19 Martie 19

Un secol de violenta

  • 06 Februarie 14
  • Stiri de interes
  • 1

Un secol de violenta

    Primul Război Mondial s-a încheiat în 1918, însă violența pe care a declanșat-o în Orientul Mijlociul nu s-a sfârșit nici în zilele noastre. Granițele arbitrare stabilite, în funcție de interese, de către puterile imperiale au lăsat aici o moștenire pe care regiunea nu a reușit să o depășească nici astăzi, scrie Spiegel.

     Siria și Irak sunt cele mai recente exemple ale efectelor pe care moștenirea războiului le-a avut în Orientul Mijlociu. De fapt, aproape că nu există țară în acestă regiune care să nu fi trecut, în ultimele decenii, prin războaie civile sau conflicte interne; mai mult decât atât, nicio țară nu pare să fie imună la posibila izbucnire a unor noi violențe. Mișcarea care a ajuns să fie cunoscută drept Primăvara Arabă are toate șansele să se transforme într-un lanț nesfârșit de regimuri răsturnate și contra revolte.

     Multe persoane au văzut în revoltele din Tunisia, Libia, Egipt și Siria o schimbare istorică în evoluția Orientului Mijlociu. De fapt, aceste violențe reprezintă doar cel mai recent capitol al unui conflict aproape neîntrerupt care a început acum un secol și care nu s-a sfârșit cu adevărat niciodată.


    „Copiii Angliei și ai Franței”

     Dintre toate fostele teatre de război din 1914-1918, în Orientul Mijlociu se observă cel mai clar consecințele Marelui Război. In niciun alt loc războiul de la începutul secolului nu mai are, chiar și azi, efecte asupra condițiilor politice. Așa-zisul Război Civil European, termen folosit pentru definirea perioadei conflictuale începute în 1914, s-a sfârșit în 1945. Apoi, în 1989-1991 a luat sfârșit și Războiul Rece. Însă tensiunile pe care Primul Război Mondial le-a cauzat în lumea arabă rămân la fel de puternice și astăzi. Practic, Orientul Mijlociu este în aceeași situație ca Europa anului 1919 după Tratatul de la Versailles: se confruntă cu o hartă care ignoră realitățile etnice și confesionale ale regiunii.

     În Africa, America Latină și în Europa (după 1945), statele și populația au ajuns să accepte granițele pe care istoria le-a impus. În Orientul Mijlociu însă nu s-a întâmplat același lucru. Statele fondate aici după 1914 și granițele ce le-au fost impuse sunt considerate și astăzi nelegimite atât de locuitorii fiecărui stat, cât și de țările vecine. Legitimitatea statelor din regiune, consideră istoricul american David Fromkin, trebuie să provină fie din tradiție, fie din putearea și rădăcinile fondatorilor (A Peace to End All Peace), altfel ea nu există.

     Doar două state, Egipt și Iran, au în spate o istorie lungă și neîntreruptă care le conferă stabilitatea integrității statale, chiar și în cazul unei crize. Alte două s-au dezvoltat pe baza unei fundații ridicate de „părinți fondatori”: este cazul Turciei (cu Mustafa Kemal Atatürk) și al Regatului Arabiei Saudite, unite de către Abd al-Asis Ibn Saud în 1932.

     Aceste patru țări înconjoară centrul Orientului Mijlociu, format din cinci țări și un non-stat cu o soartă încă indecisă. Fromkin le numește „copiii Angliei și ai Franței”: Liban, Siria, Iordania, Irak, Israel și Palestina.

     Niciun alt grup de țări nu a cunoscut atâtea războaie, conflicte civile, răsturnări de regim și atacuri teroriste în ultimele decenii. Pentru a înțelege cum s-a ajuns la această anomalie istorică, trebuie luați în considerare anumiți factori: istoria complicată a regiunii dinaintea Primului Război Mondial, eșecul elitei arabe de a guverna și multiplele intervenții străine, rolul Islamului politic, descoperirea petrolului în regiune, fondarea statului Israel și Războiul Rece.

    Mai multe pe historia.ro


  Twitter   Delicious   Facebook   Digg   Stumbleupon   Mai multe   
Lasa un comentariu
avatar
avatar
0 Spam
1
Acest articol inca din titlu ,,Un secol de violenta'' si prin toate cuvintele scrise este foarte reusit,bine documentat,absolut EXTRAORDINAR - DE mare INTERES,mari adevaruri sunt spuse ce sunt foarte ingrijoratoare pentru toti oamenii din lumea intreaga.
Primul Război Mondial s-a încheiat în 1918,însă violența pe care a declanșat-o în Orientul Mijlociu nu s-a sfârșit nici în zilele noastre.Tensiunile pe care Primul Război Mondial le-a cauzat în lumea arabă rămân la fel de puternice și astăzi. Practic,Orientul Mijlociu este în aceeași situație ca Europa anului 1919 după Tratatul de la Versailles : se confruntă cu o hartă care ignoră realitățile etnice și confesionale ale regiunii.
Siria și Irak sunt cele mai recente exemple ale efectelor pe care moștenirea războiului le-a avut în Orientul Mijlociu.De fapt,aproape că nu există țară în acestă regiune care să nu fi trecut,în ultimele decenii,prin războaie civile sau conflicte interne;mai mult decât atât,nici o țară nu pare să fie imună la posibila izbucnire a unor noi violențe.Mișcarea care a ajuns să fie cunoscută drept Primăvara Arabă are toate șansele să se transforme într-un lanț nesfârșit de regimuri răsturnate și contra revolte.Patru țări înconjoară centrul Orientului Mijlociu,format din cinci țări și un non-stat cu o soartă încă indecisă. Istoricul american David Fromkin le numește „copiii Angliei și ai Franței” : Liban, Siria, Iordania, Irak, Israel și Palestina.Nici un alt grup de țări nu a cunoscut atâtea războaie,conflicte civile,răsturnări de regim și atacuri teroriste în ultimele decenii.
Multumim si cele mai SINCERE FELICITARI pentru un asemenea articol,toate cuvintele scrise sunt cu adevarat de interes si de mare importanta pentru noi toti. S-au inmultit atacurile teroriste,razboaiele,actiunile antiumane,ateiste si
anticrestine - pentru noi toti oamenii este foarte ingrijorator ca din nefericire violenta in intreaga lume continua si in zilele noastre,creste si se extinde din ce in ce mai mult!
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0