afla Insusi Mantuitorul Hristos. El ne cheama pe toti, fara exceptie. Parcurgand Scriptura, vom vedea ca glasul Sau ne indeamna la tot pasul: Nu va temeti! Nu fiti fricosi! Nu va inspaimantati! Prindeti curaj! Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor! In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea!
    Oare de ce cautati pe Cel Viu intre cei morti? (Luca 24, 5)
  
________________________________________
[101] E vorba de articolul Ozzy Osbourne - dusmanul lui Hristos, idolul generatiei MTV, din cartea mea Hristos si tinerii, Editura Bunavestire, 2003, pp. 109-114.
[102] Adrian Popescu, artic. Guns’n’Roses, in rev. H.M.M. nr. 1 (29), ianuarie 1997, p. 16.
[103] K. G. Papalimitrakopoulos, Satanismul in muzica rock, Editura Izvorul Luminii, 1993, p. 9. 
[104] Cf. Adrian Popescu, artic. Cream, elita rock-ului de acum 30 de ani, in rev. H.M.M. 69, nr. 9 (37), septembrie 1997, p. 25.
[105] Cf. Andrei P., stire, in rev. P.R & S., nr. 13 (111), aprilie 1993, p. 2.
[106] Redactia, artic. Blood of the Manowar, in rev Rocker, nr. 12, an III, p. 4.
[107] Manuela Boatca (traducere si adaptare), artic. Keith Richards, despre vodca, Hitler si alti demoni, in rev. P.R.& S., nr. 10 (108), martie 1993, p. 14.
[108] Redactia, artic. Uncontrolled Fusion, in rev. Rocker, nr.12, an. III, p. 14.
[109] Florin Silviu Ursulescu, artic. Drog & Rock..., in rev. H.M.M. 69, nr. 1 (41), ianuarie 1998, p. 11.
[110] Ibidem.
[111] Ibidem.
[112] Ibidem.
[113] Ibidem.
[114] Ibidem.
[115] Rodrig Andrisan, Giganti ai muzicii rock, Editat de ROMPITCOMIMPEX SRL, 1991, p. 53.
[116] Florin Silviu Ursulescu, artic. Drog & Rock..., in rev. H.M.M. 69, nr. 1 (41),ianuarie 1998, p. 11.
[117] Ibidem.
[118]Alex Revenco, artic. Sex Pistols, in rev. H.M.M., nr. 6 (22), iunie 1996, p. 10.
[119] Ibidem.
[120] Cf. Idem, artic. Grupul britanic The Who implineste 30 de ani de la infiintare, in rev. H.M.M., nr. 1, septembrie 1994, p. 7.
[121] Mirela Paun, artic. AC/DC (V), in rev. Rocker, nr.9, an II, p 2.
[122] Lenti Chiriac, artic. AC/DC - istoria unei legende (partea I), in rev. H.M.M. 69, nr. 2 (42), februarie 1998, p. 5.
[123] Florin Silviu Ursulescu, artic. Led Zeppelin-sessions, in rev. H.M.M. 69, nr. 2 (42), februarie 1998, p. 28.
[124] Redactia, artic. La posta, in rev. H.M.M., nr. 10 (14), octombrie 1995, p. 2.
[125] Adrian Popescu, artic. Def Leppard, in rev. H.M.M., nr. 5 (21), mai 1996, p. 4.
[126] Alex Revenco, artic. Phil Anselmo povesteste cum a inviat din morti, in rev. H.M.M., nr. 10 (26), octombrie 1996, p. 13.
[127] Rodrig Andrisan, Catalin Gheorghiu, op. cit., p. 22. 

Extras din: Tinerii pe calea întrebărilor
Laurentiu Dumitru
Foto: maximumrock.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 7
Vizitatori: 7
Utilizatori: 0