19 Octombrie 17

Un popa secularizat da interviuri

motto "Va trebui să pierdem pe mulţi din rândurile preoţilor şi din numărul credincioşilor: aceasta în Apus s-a şi făcut (...)" ierom. Rafail Noica

    Acum am văzut şi eu spovedania filmată a preotului ateu. 
    E un suflet şi mi-e milă de el. Bietul om! Să negi Tainele Sfinte pentru că tu te încrezi în tehnologie şi ştiinţă, să ţi se pară normală închiderea şi transformarea în centre de loisir a bisericilor şi catedralelor din Occident, să fii orb la marile încercări datorate pierderii complete a credinţei, să crezi că totul trebuie rezolvat hic et nunc, iar rolul Bisericii în loc să fie Mântuirea, ar trebui să se rezume la rezolvarea cazurilor sociale... Îţi vine să plângi când îi vezi rătăcirea...
    Eu merg la biserica unui spital de copii iar Botezul şi Sf.Împărtăşanie au făcut minuni. Au fost copii care au fost aduşi, fără speranţa, la spital, si au plecat vindecati. Mari medici constată minunile făcute de Dumnezeu, iar un (fost) preot îl neagă pe Domnul Hristos şi Sfintele Taine... Ce trist... 
    Şi cât de perfid lucrează diavolul, sucind mintea unui om hiper-sensibil, cu o cultură probabil rezonabilă, lipsindu-l de dragoste pană acolo incat devine de un cinism "metafizic" - am citit fragmente de pe net din cartea lui şi am sesizat depresia profundă (o altă cauza a secularismului) în care bietul om trăieşte.
    Orice om care îl întreabă sincer pe Dumnezeu, are o căutare, primeşte răspunsurile cerute. 
    Din păcate, el nu a vrut răspuns. Pentru că, în superbia lui (bine camuflată de emoţii), a crezut că le poate da singur. 
    Dacă era un om cinstit cu sinele lui, chiar dacă şi-ar fi pierdut credinţa, nu ar fi scris o carte şi nu ar fi dat interviuri, ci ar fi aşteptat răspuns. Nu ar fi fost primul căruia i s-a întâmplat asta, nu este nici ultimul.
Paranteză: Nu pot însă să nu remarc faptul că învăţământul teologic, (mai ales seminariile), ancrasat în scolasticism, lipsit de viul credinţei, de trăire şi pe experierea relaţiei personale cu Dumnezeu, dă rateuri enorme. Seminarul, în loc să fie o şcoală de elită, este un ţarc cazon în care tinerii, sub presiunea notelor şi a unei discipline mucede pentru care mulţi nu sunt făcuţi, învăţând pe de rost materii anoste făcute în mare parte cu profesori modeşti (desigur că sunt şi excepţii notabile), al căror singur merit este că sunt preoţi. Nu vreţi să ştiţi poveştile din seminarii, că va smintiţi. Cunosc inclusiv cazul în care doi tineri au ieşit atei dintr-un seminar de provincie. Apropos, sunt enorm de multe seminarii apărute după 89, care nu au decât meritul de a exalta egourile unor ierarhi locali. Aici ar trebui o reforma completă, închise majoritatea şi regândite ca programă, scoşi profesorii lipsiţi de orice vocaţie (în general, sunt şi cei mai neîndurători, că aşa îşi pot ascunde neputinţele), păstrată disciplină care însă ar trebui ambalată într-o strategie a liberului consimţământ al tânărului. Consider că acest caz este şi un eşec cauzat de mediocritatea învăţământului teologic românesc. Seminarul mai intai trebuie sa scoată oameni, bărbaţi cu carte, nu neaparat viitori preoţi. Preoţia nu este un scop, o "meserie", aşa cum din păcate se crede. Închei paranteza.

Este vremea cernerii - o spun mulţi mari duhovnici. 
Atacurile diavoleşti vor fi enorme şi perfide. 
Cine va rezista, se va Mântui.
 

Sursa: Iulian Capsali
Lasa un comentariu
avatar
Stirea zilei
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Sondaj
Evaluează site-ul meu
Total răspunsuri: 0
Retele Sociale
  • Google+
  • Facebook
  • Twitter