25 Iunie 19

Una din cauzele păcatelor e necredinţa unora dintre noi, sau credinţa îndoielnică. De unde până unde s-a ajuns la această stare?

  • 28 Mai 19
  • Intrebari
  • 0
    Procesul a fost de durată. Din multele prigoane pe care le-a ridicat împotriva Bisericii, diavolul a observat că oricât ar fi de puternic lovită din afară Biserica şi oricât de mulţi oameni ar fi omorâţi pentru credinţa lor în Hristos, credinţa se înmulţeşte, credinţa creşte, nu se împuţinează. Şi atunci diavolul a înţeles că trebuie să lovească Biserica de dinăuntru, să-i amăgească pe fiii Bisericii cu erezii subtile… Câţi creştini s-ar mai duce la yoga, dacă maeştrii de yoga le-ar spune că „Hristos e creaţia Satanei”? Nimeni! Diavolul nu mai vine cu înşelări din acestea flagrante. De fapt, încearcă şi prin ele, cum putem vedea din mincinoasa Evanghelie pusă pe seama lui Iuda sau din aberanta descoperire a rămăşiţelor trupeşti ale lui Hristos…
    Am văzut pe zidurile facultăţii din Salonic lipit un abţibild blasfemiator, cu nişte cuvinte foarte scabroase şi o caricatură (efectiv blasfemiatoare) în care era reprezentat Hristos în Sfântul Altar într-o ipostază pe care prefer să nu o descriu. Când am rupt abţibildul respectiv, m-am gândit că poate el arată că cei care luptă contra Bisericii nu sunt în stare să lupte decât cu argumente din acestea, murdare, cu blasfemii. Nu sunt în stare să lovească direct – să lupte cinstit, faţă către faţă – credinţa creştină. Folosind caricaturi pornografice, îşi arată de fapt propria măsură. De fapt, nu lovesc în Hristos, ci lovesc în propria lor faţă schimonosită de păcat.

Extras din: DANION VASILE - UNDERGROUND - Rebelii generaţiei NU
Convorbiri realizate de Romeo Petraşciuc
Editura Agnos, Sibiu, 2007
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe