20 Septembrie 17

SFÂNTUL MUNTE ÎN VREMEA SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA

26 August 17
Autor: Vizitator
Vizualizari: 220
Comentari: 0
Versiune printabilă
    Nu putem examina învataturile Sfântului Grigorie Palama despre monahism si monahi daca nu avem informatii cu privire la monahismul aghiorit din vremea sa. Trebuie sa evidentiem pe culmile tuturor virtutilor si sosise mai apoi la Vatopedu, unde, dupa o lunga perioada de practicare a acelorasi virtuti, cu acelasi zel si aceeasi dragoste, si-a aflat sfârsitul binecuvântat al vietii sale întru Hristos".
    Acest loc sfintit cu astfel de calugari minunati, având traditie isihasta, avea sa influenteze în mod deosebit pe tânarul sfânt Grigorie, care deja dusese o astfel de viata îngereasca în Constantinopol si fusese adapat la izvoarele vietii isihaste. De-a lungul .luptelor sale pentru promovarea învataturilor ortodoxe ale isihasmului, Sfântul Grigorie Palama a primit desigur un mare ajutor de la Parintii isihasti, precum si din experienta pe care el însusi o acumulase în Sfântul Munte.
 

    Trebuie sa-l mentionam îndeosebi pe Sfântul Nichifor din singuratate (Stithatul), pe care l-a cunoscut în tinerete, putin înainte de 1340, si care în practicarea tacerii si a rugaciunii mintii facea uz de metoda psihologica de inspiratie si expiratie a aerului, chemând permanent numele lui Hristos, ca sa-si poata aduce mintea în inima. Este binecunoscut faptul ca filosoful Varlaam s-a opus acestei metode a vietii isihaste, considerând-o eronata. în aceasta situatie, Sfântul Grigorie Palama a întarit aceasta practica cu argumente teologice; ea este folosita, mai ales de catre începatori, pentru a-si putea concentra mintea în inima. Este un fapt binecunoscut ca în vremea Sfântului Grigorie exista o viata duhovniceasca înfloritoare în Sfântul Munte. în toata aceasta perioada de timp Sfântul Munte de bucura de o mare autoritate, mai ales datorita prezentei teologice a Sfântului Grigorie Palama, dar si prin prezenta activa a unor mari personalitati care traiau o viata monahala acolo. Drept exemplu pentru cele afirmate mai sus, trebuie mentionat, pe de o parte "Tomul aghioritic", un tratat apologetic semnat de emineti parinti din Sfântul Munte, care a jucat un rol important în toate etapele disputelor isihaste; pe de alta parte, trebuie sa mentionam faptul ca în disputa dintre Ioan Cantacuzin si Ioan Paleologul, s-a format un comitet alcatuit din Parinti aghioriti, condusi de Isaac, cel mai cunoscut monah din Sfântul Munte, care s-a dus la Constantinopol pentru a împaca cele doua factiuni rivale.
    Este demn de mentionat faptul ca de la mijlocul secolului al XlV-lea pâna la Conciliul de la Florenta, timp de aproape 100 de ani, sapte din cei zece patriarhi care au urcat pe tronul Constantinopolelui erau aghioriti si aparatori ai modului de viata isihast. Dar, chiar si înaintea acestei perioade de timp au fost isihasti care au urcat pe tronul patriarhal. Iar victoria isihasmului a fost completa si prin aceea ca pâna aproape de capturarea patriarhilor de catre turci, acestia erau isihasti. Aceasta a însemnat o buna pregatire pentru poporul grec ca sa poata îndura lunga noapte a dominatiei turcesti, deoarece este binecunoscut faptul ca isihasmul a sustinut si încurajat poporul nostru în pastrarea credintei ortodoxe grecesti în cadrul imperiului roman. în acesta epoca istorica stralucirea Sfântului Munte depasi hotarele imperiului bizantin. Monahii din alte tari care traiau în singuratatea Athosului si care adoptasera în întregime viata sa ascetica, au adus în tarile lor atât isiahasmul, precum si "toate formele traditiei bizantine".
    Ca atare, Sfântul Munte "a reprezentat un focar de iradiere si raspândire al traditiilor sociale ale Bizantului spre tarile din Nord. El reprezenta o scoala în care, pe lânga înaintarea în asceza duhovniceasca, oamenii erau pregatiti pentru a deveni mesageri ai duhului crestin grecesc în limbile slavona, sârba veche, bulgara mijlocie, iberica, româna si în alte limbi, luminatori si conducatori ai Ortodoxiei în acele tinuturi".
    Monahul atonit Sava a asezat "temelia organizarii eclesiasti-ce si monahale în Serbia". Aproape toti arhiepiscopii Serbiei pro¬veneau din manastirea Hilandaru. Sfântul Grigorie Sinaitul a adus isihasmul în Bulgaria. Monahii aghioriti au adus viata monahala si au organizat viata bisericeasca în Valahia si în Rusia.
    Monahismul din Sfântul Munte pe vremea Sfântului Grigorie Palama era într-o perioada de mare înflorire si în plina vigoare. Secolul al XlV-lea a însemnat o epoca de renastere "politica" a Sfântul Munte, daca se poate* spune asa. Autoritatea sa s-a extins nu numai pe întregul teritoriu al imperiului bizantin, Grecia actuala, dar si dincolo de hotarele sale.
    Se poate observa ca Tesalonicul a capatat din plin aceasta influenta, care nu este departe de adevarul ca primele reactii ale filosofilor împotriva Parintilor isihasti au avut loc tocmai acolo. Pentru a gusta putin din viata manastirilor din Sfântul Munte pe vremea Sfântului Grigorie Palama, va vom oferi câteva date din perioada în care Sfântul era staret la manastirea Esfigmenu, asa cum le aflam descrise de catre Sfântul Filotei Kokkinos în biografia scrisa de el.
    El a fost ales staret al manastirii Esfigmenu printr-un vot co¬mun al conducatorului Sfântului Munte (denumit aici protos) care îsi avea resedinta la Kareia, si al acelor parinti din manasti¬re, distinsi prin virtuti si vârsta, asa precum scrie Sfântul Filotei. Se crede ca Sfântul Grigorie a fost ales în fruntea obstei manastirii "mai degraba de Sus, din dumnezeiasca pronie, decât prin voturile omenesti". Votul comun al parintilor manastirii si al protosului ne arata faptul ca Sfântul Grigorie era apreciat de catre monahii aghioriti înca înainte de începutul disputei isihaste. Sfânta Manastire Esfigmenu numara cam 200 de monahi pe vremea staretiei Sfântului. Acest numar este impresionant în comparatie cu zilele noastre, acum când nici o manastire din Sfântul Munte nu are mai mult de 100 de monahi. Sfântul Filotei scrie: "Când a sosit acolo si a fost pus staret peste fratii manastirii, al caror numar se ridicase la 200.
Se poate observa din felul în care el a administrat manastirea ca aceasta reprezenta o comunitate în întregime cenobitica, care avea slujbe dumnezeiesti si necesita îndrumare duhovniceasca si îngrijire atenta în toate problemele. Sfântul îi învata pe monahi a purta grija pentru împodobirea Bisericii, precum si "sfintele lucrari si ritualuri ale minunatelor si dumnezeistilor taine".
    Ca atare, el era preocupat de înaltarea nivelului slujbelor liturgice.
    Manastirea functiona foarte bine ca spital duhovnicesc, iar monahii aflasera un adevarat parinte si doctor duhovnicesc si, prin urmare, dupa plecarea sa unii au cautat o mai mare liniste, iar altii mai multa ascultare si o mai severa asceza. Aceasta ne arata ca pe vremea staretiei Sfântului Grigorie, manastirea era un adevarat spital duhovnicesc, o scoala a virtutii si un loc sfânt.
    În calitate de staret al manastirii Esfigmenu Sfântul Grigorie a facut si trei minuni. Prima minune a fost aceea a Vindecarii unui monah care cazuse în ratacire. Acest monah se ocupa cu rugaciunea mintii, încercând sa-si concentreze mintea, dar deoarece nu avea trezvie, demonul l-a dus în înselare, aratându-i-se sub forme si imagini înselatoare, sugerându-i ca acestea erau cu adevarat sfinte. Curând a reusit sa-l pacaleasca, si, în scurt timp, l-ar fi adus în pragul nebuniei si în cea mai mare îndeparatare de Dumnezeu "daca Grigorie cu acea întelepciune dumnezeiasca si cu acele doctorii ale Duhului n-ar fi fost prezent". Diavolul îl convinsese pe acest monah, pe nume Evdokimos, ca Grigorie era mare si minunat în învataturi si în cultura, dar ca era complet necunoscator si lipsit de orice "vedere mistica a lui Dumnezeu sau de vreo oarecare virtute".
    Sfântul Grigorie l-a vindecat, uneori folosind sfinte învataturi si sfaturi patristice, alteori rugaciuni si lacrimi mistice, iar uneori rugaciuni în comun si rugaciuni ale Bisericii pentru fratele ratacit, rugaciuni conduse de Sfântul însusi. Monahul înselat Evdokimos a fost eliberat din clestele erorii în care se afla si a devenit un foarte bun calugar în viata manastirii cu Darul si cu puterea Sfântului Duh.
    A doua minune pe care a savârsit-o se referea la descoperirea minunata a uleiului. Monahii nu mai aveau ulei pentru hrana.
    Deoarece aveau nevoie de ulei, el le-a cerut sa-l duca în camara unde se aflau vasele goale. Statu lânga unul dintre vase si se ruga fierbinte catre Domnul - cel ce a adus la viata toate lucrurile din nimic - si dupa ce l-a binecuvântat cu mâna în chipul Sfintei Cruci, el a repetat minunea savârsita de proorocul Ilie: vasul nu se mai goli de ulei timp de un an, desi atât el, cât si alti monahi oferira ulei cu generozitate atât celor dinauntrul, cât si dinafara manastirii.
    A treia minune a fost legata de cea de-a doua. Când a aflat ca lipsa uleiului se datora unei boli a maslinilor, se duse în livada de maslini pentru a se ruga împreuna cu batrânii manastirii si cu ceilalti monahi. Mai întâi s-a rugat, a binecuvântat pomii sub forma Sfintei Cruci si a sfintit toata suprafata de teren respectiva "cu sfinte rugaciuni si prin stropirea cu aghiasma". Dupa slujba si binecuvântare el le vorbi despre felul în care ei trebuie sa evite uscaciunea sufletului, asa cum procedase si inaintemergatorul. Apoi, se întoarse la manastire. Când veni vremea rodirii maslinilor, copacii bolnavi dadura roade dincolo de orice asteptari. Pentru ca minunea sa poata straluci mai puternic si ca stralucirea lui Hristos sa poata lucra în dumnezeiescul Grigorie, Dumnezeu lasa mai multe roade în acei pomi pe lânga care Sfântul trecea, sub care se adapostea la umbra sau sub care îsi purta conversatiile. Aceasta mica prezentare a pasajelor din Sfântul Grigorie, modul în care el conducea manastirea Esfigmenu, si în care îi calauzea pe monahi, precum si minunile pe care le-a savârsit, demonstreaza viata unei manastiri din Sfântul Munte în vremea Sfântului Grigorie. Viata isihasta a monahilor, slujbele si rugaciunile, Sfintele Taine savârsite în cadrul manastirii, învataturile patristice, si asa mai departe, formau toate la un loc atmosfera duhovniceasca a monahilor din Sfântul Munte. Desigur, ei nu erau oameni fara greseli, care erau, de fapt, rezultatul egoismului si al mândriei, dar erau si ispititi de lucrarea demonilor, care, oricum, erau alungati de parintii îmbunatatiti cu darul discernamântului.
    Toate lucrurile pe care le-am mentionat în acest capitol sunt necesare pentru întelegerea asupra a ceea ce se spune în aceasta carte în legatura cu valoarea Sfântului Munte, monahism si traditie isihasta. Este adevarat ca Sfântul Grigorie Palama a aflat un climat favorabil, a devenit un adevarat barbat duhovnicesc în Sfântul Munte, a trait în atmosfera si viata isihasta de aici, dar tot el este acela care a dus mai departe aceasta traditie si a facut-o cunoscuta, deoarece el a dezvoltat cu mijloace teologice metoda isihasta a monahilor si a pus-o la adapost în cadrul traditiei bisericesti. De aceea, denumirea de aghiorit se potriveste de minune dumnezeiescului Grigorie.

Extras din: HIEROTHEOS MITROPOLIT DE  NAFPAKTOS / SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA AGHIORITUL
Această carte se tipăreşte cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte
GALACTION Episcop al Alexandriei şi Teleormanului
Traducere prof. Paul Bălan / Editura BUNAVESTIRE Bacău, 2000
Voteaza:
Categoria: Sfinti crestini
Adresa: http://www.deinteres.org/news/sfinti_crestini/1-0-14   

Total comentarii : 0
avatar