15 Noiembrie 18

Șapte mituri despre diavol

  • 21 Octombrie 18
  • Invatatura de Credinta
  • 0
1. Diavolul este un tip inteligent. FALS. Diavolul este un tip viclean, este adevărat; capcanele sale sunt numeroase, iar vicleniile sale sunt extrem de elaborate. Dar asta nu-l face un tip cu adevărat inteligent. Cum spunea cândva un sfânt, să te arunci în luptă oarbă împotriva lui Dumnezeu nu este vreun semn de inteligență – este semn de nebunie.

2. Diavolul este un mare neînțeles. FALS. Acesta este mitul romantic despre diavol, care îl înfățișează pe dușman drept un răzvrătit, un singuratic șarmant, și o călăuză pentru cei care caută „căi alternative”. În realitate, „El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el.” (Ioan, 8:44)

3. Diavolul este opusul lui Dumnezeu. FALS. Nici vorbă. Satan și ceilalți demoni au fost îngeri, creați de Dumnezeu. Au căzut prin respingerea lui Dumnezeu – și prin așezarea lor în centru, în locul lui Dumnezeu. Așadar, diavolul este o creatură. Opusul diavolului nu este Dumnezeu – opusul diavolului este Arhanghelul Mihael.

4. Diavolul este atât de puternic, încât oamenii nu i se pot opune – este mai înțelept să cooperăm cu el. FALS. Diavolul este un iluzionist, un înșelător, iar specialitatea lui este minciuna. Sfinții Părinți îl compară cu un câine în lanț, care latră, dar care nu te poate mușca, dacă nu te apropii de el. Așadar, diavolul este neputincios față de cei care nu-i oferă puteri asupra lor – dar, pentru a căpăta putere, diavolul proiectează o umbră foarte mare. „Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. (Ioan, 8:44) Prin întruparea lui Iisus Hristos, oamenii au primit armele cu care pot ține piept diavolului: harul de la botez, în primul rând, activat prin post, rugăciune, practica liturgică, comuniunea cu Hristos, sfătuirea cu ceilalți membri ai Bisericii, curățarea de vicii.

5. Diavolul dorește să ne posede. FALS. Dacă ne uităm la filmele de la Hollywood, am putea crede că cea mai mare dorință a diavolului este să intre în oameni și să-i posede. Nicidecum. Ceea ce dorește diavolul este să îi rănească pe oameni, să-și bată joc de ei în toate felurile – și să le ucidă sufletele. Deoarece îl urăște pe Dumnezeu, îi urăște pe oameni, și nu dorește ca o creatură aflată în trup să poată să urce spre cer și să-i ia locul – lui, care e o creatură superioară (crede el), spirit pur. Pe de altă parte, formele de posesiune demonică asemănătoare celor pe care le vedem în filme sunt foarte rare – și au loc, de regulă, cu consimțământul victimelor (care au practicat o formă de ocultism sau au intrat în relație cu ocultiști, vrăjitori, etc.) Din perspectiva diavolului, posesiunea e o mare bătaie de cap – și poate să fie periculoasă (dacă posedatul e „tratat” de un sfânt sau de un exorcist priceput). În plus, orice viciu al omului, ne spun Sfinții Părinți, reprezintă o formă de posesiune, care implică un efort mult mai mic, din perspectiva demonului.

6. Diavolul ne vrea binele – și vrea să ne transforme în staruri rock, în președinți ai planetei, sau, cel puțin, să ne dea mașini, case, fotomodele, etc. FALS. Sunt multe povești despre oameni care semnează un pact cu diavolul, și devin bogați, puternici, etc. În realitate, diavolul poate să facă astfel de promisiuni sclipitoare – dar ceea ce oferă, în realitate, este regret, depresie, detestare de sine. Din două motive. Întâi, cel mai mare triumf al diavolului este când obține un suflet pe gratis – fără să ofere, practic, nimic: tu pierzi totul, el câștigă totul, te-a „făcut” ca pe ultimul fraier. În al doilea rând, pur și simplu el NU POATE să ofere acele lucruri, sau ceea ce poate el să ofere este foarte limitat. Singurul care poate să ne ofere lucrurile de care avem nevoie este Dumnezeu – care este, prin definiție, iubire.

7. Diavolul nu există. FALS. „Cea mai mare artă a diavolului este să ne convingă că nu există” (Charles Baudelaire). Ei bine, potrivit Bibliei, tuturor marilor religii, și potrivit bunului-simț, atunci când acesta este prezent în cultura populară, diavolul există. Prima epistolă sobornicească a Sf. Ioan ne spune: „Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.” (1 Ioan, 3: 8). Iar din Evanghelia după Matei aflăm că în fața lui Hristos au fost aduși toți cei stăpâniți de demoni, cei bolnavi, epileptici, paralitici, iar El i-a vindecat. Așadar, cei stăpâniți de demoni reprezintă o categorie separată, față de epileptici și față de paralitici. În plus, pentru a vedea lucrarea demonilor, este suficient să citim o carte de istorie, sau să deschidem ziarul. Comunismul, nazismul, Holocaustul, Gulagul, eugenia și sutele de milioane de victime pe care le-au provocat – toate acestea sunt demonice, prin natura lor. Așa cum demonice sunt și multe dintre ideologiile zilelor noastre, în care vechile erezii ale bolșevismului, fascismului, eugeniei revin în forme doar ușor camuflate. Așa cum demonic este și Holocaustul mut, care a făcut, până acum, peste 1 miliard de victime inocente – din cele mai vulnerabile pături ale societății: dintre cei mai tineri și lipsit de apărare, dintre cei săraci, dintre fetițe (victime preponderente ale avortului în țări precum India și China, dar și în Europa de Est).

    Închei cu un citat – dătător de curaj – din Nicolae Steinhardt: „Diavolul este un foarte bun contabil. Nu pierde nimic din catastiful lui, nu-i scapă niciun amănunt, însă Dumnezeu NU este un bun contabil. Registrelele Lui sunt pline de ştersături.”

(o meditație pe marginea Evangheliei de astăzi, despre vindecarea demonizaților din ținutul Gherghesenilor, de la Luca 8: 26-39)

Un articol de Catalin Sturza
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 7
Vizitatori: 7
Utilizatori: 0