19 Iunie 18

„Sfântul este viu”

  • 24 Mai 18
  • Minuni ale Sfintilor cu puterea lui Dumnezeu
  • 0
    Sunt una din minunile înfãptuite de Sfântul Mare Ierarh Nectarie. Eu am mai scris aceastã întâmplare, la Sfânta Mãnãstire Radu Vodã, si pãrintelui staret. Dar, dupã ce am citit cartea cu minunile înfãptuite de sfânt în România noastrã, stiind cât de mult ne iubeste sfântul, am considerat cã e momentul sã-l „omagiez” încã o datã si eu.
    Numele meu este Mihaela Manea. Pânã acum am locuit în Constanta, dar si în noul oras (Pitesti) am gãsit iubitori ai acestui mare sfânt, iar în biserica cu hramul Sfântul Gheorghe în fiecare miercuri se face Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie.
    Dar sã vã povestesc cum a lucrat sfântul cu mine. În anul 2005 mã pensionasem (medical) si, în aprilie–mai, cãutam pe la bisericile din oras Acatistul Sfântului Gheorghe. Nu l-am gãsit si cineva m-a îndrumat sã merg la Librãria Brâncoveneascã din oras. Am ajuns acolo, am gãsit acatistul, dar, vãzându-mã cã mã uit la diferite cãrti, în special duhovnicesti, domnisoara de la casierie mã întreabã si începe în acelasi timp sã-mi povesteascã din minunile si întâmplãrile cu Sfântul Nectarie. Practic, nu auzisem pânã atunci despre acest sfânt si m-a impresionat modul cum mi-l prezenta. Am cumpãrat apoi si „cartea rosie” si am plecat. Tin minte si acum numele domnisoarei, se numea Georgiana, sã-i dãruiascã sfântul tot ce are nevoie cu folos, cã poate ar mai fi trecut timp pânã sã-l cunosc.
    Într-o noapte din luna mai, dupã miezul noptii, mã trezeste o durere îngrozitoare: o colicã renalã dreaptã. Cum mai ajunsesem si altãdatã la spital din aceeasi cauzã, mi-am adus aminte de sfânt si, începând sã-l rog (nu doream sã-mi trezesc si fata din camera alãturatã si s-o mai sperii si pe ea), stiu cã într-un târziu, durerea a început sã cedeze (numai cine stie de durerile de rinichi, asemãnãtoare cu durerile nasterii, poate întelege), si chiar am atipit pânã la ora 7.00, când trebuia sã mã trezesc.
    De atunci, nu am mai avut dureri si, vorbind cu fiica mea, îi spuneam: „Mami, nu stiu, dar eu as vrea sã ajung la sfânt în Eghina, dar nu stiu cum.” Eu nu mai fusesem niciodatã plecatã în afara tãrii pânã atunci.
    Într-o duminicã, venind de la cimitir cu fata mea (fusesem la sotul meu, sã aprindem o lumânare), ne-am oprit la noua bisericã, din parcul de lângã casã. Nu fuseserãm pânã atunci acolo si am vrut sã o vedem. Am cumpãrat lumânãri si, mergând sã le aprindem în locul special  amenajat, am gãsit mai multe anunturi cu pelerinaje, unul din ele era chiar în Eghina, la Sfântul Ierarh Nectarie.
    Sincer vã spun cã am rãmas blocatã. Nu credeam cã dorinta mea de a merge acasã la sfântul va fi îndeplinitã atât de repede. Zis si fãcut, am contactat persoana care se ocupa de pelerinaj si m-am înscris. Ce sã vã mai spun: cã înainte de plecare, am avut câteva ispite, si altele chiar si în timpul cãlãtoriei?
    Dar nimic nu egaleazã bucuria de a fi fost acolo, de a fi fost la mormânt, în casa cu patul sfântului, de a atinge capul si sfintele moaste, de a simti mirosul acela specific de mir si tãmâie din Eghina, încã de la coborârea din feribot. Desi mi se umflaserã picioarele si mergeam în papuci, nu mã mai puteam opri. De atunci, am mai fost la sfântul o datã si îmi doresc sã mai ajung. Sper sã se milostiveascã din nou de mine si sã merg sã-i sãrut sfintele moaste. Sfântul este viu, îl simt, si doar trebuie rugat sã vinã sã te ajute.
    În aceastã toamnã am avut încã o datã bucuria cã sfântul ne ajutã. Mergând la un spital din Bucuresti pentru niste analize, am avut  bucuria sã aflu cã-l au ca patron spiritual pe Sfântul Ierarh Nectarie, tinut la loc de cinste la etajul întâi din spital, într-o icoanã foarte mare, aproximativ 1,70x0,60 m. Sfântul îti vorbeste realmente prin ea. Iar în micuta capelã a spitalului are un loc de cinste, bineînteles.
    Sigur cã l-am rugat ca rezultatele analizelor sã fie bune, sigur cã si acolo am gãsit persoane iubitoare ale acestui sfânt.
Este o mare bucurie în suflet când vezi câti oameni îl cinstesc si îl iubesc.
    Ceea ce am scris nu este spectaculos, dar pentru mine a fost si rãmâne esential. Prin Maica Domnului si prin Sfântul Nectarie si prin toate comorile ceresti ajungem la Domnul.

Multumesc Sfântului Ierarh Nectarie.
 
(Mihaela)

Extras din: Sfântul Nectarie - Vindecãri minunate / © Pentru prezenta ediþie, Editura Areopag
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 6
Vizitatori: 6
Utilizatori: 0