21 Aprilie 18

Tantra, sectele şi erosul

  • 10 Ianuarie 18
  • Intrebari
  • 0
Întrebare: „Aţi spus la conferinţa din Arad că din punct de vedere creştin Tantra Yoga e rea şi că maestrul de yoga Gregorian Bivolaru e o persoană care face mult rău Bisericii. Dar, deşi poliţia română spune că e vinovat de multe fărădelegi, totuşi suedezii l-au considerat o personalitate prigonită de statul român. Eu am primit pe e-mail unele aforisme de-ale lui Gregorian Bivolaru şi povestirea unei minuni. Nu vi se pare că l-aţi judecat pripit? Poate că la vârsta la care v-aţi lăsat de yoga nu eraţi în măsură să vă înţelegeţi maestrul?
    Iată câteva dintre aforismele lui: «Iubirea trebuie întotdeauna să se ofere şi nu să fie luată; ea trebuie înainte de toate să fie liberă, pentru a nu se asemăna cu starea de sclavie. Atunci când nu au ceea ce iubesc, cei mai mulţi oameni se mulţumesc să iubească ceea ce au. Dacă nu am avea deloc defecte, nu am simţi o aşa de mare plăcere perversă să le remarcăm la ceilalţi. Faptul că noi remarcăm la ceilalţi defectele indică atunci că în fiinţa noastră se declanşează o stranie stare de rezonanţă cu ceea ce deja există în noi. Atunci când încetăm să ne mai minunăm, noi începem astfel să nu mai credem în forţa cea tainică a vieţii. Iubirea este cea mai mare dintre fericirile umane, deoarece este efortul suprem pe care omul îl încearcă pentru a ieşi din singurătatea fiinţei sale lăuntrice. Dragostea adevărată şi transfiguratoare îl face pe om un veşnic poet extaziat. Să nu se creadă iubit nimeni dintre cei care niciodată n-au iubit pe nimeni. Dacă cu adevărat iubim, dragostea va chema într-ajutor pe vreunul dintre semenii ei: generozitatea, transfigurarea, bunătatea, inteligenţa… Nimeni, nici însuşi destinul nu va ataca cu inima uşoară o pasiune înălţătoare».
    Şi minunea: „Prima trăire paranormală referitoare la Grieg a avut loc la vârsta de 10 ani (acum 20 de ani) când, fiind foarte bolnav, am intrat în comă. Am ajuns atunci în faţa unor entităţi subtile pe care le-am rugat să mă lase să revin la viaţă, dar ele mi-au spus că «nu mai există medicamente» pentru mine. Atunci mi-a apărut Grieg înconjurat de o lumină alb-strălucitoare şi mi-a întins mâna. Apoi am revenit la viaţă, spre mirarea tuturor. Ulterior am trăit stări de intuiţie extraordinară, de genialitate, mi s-au trezit anumite capacităţi bioenergetice şi nu am mai fost bolnav niciodată. Am avut o evoluţie socială şi intelectuală fulminantă.
    Cu un an înainte să vin la cursul de YOGA l-am visat din nou pe Grieg. M-a sfătuit să nu mai mănânc carne, să fac dragoste fără să ejaculez («cu continenţă», cum aveam să aflu mai târziu) şi să mă rog în fiecare duminică întreaga zi. Am respectat întru totul cele spuse de el şi o minunată femeie a apărut în viaţa mea. Era la cursul de YOGA, dar temându-se că nu voi înţelege anumite aspecte spirituale, evita să discute despre acestea. Am aflat că pleca în tabăra yoghină de la Herculane şi am rugat-o să merg şi eu cu ea, dar în afara taberei.
    În ziua în care urma să aibă loc prima spirală urmată de Inducţia Stării de Eliberare prin Miracol Divin de la acest curs, l-am visat pe Grieg care mi-a spus: «Sunt la Hotelul Roman, la etajul 5. Nu sunt un înger, te aştept!».
    A doua zi urma să-mi susţin teza de doctorat. Toată ziua m-am gândit la acel vis; nu ştiam nimic de la iubita mea nici despre Grieg, nici despre spirală. Nimic. În faţa agenţiei de bilete am hotărât să-mi ascult inima şi să merg la Hotelul Roman. Pe holul de la etajul 5 s-a auzit o voce: «Să vină Adrian!». Astfel am ajuns să-l cunosc pe Grieg şi am participat pentru prima dată la o spirală YANG.
    Experienţe paranormale cu Grieg am mai avut; relevantă o consider pe cea din toamna anului 2002 când am văzut imaginea lui Grieg în genunchi în faţa Tronurilor Cereşti ale lui Dumnezeu, rugându-se ca această ţară să fie cruţată de cutremur. Doar în ultima clipă, la ora 4:00 dimineaţa, Dumnezeu s-a îndurat şi România a fost salvată”.
    Ca să nu fiu acuzat că sunt părtinitor, voi cita prezentarea părintelui Dan Bădulescu, unul dintre cei mai buni sectologi din România:
„Ca şi marea majoritate a instructorilor de yoga români, G. Bivolaru a fost un diletant autodidact. În afara carenţelor elementare de stăpânire competentă a domeniului, s-a remarcat prin faptul de a fi stăpânit de patima desfrânării, ajungând până la a fi arestat de mai multe ori şi condamnat pentru răspândirea de materiale pornografice.
    S-a ajuns şi până acolo ca împricinatul să fie supus unui consult psihiatric de specialitate, care a ajuns la concluzia că «pacientul prezintă, în momentul examinării, dezvoltare paranoică a personalităţii cu elemente obsesivo-fobice pe fond psihopat schizoid» . Medicii legişti au făcut şi o propunere către instanţă: «Considerăm că numitul prezintă un grad mare de periculozitate socială şi proliferarea unor practici aberante cu caracter sexual, fapt pentru care apreciem că discernământul este pierdut în raport cu fapta pentru care este cercetat şi recomandăm aplicarea măsurilor de siguranţă medicală…».
    «Idei interpretative de persecuţie, idei dominante cu caracter mistic, idei obsesivo-fobice cu caracter mistico-religios şi erotic, preocupări erotice exagerate, nemotivate afectiv. Instabil în timpul discuţiei, (...) capacitate de sinteză şi abstractizare diminuată. Afectivitate - instabil, irascibil, revendicativ»” .
    Şi acum să îmi spun părerea…
    Aforismele mi se par foarte frumoase… „Iubirea trebuie întotdeauna să se ofere şi nu să fie luată; ea trebuie înainte de toate să fie liberă, pentru a nu se asemăna cu starea de sclavie”. Aur, nimic de zis… Parcă ar fi citate din învăţăturile părintelui Paisie Aghioritul.
Iar minunea cu ieşirea copilului din comă, ca spectaculozitate, pare luată din minunile aceluiaşi părinte Paisie. Ca şi întâlnirea fixată în mod paranormal. Şi totuşi, ca fost yoghin trecut la Ortodoxie, dau mărturie că astfel de minuni sunt înşelătoare. Cine citeşte cartea lui Dionysios Farasiotis Marii iniţiaţi ai Indiei şi părintele Paisie va găsi relatarea multor „minuni mincinoase” similare, făcute de marii guru contemporani, dar şi relatarea biruinţei puterii lui Hristos…
    Minuni multe au făcut şi yoghinii, a făcut şi părintele Paisie. Dar cele două căi spirituale nu puteau fi în acelaşi timp adevărate. Pe de o parte, yoghinii, cu învăţăturile lor idolatre, pe de altă parte, părintele Paisie, cu învăţătura lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu…
Putem face o comparaţie cu spaţiul românesc: Bivolaru a făcut minuni, minuni a făcut şi părintele Cleopa. Dar părintele Cleopa spunea cu toată convingerea că toate minunile făcute de yoghini sunt drăceşti, că yoghinii sunt slugi ale diavolului care vor să tragă lumea în iad. Cui să îi dăm dreptate, părintelui Cleopa care a dus o viaţă de post, de rugăciune, de nevoinţă, de sfinţenie, sau lui Bivolaru care merge pe calea tantrică?
    „Dar ce este Tantra?” ar putea întreba un cititor…
    Vorbind despre tantrism, marele istoric al religiilor Mircea Eliade spunea: „Maithuna (actul sexual tantric) este practicată şi ca ritual concret. Din însuşi faptul că nu mai este vorba de un act profan, ci de un rit, că partenerii nu mai sunt fiinţe omeneşti, ci sunt «detaşaţi» asemenea zeilor, împreunarea sexuală nu mai participă la nivelul karmic (potrivit legii karmei, orice faptă, bună sau rea, îşi are plata ei – n.n.). Textele tantrice repetă adesea această sentinţă: «prin aceleaşi fapte pentru care pe unii oameni îi mistuie flăcările iadului timp de milioane de ani, yoghinul dobândeşte mântuirea veşnică»” .
    Cel mai scurt rezumat al prezentării făcute de Eliade este: „Tantra – mântuirea prin ritul sexual”. Ca să vedem cât de compatibilă este Tantra cu învăţătura lui Hristos voi reproduce o povestire tantrică:
    „Înţeleptul Vasistha, fiul lui Brahma, se duce să-l întrebe pe Vişnu, sub înfăţişarea lui Budha, despre riturile zeiţei Tara: «El pătrunde în marea ţară China şi-l zăreşte pe Budha înconjurat de o mie de amante în extaz erotic. Surpriza înţeleptului frizează scandalul. «Iată nişte practici contrare Vedelor!», strigă el. O voce din spaţiu îi îndreaptă greşeala: „Dacă doreşti, spune vocea, să câştigi favoarea Tarei, atunci trebuie să mă adori cu aceste practici chinezeşti!”. El se apropie de Budha şi culege de pe buzele sale această lecţie neaşteptată: «Femeile sunt zeii, femeile sunt viaţa, femeile sunt podoaba. Cu gândul să fii totdeauna printre femei»” .
    Şi Eliade continuă: „O dată cu vişnuismul sub forma sa krişnaită, dragostea (prema) este chemată să joace rolul capital. Este vorba mai ales de o dragoste adulteră, de parakiya rati, «femeia altuia»; în faimoasele Cursuri de dragoste din Bengal se organizau dispute între susţinătorii vişnuiţi ai parakiyei şi cei ai dragostei conjugale, svakiya, iar aceştia din urmă erau întotdeauna înfrânţi. Dragostea exemplară rămânea cea care o lega pe Radha de Krishna: dragoste secretă, nelegitimă, «antisocială», simbolizând ruptura pe care o impune orice experienţă religioasă autentică. Vom remarca faptul că simbolismul conjugal al misticii creştine, unde Christ ţine locul soţului, nu subliniază îndeajuns, în ochii unui hindus, părăsirea tuturor valorilor sociale şi morale pe care o presupune dragostea mistică” .
    Îmi permit să fac o paranteză: faptul că aici perspectiva creştină este prezentată ca fiind inferioară erotismului tantric nu este o simplă observaţie a unui istoric al religiilor. La Eliade pare a fi o convingere: „Eu protestez împotriva acelora care consideră că tendinţa spre sexualitate şi orgie a tinerilor hippy face parte din mişcarea de eliberare sexuală ce are loc în întreaga lume. În cazul lor, e vorba mai ales de ceea ce s-ar putea numi nuditatea paradisiacă şi unirea sexuală înţeleasă ca ritual. Ei au descoperit sensul profund, religios al vieţii. În urma acestei experienţe, s-au descătuşat de toate superstiţiile religioase, filosofice şi sociologice. Sunt liberi. Au regăsit dimensiunea sacralităţii cosmice, experienţa de mult tăgăduită, de pe vremea Vechiului Testament” . Cu alte cuvinte, „marele Eliade” prefera dragostea adulteră dragostei conjugale…
    Din aceeaşi perspectivă, Octavian Sărbătoare prezenta foloasele pe care le-am putea trage din importarea tantrismului: „Budhismul pe de altă parte are o ramură tipică tantrică cunoscută sub numele de Vajrayana. Acest budhism tantric este practicat încă în Tibet, dar şi în Nepal şi India. Considerând spaţiul spiritual-cultural românesc, ideea de a considera sexualitatea ca o cale spirituală pare natural de a se înfiripa şi în România. Temperamentul devoţional al românilor îi plasează natural în a se apropia cu sinceritate de un fenomen care în istorie este clar documentat şi în unele părţi ale lumii practicat extensiv. Se pune întrebarea: de ce până acum Tantra nu a fost pe agenda de lucru a românilor? Se poate răspunde: simplu, pentru că Tantra ca expresie necesită libertate, iar românii din păcate în istorie au fost dominaţi de alte popoare şi asupriţi interior de dictatori. Cu alte cuvinte istoria a împiedicat dezvoltarea unei spiritualităţi care foloseşte sexualitatea ca metodă de iluminare. Privind cu onestitate felul de comportare al românilor, îi găsim pe unii cu mult suflet, pasionaţi, cu căldură şi dorinţa de a trăi viaţa din plin. Aceste caracteristici sunt esenţiale când analizam calităţile unui aspirant pe calea spirituală tantrică” .
    Privit din perspectivă creştină, tantrismul nu este o „metodă de iluminare”, ci este o înşelare drăcească. Sexualitatea aceasta extraconjugală, oricât ar fi de „elevată” prin continenţă, tot curvie este.
    Să citim împreună visul din relatarea pe care mi-ai trimis-o: „l-am visat din nou pe Grieg. M-a sfătuit să nu mai mănânc carne, să fac dragoste fără să ejaculez («cu continenţă», cum aveam să aflu mai târziu) şi să mă rog în fiecare duminică întreaga zi. Am respectat întru totul cele spuse de el şi o minunată femeie a apărut în viaţa mea. Era la cursul de YOGA…”
    Un tânăr e sfătuit de Grieg în vis să facă dragoste fără să ejaculeze, să nu mănânce carne şi să se roage duminica. Putea fi visul acesta de la Dumnezeu sau nu? Nu, nu putea fi. Pentru că oricât de bună ar fi rugăciunea de duminică, oricât de bun ar fi postul (doar există şi mireni care au binecuvântare de la duhovnic să renunţe la carne), totuşi sfatul cu „făcutul de dragoste” nu putea veni de la Dumnezeu. Hristos a spus clar: Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă (Matei 5, 27-30).
    Ştiu – ca fost tantric – că tantricii sunt întru totul de acord cu aceste cuvinte ale lui Hristos, pe care Îl consideră un mare iniţiat, un avatar, o mare conştiinţă cosmică. Numai că ei le înţeleg denaturat, ei spun că e păcat să te uiţi cu poftă, să faci dragoste cu poftă… Tantricii consideră că dacă renunţă la orgasm fac totul spiritualizat, fără pic de patimă… Numai că învăţătura Sfinţilor Părinţi arată că orice act sexual făcut în afara vieţii conjugale este păcat. Orice ar spune maeştrii tantrici, după învăţătura lui Hristos, renunţarea la orgasmul clasic nu aduce o sfinţire a actului sexual. Desfrâul tot desfrâu rămâne…
 
*

Un cititor: „Poate că ar fi potrivit să amintiţi aici şi motivele pentru care lumea intră în astfel de grupări sectante cu tentă sexuală… Şi ce putem face pentru a-i rupe pe prietenii noştri de ele”.
    Aş împărţi în două categorii pe cei care se apucă de Tantra Yoga: unii sunt oameni care se află într-o căutare spirituală foarte serioasă, care au fost decepţionaţi de viaţa spirituală pe care au aflat-o în Biserică şi care şi-au dorit ceva mai înalt. A doua categorie este a celor care, iubitori de patimi, şi-au dat seama că cea mai bună cale de a se destrăbăla este de a practica acest sex iluminator… E cel mai simplu mijloc de a găsi parteneri sau partenere care vor să se „dăruiască” fără să ţină seama de nici o morală… Despre a doua categorie nu cred că are rost să scriu prea mult, sunt oameni care ar accepta orice teorii spirituale numai pentru a-şi satisface poftele trupeşti…
    (Aş face o singură paranteză: nu numai grupările tantrice îşi ademenesc discipolii prin oferta sexuală. Există şi câteva grupări pseudo-creştine care folosesc aceeaşi tehnică. În România este cunoscută gruparea Martinelli, Copiii lui Dumnezeu sau Familia, care se prezintă ca fiind creştină. Se trece cu vederea perioada de glorie a sectei, când se practica misionarismul prin sex… „Berg a cerut tuturor femeilor membre să înceapă «pescuitul prin flirt» , care însemna acordarea de favoruri sexuale atât pentru câştigarea de noi membri, cât şi pentru obţinerea bunăvoinţei funcţionarilor guvernamentali din diferite ţări. În epistolele sale, foarte explicite din punct de vedere sexual, Berg pretindea că Dumnezeu a sfinţit de acum adulterul şi curvia (!!) cu condiţia «să fie săvârşite în dragoste»  şi „pentru slava lui Dumnezeu» . Un frate de credinţă dezamăgit de familia lui putea găsi consolare (sexuală) în Familia lui Berg, totul săvârşindu-se desigur din «dorinţa de ajutorare şi din dragoste de aproapele». Berg îşi instruia adepţii cum să procedeze cu „pescuitul prin flirt» şi cum să ceară cadouri băneşti. Curând, zeci de membre ale Copiilor lui Dumnezeu au devenit în mod făţiş prostituate, ducând la infectarea a sute de oameni cu boli venerice…” )
    Prima categorie – a căutătorilor sinceri – merită însă multă atenţie… Din ea fac parte şi oameni foarte sinceri… Care nu au venit la yoga pentru sex, ci pentru a se apropia de Dumnezeu. Unii dintre ei, după luni sau ani de zile, renunţă. Pe alţii însă îi prinde diavolul în ghearele înşelării şi nu le mai dă drumul…
    Totuşi, Dumnezeu poate face să se rupă cele mai puternice lanţuri. Eu dau mărturie încă o dată că dacă maestrul meu de yoga mi-ar fi cerut să mă arunc sub un tramvai, m-aş fi aruncat fără să analizez cererea lui, ba aş fi fost chiar mândru că sunt discipolul lui şi l-aş fi ascultat fără să cârtesc. Nu mi-ar fi trecut vreodată prin cap că m-aş putea lăsa de yoga… Şi totuşi Dumnezeu m-a ajutat să ajung creştin…
Cred că rugăciunile care se fac pentru cei care sunt în rătăcire îi pot ajuta foarte mult. Discuţiile, mai puţin, pentru că din păcate în polemicile dintre yoghini şi creştini cei din urmă rămân în criză de argumente. Şi nu pentru că nu ar avea dreptate, ci pentru că nu s-au ostenit, sau nu au avut timp, să cunoască mai bine învăţăturile Bisericii.
    Ca fost yoghin spun însă că nu au avut asupra mea nici un efect ameninţările cu iadul sau „predicile” sterile ale unor creştini. Dacă nu vom fi sfinţi prin faptele noastre, dacă vom fi sfinţi numai prin cuvinte, nu îi vom convinge să vină la biserică.
    Dar, dacă ei vor vedea că inimile noastre sunt pline de pacea lui Hristos, dacă vor vedea că – postind mai puţin decât ei, tăcând mai puţin decât ei, nevoindu-ne mai puţin decât ei – avem totuşi bucuria şi pacea pe care ei nu le pot dobândi, atunci ei înşişi vor veni să ne ceară cuvinte… Vor veni să ne întrebe despre Hristos… La fel cum o vor face şi alţi păcătoşi, fie că sunt desfrânaţi, beţivi sau drogaţi, fie că sunt oameni deznădăjduiţi, bântuiţi de duhul sinuciderii…

Extras din: Danion Vasile / Tinerii şi sexualitatea / ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Carte tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Serafim, Mitropolitul Germaniei şi al Europei Centrale
Editura Lucman, 2006
Foto: dcnews.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe
Colaboratori: www.ioanistrati.ro

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0