20 Iunie 19

Un război fatal: lupta cu gândurile ...

  • 12 Iunie 19
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
    Părintele Neofit povesteşte o amintire de pe vremea când era profesor: „Într-o zi ca oricare alta eram împreună în internat. Şi prin faţa noastră trece o fată; până aici nimic neobişnuit. Însă prietenul meu se uită lung după ea, întoarce chiar capul după ea. M-am mirat, căci ştiam bine că acel băiat era de o ruşine şi de o candoare de neînţeles. Dar brusc îl văd că începe să fugă şi apoi izbucneşte în lacrimi. Şi a plâns cel puţin o jumătate de oră. Apoi am îndrăznit să-l întreb ce se întâmplase, care era motivul pentru care a plâns cu atâta amar. «M-am uitat la acea fată şi am fost ispitit cu un gând murdar», a fost răspunsul lui…”
    Câţi oare dintre noi avem sufletele atât de curate, încât să plângem când primim un gând păcătos? Ne-am învăţat să gândim murdar, ne-am învăţat să lăsăm toate gândurile să ne circule prin minte ca norii pe cer şi ne mirăm când auzim că un tânăr are mintea atât de curată încât să plângă când primeşte un gând păcătos.
    Dacă ai face o listă cu gândurile murdare pe care le primeşti în mintea ta, poate că te-ai mira. Pentru că sunt multe. Ele vin, trec, nici nu îţi dai seama cum îţi modelează viaţa. Sunt multe, dar nu îţi dai seama cât de multe sunt…
    Pe mine m-a ajutat mult să fac o astfel de listă seara, la rugăciune. Şi, în timpul rugăciunii, când Îl rog pe Dumnezeu să îmi ierte toate păcatele făcute cu gândul, încerc să îmi dau seama care au fost gândurile care mi-au rămas întipărite în suflet…
    Cel mai bun sfat pe care l-am citit a fost acela de a respinge orice gând păcătos cu o rugăciune. Asta m-a ajutat mult mai ales în perioada de după intrarea mea în biserică. Când îmi venea un gând de curvie, spuneam „Doamne, miluieşte”. Şi, de la lună la lună, ispitele au venit mai rar… Au fost şi unele situaţii în care nu am respins gândurile, ci le-am primit în mintea mea. Atunci ele au prins putere şi m-au războit tare…
    Pe mulţi i-am auzit spunând că s-au folosit de acest sfat, de aceea ţi-l dăruiesc şi ţie: ori de câte ori îţi vin gânduri păcătoase – de mânie, de răutate, de desfrâu, de mândrie – spune „Doamne, miluieşte…”. E bine să spui o rugăciune scurtă şi eventual să o repeţi până gândul se îndepărtează de la tine.
    Poate că până acum nu ţi-ai pus problema luptei cu gândurile. Sunt oameni care cred că toate gândurile sunt produse doar de mintea lor. Dar Sfinţii Părinţi ne învaţă că există şi gânduri de la draci, tot aşa cum există şi gânduri de la Dumnezeu, care ne îndeamnă la tot lucrul bun.
    E bine să citeşti pe această temă mai mult, o carte a unui sfânt al Bisericii sau a unui cuvios contemporan.
    Cele mai bune sfaturi le vei primi însă de la părintele duhovnic. El va şti să te ajute să î ţi curăţeşti mintea… Pentru că gândul păcătos duce la pofta păcatului, care se transformă în faptă dacă nu este sufocată de harul lui Dumnezeu.
    Vei vedea că gândurile rele o să îţi vină în minte chiar la rugăciune, ca să te arunce în deznădejde. Tu să nu deznădăjduieşti; să te străduieşti să te rogi cu luare-aminte şi gândurile păcătoase te vor lăsa în pace…
    Un alt sfat care pe mine m-a ajutat mult a fost privitor la lupta cu amintirile păcătoase. Încercam să mă pocăiesc de păcatele mele, şi pentru asta mi le aduceam aminte. Dar în loc să mă pocăiesc, îmi spurcam mintea. M-a ajutat mult un duhovnic care mi-a zis: „Lasă tot trecutul în pace. Îngroapă-l. Nu te mai gândi la ce a fost. Gândeşte-te la ce trebuie să fie de acum înainte…”
    Amintirile păcatului îmi veneau în minte mai ales când mă odihneam. Şi, cum mă îndulceam cu ele, când îmi dădeam seama că greşesc deschideam imediat ochii. Aşa fac şi când imaginaţia mi-o ia razna…
    E de mare folos să spovedeşti duhovnicului nu numai faptele rele pe care le-ai făcut, ci şi gândurile necurate pe care le-a măcinat mintea ta. Cel mai bine vei înţelege folosul spovedirii gândurilor citind o întâmplare povestită de Sfântul stareţ Partenie de la Pecerska:
    „La începutul ascultării mele ca prescurar, s-a nimerit să aud fără voia mea nişte discuţii necuviincioase ale unui grup de copii. Când într-un târziu mam aşezat să mă odihnesc, după-masă, mi-au venit în memorie cele pe care leam auzit. Deoarece eram necercat în viaţa duhovnicească, nu îndepărtam de îndată aceste gânduri. Când le cugetam, mă întrebam cum păcătuiesc oamenii şi ce plăcere simt în păcatele trupeşti. Cu asemenea gânduri mă ocupam, din ce în ce mai multe, şi nu puteam în nici un fel să mă eliberez de sub stăpânirea lor. 
    Dintr-o dată au bătut la uşa chiliei mele şi m-au chemat la ascultare. Am mers fără întârziere şi am început treaba cu râvnă. În acelaşi timp mă rugam. Şi iată, gândurile care mă chinuiau atât de mult mai înainte, acum au dispărut. Leam uitat cu desăvârşire. Am muncit mai multe ore până la miezul nopţii. Mi-am făcut canonul şi am adormit.                                                
    Dis-de-dimineaţă m-au chemat la egumen. Acela m-a condus în biroul său.  
    - Spune-mi, Petru, ca la duhovnic, oare în trecut ai căzut în vreun păcat pe care nu l-ai mărturisit? 
    Am fost surprins. Am cugetat multă vreme, m-am cercetat pe mine însumi, am făcut o rememorare a celor din trecut, dar nu mi-am amintit nimic. 
    - Nu, părinte, nu îmi amintesc ceva pentru care să mă mustre conştiinţa. 
    - Cercetează-te mai bine pe tine însuţi, mi-a spus din nou, stăruind asupra acestei probleme. 
    M-am cufundat într-o amănunţită cercetare de sine, dar nu puteam să îmi amintesc vreun păcat nemărturisit. 
    - Ceva trebuie să fie, mi-a spus. Ascultă ce am văzut aseară în somnul meu: în timp ce mă găseam în «Biserica Mare», în faţa icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu care se află între icoana Apostolului Petru şi cea a Cuviosului Antonie, te văd intrând în biserică şi mergând spre icoana Preasfintei pentru a pune metanie. Atunci Preasfânta, ca şi cum ar fi fost vie, şi-a întors chipul ei în altă parte. Ai privit şi tu în direcţia aceea, dar din nou şia întors faţa de la tine. Te-ai aşezat în faţa ei mâhnit. 
    Atunci Cuviosul Antonie cu drag te-a acoperit cu mantia lui şi împreună cu Apostolul Petru a spus Născătoarei de Dumnezeu:
    - Preasfântă Stăpână, iartă-l, pentru că a păcătuit din neştiinţă. Noi dăm chezăşie pentru el. 
    Şi Sfânta Fecioară le-a răspuns: 
    - Atât timp cât voi sunteţi chezăşia lui, pentru voi îl iert. 
    Şi de îndată şi-a întors chipul către tine. În clipa aceea m-am trezit. Aceasta mă face să stărui. Gândeşte-te bine, oare nu cumva ai păcătuit cu gândul dacă nu cu fapta?
    Atunci, ca şi cum s-ar fi luminat memoria mea, mi-am adus aminte de gândurile acelea necurate şi imediat le-am mărturisit. O! Cât trebuie să păzim sinele nostru de gânduri necuviincioase - gândeam după aceea. Nu ajunge curăţia trupului…”
    Să te ajute Maica Domnului, împreună cu Cuviosul Partenie de la Pecerska şi cu toţi sfinţii lui Dumnezeu să duci lupta cea bună a mântuirii. Şi ori de câte ori vei cădea, să te ridici. Şi nu uita: Nu ajunge curăţia trupului…

Extras din: Danion Vasile - TINERII SI SEXUALITATEA - Repere pentru mileniul trei
Editura Egumenita Galati, 2007
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe