26 Mai 19

Sunt bucuroasă că nu am făcut avort

  • 19 Aprilie 19
  • Despre avort
  • 0
    Dragii mei, vreau să vă spun povestea mea pentru a fi un sprijin pentru tinerele dezorientate şi disperate, aşa cum am fost şi eu. Aveam 26 ani, terminasem facultatea şi nu aveam un serviciu, prietenul meu mai avea o lună şi termina stagiul militar. Nu aveam nici unul bani, eram împreuna de 3 ani şi ne făceam planuri de viitor. Evident,  nu era momentul să avem un copil. Într-o zi, am aflat că eram însărcinată. I-am spus de acest lucru şi în glasul lui se simţea deznădejdea. Părinţii lui au spus mai întâi să păstrăm copilul, apoi s-au răzgândit, pe motiv că nu avem cu ce să îl creştem. În acelaşi timp el nu vorbea despre o căsătorie.
    Părinţii mei au făcut presiuni să avortez copilul. Eu eram în cumpănă,  eram  credincioasă,  dar  mă  aflam  într-o  situaţie  în  care nu ştiam ce să fac. Mă rugam la Dumnezu să mă înveţe ce să fac. Tot amânam dusul la doctor. Am avut un vis în care un călugăr (sau preot) îmi dăruia cărţi religioase, tămâie şi eu vroiam să îl refuz. El mi-a spus atât: „Ia-le, o să ai nevoie!”. Într-un alt vis, am visat o fetiţă cu o privire atât de blândă şi de bună... era copilul meu. Încă plină de îndoială, am fost la doctor să avortez. Printr-o minune, doctorul mia spus că nu îmi face avort deoarece copilul este prea mare (aveam 2 luni şi ceva, aproape 3 de sarcină). Teoretic, încă eram în termenul obişnuit de avort. Din acel moment, am văzut în asta un semn şi m-am hotărât să nu ucid acest copil, orice ar fi. Eram într-o situaţie disperată, fără bani, prietenul mă părăsise (am stat desparţiţi vreo 3 luni), tatăl meu mă ameninţa că mă dă afară din casă. Cu credinţă în Dumnezeu, le-am răbdat pe toate. Mergeam la biserică şi mă rugam la Maica Domnului.
    Când  eram  însărcinată  în  5  luni,  eu  şi  prietenul  meu  ne-am împăcat şi apoi ne-am căsătorit. Avem o fetiţă superbă, pe care o iubeşte foarte mult, de mine ce să mai spun, e cea mai mare bucurie a mea. Dumnezeu ne încearcă şi ne pune la încercare, dar noi nu ştim ce are pregătit pentru noi. Mă întreb adesea, cât de goală ar fi fost viaţa mea dacă mi-aş fi ucis copilul. Nimeni nu se aştepta să ne împăcăm şi să îmi fie bine pe viitor, şi totuşi Dumnezeu a avut grijă, şi astăzi ÎI dăm slavă că ne-a ocrotit şi pe noi, şi pe fetiţa noastră. Fetelor, oricât de disperată ar fi situaţia voastră, nu deznădăjduţi, pentru aceste suflete nevinovate Dumnezeu  ne  poartă  de  grijă  şi  ne  scoate  din  cele  mai  complicate situaţii, care par de nerezolvat pe moment. Dumnezeu să vă ajute!
 
Oana

Extras din cartea: Sarcina neasteptata - Mărturii si întâmplări adevărate, aliantapentruviata.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe