21 Noiembrie 17

Tainele vieţii celei veşnice

  • 13 Noiembrie 17
  • Minuni ale Sfintilor cu puterea lui Dumnezeu
  • 0
    Mergând, cândva, prin pustiu Avva Macarie cel Mare (sec. IV)* a întâlnit un călugăr cu chip de înger. 
- Te văd, dragul meu şi te admir, a exclamat cuviosul. Cumva nu eşti om? 
- Înger sunt, a răspuns imediat acela, făcând metanie cuviosului. Am venit să-ţi dezvălui taine pe care nu le-ai aflat şi ai vrea să le auzi. 
- Zi-mi, îngere al lui Dumnezeu, în cealaltă viaţă oamenii se cunosc între ei? 
- Precum se cunosc aici, aşa şi acolo. Se înveselesc împreună, discută, se salută şi cer a se cunoaşte unul pe celălalt. 
    Aceasta însă se întâmplă numai cu cei drepţi. 
- Ce se întâmplă după despărţirea sufletului de trup? a întrebat avva. 
- După acest lucru îngerii iau sufletul şi-l duc în cer ca să se închine Domnului. De pe pământ la cer există o scară mare nevăzută. Pe fiecare treaptă se găseşte o ceată a diavolilor, care se numeşte vămi. Aceste cete vor să înşface sufletul; pentru acest lucru arată, în scris, faptele cele rele. Îngerii, dimpotrivă, le prezintă pe cele bune. Discută faptele şi încep o dispută aprigă de discuţii între ei. Dacă cele bune sunt în majoritate, atunci sufletul urcă cu o treaptă mai sus. Şi invers, dacă cele rele sunt în plus, demonii coboară sufletul cu o treaptă mai jos. Ce chinuri suferă acolo pedepsiţii este de neînchipuit. Dar şi ce primesc în cer aceia care au fost mântuiţi, nu se poate descrie. 
- De ce se fac parastase şi ce mângâiere aduce?  
_____________________ 
*. Prăznuit la 19 ianuarie. 

- După trei zile de la moarte, a răspuns îngerul, se face ca o aducere a sufletului în Domnul, deoarece acesta nu a ajuns încă la Tronul Lui ca să I se închine. După închinăciune îngerii aduc din nou sufletul pe pământ şi-i arată locurile unde a trăit şi a făcut fapte bune sau rele. Acest lucru se întâmplă încontinuu până în a noua zi, când sufletul se urcă din nou la cer să se închine la tronul lui Dumnezeu. Parastasele care se fac în a noua zi se aduc lui Dumnezeu, ca să primească sufletul cu vedere duioasă. Parastasele, milosteniile şi liturghiile aduc multă mângâiere sufletului. Pot chiar să-l scoată din iad numai dacă acesta însă nu a căzut în păcate grele sau aducătoare de moarte. După a doua închinăciune duc din nou îngerii sufletul în lume. După aceea îi arată raiul şi iadul. Nu există muncă mai grea decât a desfrânatului şi a hoţului. În special a desfrânatului călugăr sau preot.  
    La patruzeci de zile sufletul este condus din nou la închinăciune. Atunci iese hotărârea de la Iubitorul de oameni, Dumnezeu, care o să-l aşeze la locul lui până la înviere şi ziua judecăţii. Pentru acest lucru, şi în ziua aceea se face din nou parastas pentru liniştirea sufletului.  
- Păcătosul, a mai întrebat încă o dată bătrânul, are vreo tihna? Chinurile lui nu au sfârşit?  
- Nu. Nici împărăţia drepţilor nu are sfârşit, nici iadul păcătoşilor.  
- Ce sfinţi sunt mai iubiţi de om, încât să-i roage ca aceştia să-l protejeze?  
- Toţi sfinţii sunt iubiţi. Voi însă, oamenii, sunteţi nerecunoscători şi-i întristaţi. Înafară de sfinţi şi îngerii îi ajută pe oameni. Mult mai mult însă decât toţi are grijă de noi Născătoarea de Dumnezeu. Ar trebui, fiecare dintre noi, să aibă neîntrerut numele ei în gura lui şi să o slăvească pentru că datorită rugăciunilor şi cererilor ei mai există astăzi lumea. Oamenii l-au părăsit pe Dumnezeu şi pe sfinţi, de aceea şi Dumnezeu şi sfinţii i-au părăsit pe oameni.  
- Sfinte îngere, care este cel mai mare păcat?  
- Fiecare păcat desparte pe om de Dumnezeu. Duşmănia însă şi hula, numai acestea două, sunt cu putinţă de a coborî pe om în iad.  
- Ce patimă este urâtă mai mult de Dumnezeu?  
- Mândria. Aceasta a distrus lumea. Din cauza ei Adam a fost alungat din rai. Din cauza ei a căzut Lucifer. Dacă omul cade în această patimă, este greu să se mai ridice.  
- Care dintre osândiţi se chinuie mai rău?  
- Ţi-am zis, desfrânatul şi blasfemiatorul, mai ales desfrânaţii, călugări şi preoţi. De asemenea, toţi aceştia ultimi care nesocotesc poruncile dumnezeieşti şi refuză lucrarea duhovnicească, preferând grijile lumeşti; numai pentru o singură liturghie săvârşită în nevrednicie, preoţii vor da socoteală lui Dumnezeu; fără doar şi poate şi preoţii care se îmbată.  
- Ce se întâmplă cu aceia care nesocotesc ziua de Duminică?  
- Cu siguranţă, şi pe ei, iad înfricoşător îi aşteaptă! Acela care nesocoteşte această sfânta zi, Îl nesocoteşte pe Însuşi Dumnezeu, dar şi acela este nesocotit de Acesta. Ziua de duminică este închinată Domnului. Acela care o cinsteşte, Îl cinsteşte pe Domnul. Acela care nu o cinsteşte, faţă dumnezeiască nu va vedea, nici speranţa mântuirii.  
- Zi-mi, te rog, care rugăciune este potrivită călugărului?  
- Dacă este de învăţat, Psalmii lui David. Dacă nu, atunci “Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul...”. Această rugăciune este cea mai puternică.  
    Mulţi învăţaţi le-au lăsat pe toate deoparte; au păstrat numai această rugăciune a lui Iisus şi s-au mântuit. Toţi aceştia pot să zică în continuu: bărbaţi, femei, copii, călugări, învăţaţi şi neînvăţaţi, cu experienţă şi fără experienţă. Acela care vrea să se mântuiască, această rugăciune să o repete zi şi noapte în chilie, pe drum, chiar dacă stă sau munceşte. Să o zică cu râvnă şi cuget curat, deoarece este în măsură să ajute pe fiecare în mântuirea lui.  
- Acum, te rog, răspunde-mi la această întrebare? Dacă un păcătos convinge pe altul să se pocăiască, este răsplătit?  
- Acela care va îndrepta un păcătos pe drumul cel drept, mângâie mult şi sufletul lui. Dacă însă îl îndrumă la rău, cade în cel mai greu păcat.  
- Sfinte îngere, vor exista, oare, sfinţi până la sfârşitul lumii?  
- Niciodată nu vor lipsi drepţii şi profeţii, nici însă slujitorii lui satana. Însă în vremurile de la sfârşitul lumii, câţi slujesc lui Hristos cu dreptate care nu fac semne şi minuni, dar merg pe drumul virtuţii cu smerenie, aceştia vor fi primiţi în împărăţia lui Dumnezeu mai presus decât aceia care au făcut minuni. În vremurile de sfârşit nu vor vedea credincioşii pe vreunul să facă minuni, încât să le fie model, spre a se nevoi duhovniceşte. De asemenea, păstorii şi conducătorii din toată lumea, vor fi cu totul neîncercaţi în virtute.  
    Aceste zicându-le îngerul a zburat la cer. 

Extras din: Minuni ale Sfinţilor Îngeri / Tipărit cu binecuvântarea Prea Sfinţitului GALACTION Episcopul Alexandriei şi Teleormanului  
Traducere din limba greacă: Ion Andrei Ţârlescu 
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0