19 Octombrie 17

Toţi cei care, înfricoşaţi de ecumenism, au trecut la stilişti nu au făcut altceva decât să fugă de o erezie şi să cadă în alta

    Arhimandrit Epifanie Theodoropulos (Cuviosului monah  Nicodim  din  obştea  ieromonahului  Efrem  de  la  Provata, Sfântul Munte).

    ,,Aşadar, părinte Nicodim, toţi cei care, înfricoşaţi de ecumenism, au trecut la stilişti nu au făcut altceva decât să fugă de o erezie şi să cadă în alta. Desigur, unii ca aceştia nu îşi dau seama că au căzut în erezie, dar aceasta nu schimbă deloc lucrurile.
    Să nu crezi că sunt nedrept sau exagerat. Voi dovedi că afirmaţia mea este absolut adevărată.
Ce este erezia, iubite părinte Nicodim? Falsificarea Credinţei. Dar ce este falsificarea Credinţei? Încălcarea dogmelor? Desigur, şi aceasta este falsificare a credinţei, dar nu numai aceasta. Falsificare a credinţei este şi transformarea în dogme de credinţă a unor lucruri care de fapt nu sunt aşa. Dacă, de pildă cineva vrea să transforme în dogmă de credinţă, în condiţie absolut obligatorie pentru mântuire, un lucru secundar, chiar bun de ar fi el, atunci unul ca acesta devine automat eretic. Vrei un exemplu? Iată: renumiţii eustatieni. Ce au făcut aceştia? S-au atins de dogmele Credinţei? De care? Oare de cea a Sfintei Treimi? Oare de cea a celor două firi ale Domnului? Oare de cea despre îngeri? Oare de cea despre diavolul? Nu. Nu s-au atins de nicio dogmă. Dar atunci ce au făcut? Au transformat în dogme de credinţă, în condiţii absolut necesare pentru mântuire, lucruri secundare. Adică necăsătorirea şi abţinerea de la consumul de carne. Biserica  spunea: „Aceste lucruri sunt bune şi sfinte şi plăcute lui Dumnezeu şi vrednice de recomandat, dar nu sunt  condiţii de mântuire, nu sunt dogme de credinţă". - „NU! cârteau eustatienii. Cel care nu se depărtează de căsătorie şi de mâncarea de carne nu se va mântui!" Ce s-a întâmplat atunci? Biserica, prin Sinodul din  Gangra, i-a proclamat pe aceştia eretici şi a rostit împotriva lor un şir de anateme.
    Bună şi sfântă este, părinte Nicodime, uniformitatea calendaristică (care de fapt nu a existat niciodată în toată Biserica), dar ea nu este o dogmă de credinţă, nu este o condiţie de mântuire. „Nu!" strigă  stiliştii. „Ruptura uniformităţii calendaristice (când, oare, a cunoscut Biserica o desăvârşită uniformitate calendaristică?) a lipsit Biserica de har, a făcut (auzi şi te înfricoşează!) ca Tainele ei să nu fie valabile şi, prin urmare, cei de pe stilul nou sunt lipsiţi de har, adică în afara mântuirii". Acest argument groaznic, frate Nicodime, constituie o înfricoşătoare erezie şi hulă împotriva  Sfântului  Duh.  Transformă  nenorociţii  în  dogme  de  credinţă,  în  condiţii  de mântuire, elemente... calendaristice.
    Desigur,  nimeni  nu  consideră  un  lucru  bun  existenţa  a  două  calendare  în  cadrul Bisericii  Ortodoxe Soborniceşti. Rău, foarte rău că s-a făcut schimbarea calendarului. Dar de la acest punct până la punctul de a vedea calendarele ca dogme de credinţă şi să legăm de ele validitatea Tainelor şi dobândirea mântuirii distanţa este abisală.
    Să ţină stiliştii vechiul calendar, dar să păstreze şi împărtăşirea cu Biserica. Atunci nu va exista nicio primejdie. Aceştia, însă, au ajuns să se rupă de Biserică ca să nu... „piardă harul şi mântuirea".
    Nu neg faptul că există stilişti ce nu primesc aceste hule, dar care este câştigul de vreme ce există alţii - şi mai ales conducerea lor - care susţin aceste poziţii eretice?"
 
 
Lasa un comentariu
avatar
Stirea zilei
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Sondaj
Evaluează site-ul meu
Total răspunsuri: 0
Retele Sociale
  • Google+
  • Facebook
  • Twitter