23 Noiembrie 17

Spune Domnul: Oricine ma va marturisi inaintea oamenilor il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri

  • 25 Iunie 17
  • Invatatura de Credinta
  • 0
Spune Domnul: Oricine mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri (Mt.10,32) şi înaintea îngerilor lui Dumnezeu (Lc12,9).

    Aşa a spus Domnul Iisus Hristos care este mai puternic decât lumea şi mai puternic ca iadul. Ferice de omul care-l recunoaşte (mărturiseşte) pe El în faţa oamenilor liber şi deschis: cu adevărat acela va avea putere nebiruită şi nimic nu-i poate cauza rău, nici lumea, nici moartea şi nici iadul. Căci alături de el stă Acela care este cel mai puternic. El slobod merge prin această lume ca fiul prin moştenirea de la tatăl, şi nu ca rob sau năimitor care se ascunde şi se uită ce să fure, răpească, să aprindă sau să distrugă. Iar când va muri abia atunci va intra în adevărata viaţă şi în adevărata slavă. L-au pomenit oamenii pe pământ sau nu l-au pomenit aceasta este de mică importanţă. Nici el nu va avea vreun folos din aceasta că rudele îi vor inciza numele în semnele mormântului. Ci acolo, acolo îi va fi lui adevăratul monument acolo unde este viaţa adevărată şi slava adevărată; acolo unde cei fără de moarte pe nume îl vor pomeni. Însuşi Hristos atotputernicul şi fără de moarte îl va prezenta după nume Tatălui său şi sfinţilor săi îngeri şi-l va lăuda. De ce să-l laude? Pentru aceea că acel om fără frică l-a mărturisit pe El în faţa acelui neam pământesc “(desfrânat) curvar şi păcătos”. Au râs de el curvarii, dar el nu a jelit. L-au batjocorit păcătoşii, dar el nu s-a ruşinat (sau nu i-a luat în seamă). L-au ameninţat  evreii, dar el nu s-a temut. Cu adevărat ferice de acel om. A avut scop când a trăit; a avut pentru cine să rabde totul.
    Dar vai de omul care se leapădă de Hristos în faţa oamenilor, în faţa lăcustelor păcătoase şi desfrânate. În această lume Hristos nici nu va privi la el şi nici nu-l va chema pe nume. Ci-l va lăsa Satanei să-l însemneze în catastiful său, să-l dezbrace şi să-l tragă în a sa împărăţie a întunericului unde cărbunele nu se stinge şi viermele nu adoarme.
    Ei, fraţii mei, închipuiţi-vă câţi din fiii sârbi s-au lepădat de Hristos! Aceasta explică căderea noastră. Din cauza unora ca aceştia tot poporul a fost aruncat în adâncimea întunericului, amărăciunii şi morţii asemenea buzduganului lui Marko în mare. Şi nimeni nu a putut să ne scoată din acea adâncime decât Acela căruia i-am greşit lepădându-ne de El în faţa acestui neam desfrânat şi păcătos. În numele cui fiii sârbi s-au lepădat de Mântuitorul? În numele acelei nimicnicii care se numeşte cultură. Ca şi cum cultura ar fi altceva, decât lauda oamenilor cu faptele lor. Şi toate aceste fapte timpul le va da jos asemenea pânzei de păianjen iar pământul le va acoperi împreună cu lauda artei acelor fapte. Căci cultura europeană va avea aceeaşi soartă care a avut-o fiecare cultură umană. Acolo unde s-a dus cu adevărat marea cultură egipteană, cea feniciană, cea chaldeiană, cea persană, cea greacă şi romană tot acolo se va duce şi fără glas se va pierde şi cultura europeană. Dar va rămâne Acela care este, care a fost înaintea timpului şi care va fi după timp, Veşnicul, Cel fără de moarte, Atotputernicul. Din iubire faţă de nefericitul neam omenesc El s-a întrupat din Fecioara Maria şi s-a arătat ca om, a trăit cu oamenii treizeci şi trei de ani, a fost omorât de evrei dar după a treia zi a înviat din mormânt şi s-a înălţat la ceruri. El a descoperit omenirii adevărul la care oamenii niciodată nu pot ajunge singuri, i-a învăţat înţelepciunea, i-a adăpat cu iubire, le-a dat constituţia (legea) după care să se comporte în această viaţă pentru a se învrednici de acea viaţă veşnică în împărăţia cerească. Şi iată de El veşnic viu şi creator de viaţă păcătoşii şi întunecaţii oameni s-au lepădat şi în locul Lui au pus cultura. Au pus nevrednicii deci ceva schimbător şi trecător vărgat ca pielea şarpelui, insistent ca o desfrânată (prostituată), sălbatic ca porcul mistreţ viclean ca vulpea şi setos de sânge ca un lup. Toate popoarele lumii au simţit aceasta pe spinarea lor. Toţi pot să depună mărturie.
    Cândva apostolul Pavel se jelea pe evrei de ce nu trăiesc după legea lui Dumnezeu spunând: că din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri /Rom.2,24/. În zilele noastre ar fi zis Sf. Pavel ereticilor şi neştiutorilor de Dumnezeu (ateilor) europeni: numele lui Hristos din cauza voastră este hulit între păgâni în toate părţile şi în Africa şi în India şi în Kitaya şi peste tot. Căci se întâmplă aceea ce Domnul a vorbit despre evrei: Când au venit printre neamuri oriîncotro se duceau pângăreau Numele Meu cel sfânt /Iez 36,20/. Toţi neştiutorii (ateii, păgânii) îl urăsc pe Hristos din cauza creştinilor. Toţi îl resping căci aud de la creştini cum şi ei însăşi se leapădă de El în numele culturii lor. Iar pe cei culţi şi botezaţi occidentali ei îi denumesc dracii albi.
    Pe urmele acelor draci albi, acelor idolatrii ai culturii, noilor închinători la idoli au plecat şi mulţi fii ai sârbilor. Lepădându-se de Hristos ei au atras mânia lui Hristos asupra acestui popor al Sf.Sava. Din această cauză au fost aruncaţi în adâncimea unei întunecoase, sângeroase şi groaznice prăpăstii.
    Dacă voi sârbii nu doriţi să fiţi din nou aruncaţi într-o prăpastie şi mai întunecoasă şi mai groaznică, atunci ştiţi că singura condiţie pentru aceasta este să vă întoarceţi la Hristos. Peste tot să ştergeţi cuvântul cultură în ţara voastră şi în locul ei să treceţi cuvântul Hristos. Căci poporul sârb în urmă cu 700 de ani a fost juruit (făgăduit) lui Hristos şi s-a ţinut de făgăduinţă până în vremile de acum. În ultima vreme a început să calce legământul şi să renunţe la Hristos. De aceea îl va bate Dumnezeu, ca să nu-l omoare îl dă să fie chinuit de oameni, ca să nu-l predea pe veci satanei. Ca să se întoarcă la Hristos, briliantul său, pietrele sale scumpe cu a cărei lumină vede calea noaptea ca în miezul zilei, în robie ca în libertate în nevoie ca în fericire. De la Hristos vă este sănătatea şi mântuirea iar lui Hristos de la voi slavă în vecii vecilor. Amin.
 

Extras din: EPISCOPUL NICOLAI / PRIN FEREASTRA TEMNIŢEI
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 2
Vizitatori: 1
Utilizatori: 1