19 Octombrie 18

„Spectaculoase analize, extraordinare!”

  • 11 Martie 18
  • Minuni ale Sfintilor cu puterea lui Dumnezeu
  • 0
    Cum as putea sã încep sã spun minunile care s-au întâmplat în viaþa mea? Mi-e greu sã fac asta, asa cã mai bine vorbesc mai întâi de minunile din viaþa altora, si de care sunt datoare sã vorbesc, pentru cã am auzit de ele si trebuie sã spun mai departe pentru lauda numelui lui Dumnezeu. E de fapt o datorie pe care nu am împlinit-o atunci când trebuia sã o fac, si am si promis asta; asa cã acum a venit timpul neîntârziat. Fiind profesoarã de religie la un liceu ce se aflã în parohia „Nasterea Maicii Domnului, Sfântul Prooroc Ilie si Sfântul Nectarie Taumaturgul”, din Iasi, vorbeam adesea la ore copiilor despre minunile si viaþa Sfântului Nectarie, despre moastele sale, care se aflã atât de aproape de noi, la cinci minute de scoala noastrã, si altele.
    Într-o zi, o elevã de la o clasã de a XII-a, Cristina P., îmi spune: „Doamna profesoarã, mama mea a fost vindecatã de Sfântul Nectarie si de Sfântul Ioan Rusul, fiind în fazã terminalã a cancerului.” Am rugat-o sã ne povesteascã. Ne-a istorisit cum mama ei, atât de grav bolnavã si fãrã nicio sansã de supravieþuire din partea doctorilor, i-a visat într-o searã pe Sfântul Nectarie si Sfântul Ioan Rusul, care i s-au prezentat asa. Acestia i-au spus cã ei o vor face bine. Fiica mai mare a doamnei lucra în Grecia. A auzit si ea acolo de minunile Sfântului Nectarie si Ioan Rusul, si de visul mamei, s-a dus la mormintele lor, în insula Eghina, la Sfântul Nectarie, si în Evvia, la Sfântul Ioan Rusul. S-a rugat cu lacrimi pentru mama ei, si a primit de acolo ulei de la candelele ce se aflau la sfintele lor morminte. A adus uleiul acasã mamei, care cu rugãciuni si multã nãdejde în puterea lui Dumnezeu ce lucreazã prin sfinþi, s-a vindecat în chip minunat.
    Aceastã întâmplare am promis elevei cã mã voi strãdui sã ajungã publicã, poate în revista parohiei, ca oamenii sã cunoascã minunile pe care le împlinesc sfinþii si azi. Nu am fãcut asta. Ba chiar, mãrturia scrisã a elevei am rãtãcit-o, desi o pusesem deoparte, cu gândul de a o înmâna preotului din parohia Sfântul Nectarie, spre a spune mai departe credinciosilor. Nu am fãcut lucrul acesta si îmi pare rãu, dar poate cã a fost si o rânduialã necunoscutã a lui Dumnezeu, care a vrut sã adauge la aceasta noi mãrturii, noi minuni, de data aceasta nu auzite de la alþii, ci petrecute în viaþa mea, a familiei mele.
    Când un om matur este bolnav, când suferã mult, suferã si cei care îl iubesc, îi sunt aproape, se roagã pentru el. Dar când un copil suferã, si încã unul foarte mic, de numai 10 luni, asa cum i s-a întâmplat copilului meu, durerea este însutitã, cãci se stie cã (de obicei) cei mici pânã la sapte ani nu se spovedesc, nu au pãcate de care sã fie constienþi pentru a le mãrturisi, sunt îngerasi, asa cum mulþi îi numesc.
    Îngerasul nostru s-a îmbolnãvit foarte grav, ajungând pe patul de moarte, cu insuficienþã renalã acutã, ca o consecinþã a unei boli mai grave instalate, sindrom hemolitic uremic – ce fãcea ca sângele sã nu se mai coaguleze, cu risc foarte mare de hemoragie, ajungând în pragul dializei, care nu ar fi fost posibilã datoritã puternicei hemoragii ce l-ar fi doborât definitiv. Mai rãmãsese doar o singurã venã, la gât, la jugularã, care mai rezista la perfuzie, restul se spãrseserã toate, iar asistenta care s-a chinuit vreo trei sferturi de orã sã îi prindã aceastã ultimã venã, mi-a zis: „Rugaþi-vã sã þinã, cã este ultima care se mai poate folosi”; si asa a fost vreme de trei zile. În fiecare searã ungeam copilasul cu ulei de la candela Sfântului Nectarie din bisericã si de la cele douã icoane fãcãtoare de minuni din biserica Sfântului Nectarie, spunând: „Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale, si niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!” Analizele ieseau apoi din ce în ce mai bine, doctorii fãcând doar afirmaþii de genul: „Spectaculoase analize, extraordinare!”
    Pe copilasul meu îl cheamã Nectarie, cãci asa am fãgãduit sfântului care ni l-a dãruit cã îl vom numi. Cu drag i-am pus acest nume, cu puþinã mândrie pot spune, un nume mai rar întâlnit, dar cu putere prin puterea celui care l-a sfinþit, Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul. Am pus acest nume copilului ca fãgãduinþã, dar mai apoi am vãzut puterea sfântului, a cãrui iconiþã – de la mormântul sfântului din Grecia, datã de preotul paroh cu mai multã vreme în urmã, când pãrticica de moaste ale Sfântul Nectarie nici nu fusese adusã din Grecia, – se afla deasupra patului de suferinþã al micuþului nostru care ne mângâia si care, pot spune asta, m-a întãrit cu prezenþa sa: „Dar eu sunt aici.” Aici e Dumnezeu, cu noi, cu sfinþii care lucreazã neîncetat ca sã ajungem acolo unde si ei au ajuns, aproape de slava lui Dumnezeu, dar mergând pe drumul pe care ei au mers, al încercãrilor, al suferinþei, al pocãinþei pentru pãcate.
    Când un copil suferã, nu se poate sã nu te miste suferinþa lui, si asa s-a întâmplat si în cazul fiului nostru. S-au rugat pentru el peste douã sute de preoþi, sute de copii de la scolile iesene, dar mai ales sute de oameni pe care nici mãcar nu-i cunoastem si ei nu ne cunosc, sensibilizaþi fiind de suferinþa acestui prunc nevinovat. Vã mãrturisesc cã am ajuns sã mã întreb de ce atâta suferinþã pentru un copilas total nevinovat, cum de îngãduie Dumnezeu asa ceva, cu ce a gresit? De ce nu suferim noi, cei mari, din jurul lui, care poate am gresit mult  înaintea lui Dumnezeu? Rãspunsul, greu de primit pentru o mamã în suferinþã, este acesta: suferinþa acestui copil ne-a îndemnat sã ne gândim mai mult la propriile greseli, la puþinã pocãinþã, la puþinã rugãciune, la nerecunostinþa noastrã în a-I mulþumi cum se cuvine lui Dumnezeu pentru nenumãratele, stiutele si nestiutele binefaceri. Dar nu în ultimul rând pot spune cã suferinþa acestui copil a fãcut sã se înalþe rugãciuni si din gurile care nu prea fãceau asta. Iar minunea vindecãrii sale a smuls lacrimi de mulþumire, de bucurie, de laudã a lui Dumnezeu si de la cei care nu stiau cã sunt „capabili” de asta. „Datori suntem sã ne rugãm unii pentru alþii”, se spune într-o slujbã frumoasã, si mai mult nu pot spune, de aceea vã mãrturisesc bucuria vindecãrii fiului nostru.
    Vã mulþumim din suflet celor ce aþi pus rugãciune lângã rugãciune pentru Nectarie al nostru, iar numele dumneavoastrã numai Dumnezeu le cunoaste, si tot numai El stie cel mai bine cum sã rãsplãteascã pe fiecare. Ne vom ruga pentru asta. „Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale, si niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!” Mama lui Nectarie cel mic .

P. S. Vindecarea copilului nostru a avut loc în 18 zile… la 10 februarie 2009.
(Prisãcaru)

Extras din: Sfântul Nectarie - Vindecãri minunate / © Pentru prezenta ediþie, Editura Areopag
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 2
Vizitatori: 2
Utilizatori: 0