20 Iunie 19

Spartanii si riturile de trecere

  • 28 Noiembrie 14
  • Istorie
  • 1
Spartanii şi riturile de trecere

    Riturile de trecere au o importanţã fundamentalã în integrarea socialã a tinerilor spartani. Spartanii întrebuinţau aceste rituri în cadrul sistemului educaţional în vederea optimizãrii socializãrii, cu accent deosebit pe activitãţile fizice.

    Fascinanta tradiţie spartanã deţine un loc de cinste şi în gândirea occidentalã. Dintre toate instituţiile spartane cea mai mare admiraţie o trezeşte sistemul de antrenament (agogi), un sistem aflat sub oblãduirea statului, cheia succesului incredibil al Spartei pe plan militar. Educaţia este obligatori şi uniformã, uniformitate care impune restricţii asupra etalãrii averii, în contrast cu alte oraşe grecesti precum Athena. Uniformitatea educaţiei este asiguratã de o serie de rituri care marcheazã o faza tranziţonalã în contextul ierarhiei sociale. Riturile de trecere sunt ceremonii din jurul unor evenimente precum naşterea, mariajul sau moartea şi sunt caracterizate de mai multe etape: separarea de comunitate, izolarea şi reîncorporarea.

    Socializarea presupune adoptarea unor modele de comportament specifice unei culturi, descriind procesul prin care oamenii sunt integrati în societate. Cu cât este mai eficientã socializarea, cu atât se pot integra mai uşor normele şi valorile. Presiunea şi coerciţia socialã nu se exprima prin limitãri, ci prin internalizarea conştiinţei colective.

    Festivalurile spartane cu precãdere, gymnopaidai, karneia şi yakintheia, sunt scena competiţiei dintre diverse grupuri de vârstã, presupunând participarea întregului corp politic. Particioparea la evenimentele religioase şi publice este obligatorie şi constituie o formã oficialã de antrenament social. Performantele obţineute de tineri au un rol definitoriu şi sunt evaluate de tot corpul politic. Gymnopaidiai implicã toţi cetãţenii. Din câte ne povestesc sursele, fiecare grup participã cu patru reprezentaţii: trichoria, un cor de copii, unul de adolescenţi şi unul de tineri. Competiţiile sunt considerate un test de rezistenţã  şi parte integrantã a educaţiei. În cadrul acestui festival identificãm elemente care servesc incorporãrii precum dansul şi nuditatea. Jocul cu sfere este un alt ritual care caracterizeazã tranziţia la maturitate.
 

    La Karneia rolul tineretului este diferit: vârsta trebuie sã fie de minim 20 de ani, o vârstã destul de marginalã pentru educaţie, iar tinerii spartnai nu doar participau la jocuri, ci le şi organizau, ceea ce indicã statutul lor de viitor al comunitãţii.  La celebrarea Yakintheia femeile spartane îşi dovedeau capacitãţile de a se descurca într-un mariaj. În toate cele trei festivaluri religioase tinerii membrii ai comunitãţii joacã un rol semnificativ nu la nivel individual, ci în contextul societãţii unde îşi expun talentele şi competentele.

    Comentând asupra trãsãturilor democratice ale Spartei, Aristotel recunoaşte cã s-ar putea identifica astfel de caracteristici: uniformitatea educaţiei, a îmbrãcãminte şi hranei, sectoare din viaţa cotidianã în care averea nu este decisivã. Copiii spartani îşi petrec majoritatea timpului antrenându-se cu alţi copii, renunţând la familie. Efectul acestei fraternitãţi şi coabitarea copiilor este expresia unei presiuni de conformare la regulile comunitãţii şi la comportamentele acceptate de societate.

    Agogi dureazã între 7 şi 18 ani. Copiii experimenteazã viaţa la comun şi educatia lor se împarte în trei perioade corespunzãtoare vârstei: paides (copii), meirakia (copilandri) şi epheboi (adolescenţi). Fiecare ciclu presupune anumite antrenamente şi un program dur de formare fizicã şi intelectualã. Scris, citit, muzicã, poezie, atletism, dar şi pederastie sau furt...Toate acestea reprezintã diverse metode de exprimare, achiziţionare şi aplicare a cunoaşterii, precum şi modul de socializare. Cetatea se strãduieşte astfel sã iniţieze noii membri în cultura sa. Datoria statului este de a crea cetãteanul perfect care sã aibã conştiinţa profundã a datoriei politice, militare şi sociale, pentru a aduce glorie comunitãţii şi a-i prezerva tradiţiile şi valorile. Educaţia spartanã vizeazã modelul cetãţeanului-soldat. Supunerea este esenţialã şi cuprinde totalitatea recompenselor şi sancţiunilor, depinzând de acceptarea controlului comportamentului individual.

Continuarea pe: historia.ro (sursa)

   
 
 
 
Lasa un comentariu
avatar
avatar
0 Spam
1
Acest articol este absolut deosebit pentru noi toti,extraordinar de interesante si fascinante informatiile scrise inca din titlu,despre cum se facea educatia spartanã,aceasta vizand modelul cetãţeanului-soldat,in care supunerea era esenţiala.
Datoria statului era de a crea cetãteanul perfect care sã aibã conştiinţa profundã a datoriei politice,militare şi sociale,pentru a aduce glorie comunitãţii şi a-i prezerva tradiţiile şi valorile.Multumim si cele mai sincere FELICITARI pentru un asemenea articol Extraordinar!
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe