21 Noiembrie 18

Sclavii sexului virtual

  • 16 Februarie 18
  • Internet
  • 0
    „Nu cunoşteam pe nimeni şi nu ştiam ce trebuie să fac exact când am fost prima oară singură la o sală de net. Dar pentru că o prietenă mă învăţase cum se intră pe Mirc, mi-am adus aminte perfect ce trebuia să fac. Încetul cu încetul, Internetul a devenit o obsesie pentru mine şi îi cunoşteam pe toţi de acolo, mă împrietenisem cu toţi de la sală, mi se părea ceva nemaipomenit.
    La un moment dat, nu mă mai duceam la şcoală. Stăteam ore în şir la calculator şi, pentru că ajutasem la căratul de mobilier, patronul sălii mi-a dat voie să stau multe ore gratis.
    Mă duceam la şcoală o zi pe săptămână sau două zile la două săptămâni. Diriginta a fost la mine acasă şi a vorbit cu tata. Tata mi-a făcut morală, iar eu am promis că nu mă mai duc la Internet. Nu a durat decât o zi şi m-am întors la obsesia mea. Am început să chiulesc zile în şir. Prin intermediul Internetului am cunoscut nişte constănţeni. Ei au venit la Ploieşti şi mi s-a părut că sunt drăguţi. Am aflat că cineva s-a dus să-i spună mamei mele despre relaţia mea cu constănţenii. M-am speriat, am luat 200.000 din casă şi cu aceşti bani am ajuns la Constanţa. În tren eram singură. Din când în când, mai ieşeam să fumez câte o ţigară. Îmi luasem şi hainele, pentru că eu credeam că n-o să vină nimeni după mine.
    În Constanţa am mers la un Internet Café şi am intrat în vorbă cu băieţii. Am cunoscut şi alţi tipi, şi am stat cu ei până la două noaptea. După două noaptea am intrat din nou la Internet Café, şi am rămas acolo până dimineaţa. Părinţii mei au fost la primărie şi au aflat prin intermediul cuiva la ce sală de Internet sunt. Dimineaţa m-am trezit cu ei în uşa Internet Café-ului din Constanţa. A fost o experienţă traumatizantă, pe care nu o să o uit niciodată”.
    Pasajul din scrisoarea acestei minore ne poate releva cât de înşelătoare sunt prieteniile pe Internet, cât de mare este diferenţa între real şi virtual. Singurătatea, curiozitatea, naivitatea sunt elemente care conduc la dependenţa de Internet. Scrisoarea nu arată însă orori mai mari, care sunt realităţi ale zilelor noastre. Mulţi tineri, şi din păcate foarte mulţi sub 18 ani, sunt pierduţi cu totul în acest abis fără fund care este Internetul şi sunt sclavii sexului virtual sau chat-ului, sunt adepţii furtului, pirateriei de filme şi jocuri, victime ale proxenetismului etc.
    E bine să nu facem păcatul, indiferent cine ne va sfătui să îl facem. Şi de ascultăm glasul trupului, iar nu pe cel al inimii sau al conştiinţei, este şi mai rău.
    Singurătatea nu-i dă dreptul nimănui să săvârşească păcat, cu atât mai mult cu cât nu suntem niciodată singuri. Dumnezeu nu este ceva abstract, care să fie în afara fiinţei noastre. Dumnezeu este în inima fiecăruia dintre noi54, şi atunci a te considera singur, părăsit, ignorat, îndepărtat de darurile Sale înseamnă a păcătui în dreptul iubirii pe care Creatorul ne-o oferă prin purtarea Sa de grijă.

Extras din: Ziarul Opinia Românească, An VII, Nr. 104 / 6-12 mai 2005 si Cristian Şerban / INTERNETUL / Tinerii în faţa provocării
Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
Editura Egumeniţa / Editura Cartea Ortodoxă
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0