20 Iulie 19

Un avertisment celor atraşi către întuneric şi pierzanie

  • 18 Iunie 19
  • Actualitate
  • 0
    Toate aceste semne ale vremurilor sunt deosebit de negative. Sunt semne care vestesc colapsul acestei lumi, ne indică faptul că sfârşitul lumii este aproape şi că Antihrist este pe cale să vină. Este foarte uşor să stăm şi să privim la ele, căzând într-o stare care ne îndeamnă la căutarea exclusivă a semnelor negative. De fapt, oricine şi-ar putea dezvolta o întreagă personalitate – un tip negativ de personalitate – întemeiată pe aceasta. Ori de câte ori apare vreo ştire, auzim spunându-se: „A, da, bineînteles, asta e şi va fi şi mai rău”. Vine o altă ştire, şi altcineva spune: „Da, da, este clar ce se va întâmpla, dar acum o să fie mai rău decât înainte”. Orice constatare a cuiva poate fi privită apoi ca o împlinire a vremurilor groazei.
    Din pricina faptului că veştile din vremea noastră sunt rareori bune, este de dorit să le conştientizăm cum se cuvine pe toate, fără a afişa vreun optimism nechibzuit. Deşi, în acelaşi timp, trebuie să avem în vedere scopul precis al privegherii noastre. Urmărim semnele vremurilor nu pur şi simplu pentru a afla timpul venirii lui Antihrist. Acesta e mai degrabă un amănunt secundar. Urmărim semnele vremurilor ca să cunoaştem când va veni Hristos. Este un lucru de căpetenie pe care trebuie să-l retinem pentru a nu fi doborâti de întunecime, depresie ori de vreo tendintă de retragere, în scopul adunării de hrană pentru o mare catastrofă. N-ar fi un lucru chibzuit. Trebuie să fim mai degrabă tot mai creştini, adică să ne gândim la aproapele nostru, încercând să-i ajutăm pe altii. Dar dacă noi înşine suntem insensibili, întunecati şi pesimişti, participăm astfel la această răceală ca semn al sfârşitului. Trebuie să ne unească un duh plin de căldură prin care să ne ajutăm reciproc. Acesta este un semn al Creştinismului. Dacă priviti în istorie (un alt motiv de a citi istorie bisericească), veti vedea că de-a lungul întregii istorii a omenirii, în tot Vechiul Testament, în Noul Testament şi în toate împărătiile creştine de după aceea – şi dacă priviti la lumea păgână, aceeaşi poveste – veti observa un timp de suferinte neîncetate. Acolo unde creştinii sunt implicati, avem ispite şi prigoniri, dar prin toate acestea creştinii au dobândit împărătia cerurilor. 
    De aceea, o dată cu venirea prigonirilor, nu avem decât pricină de bucurie. În micul ziar al părintelui Dimitrie Dudko, se relatează un mic incident destul de interesant. O femeie din Rusia a fost internată într-o clinică de psihiatrie pe motiv  că-şi făcea semnul crucii, că poartă o cruce sau ceva de genul acesta. Părintele Dudko a plecat spre Moscova împreună cu fiii săi duhovniceşti, s-a dus la clinică, a aranjat o întâlnire şi a vorbit cu medicul, iar în final  l-a convins că nu e bine ca ea să rămână acolo. Părintele Dudko spune: „Le e teamă de noi, deoarece atunci când faci presiuni asupra lor, spun că de fapt nu există vreo lege specială prin care s-o tină acolo”. Astfel că s-au hotărât să-i dea drumul, după ce stătuse acolo timp de o săptămână. Câtă vreme a stat acolo i s-au administrat diferite medicamente şi „inoculări”, încercând să o doboare psihic, scăpând-o astfel de religia asta a ei. Era putin şocată când a ieşit. S-a aşezat pe o bancă undeva în afara clinicii şi a început să vorbească. „Ştiti - zise ea - când am fost acolo şi mă tratau aşa de rău, eram liniştită, deoarece simteam că era Cineva lângă mine care mă păzea; dar de îndată ce am ieşit de acolo, deodată m-a cuprins frica. Acum sunt neliniştită şi mă tem că vor veni din nou după mine, că politia secretă se uită chiar de după colt”. Este evident de ce simtea aşa. Când te afli în pozitia de prigonit, Hristos este cu tine, pentru că suferi pentru El. Iar când eşti în afară, atunci nu este sigur dacă e posibil să te mai întorci în acea pozitie. Începi să te întorci la întelegerea omenească. Când te afli acolo, nu ai pe nimeni pe care să te poti bizui, drept care ai nevoie de Hristos. Dacă nu-L ai pe Hristos, nu ai nimic. Când eşti afară, începi să devii calculat, să te încrezi în tine, pierzându-L astfel pe Hristos.

Extras din: Pr. Serafim Rose - Semnele sfârsitului lumii - Traducere de Ştefan Francisc Voronca
Editura Biserica Ortodoxă - Editura Egumenita, Galati 2004
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe