23 Noiembrie 17

Profesorul de Religie - bucurie si Cruce

  • 28 Octombrie 17
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
Profesorul de Religie - bucurie si Cruce

    Multe dintre discutiile de la intalnirile metodice ale profesorilor de Religie au ca laitmotiv nemultumirea acestora fata de calitatea elevilor la clasa. Profesorii se plang spunand ca elevii sunt uneori greu de tinut in frau, de controlat, sunt indisciplinati si galagiosi la ore si nu sunt intotdeauna interesati de mesajul transmis. Altii inca vorbesc de lipsa unei forme eficiente de notare care sa imbine stralucit dreptatea cu dragostea crestina... 
    Care sa fie totusi problema? Nu stim sa vorbim pe limba tinerilor? Atitudinea noastra nu e cea mai potrivita cumva? Le repugna credinta sau chiar viata morala? E o situatie generalizata in invatamantul romanesc actual? Putem deci generaliza si in cazul altor discipline sau e o lipsa a noastra? E greu de raspuns la aceste intrebari...
    Ma intreb unde si cand a fost Mantuitorul Hristos - Invatatorul absolut - primit de toti, iubit de toti? Sa ne amintim de episodul consumat dupa scoaterea demonilor din cei doi nefericiti si trimiterea lor in turma de porci. Toata turma s-a aruncat de pe tarm in mare si a pierit in apa. Iar locuitorii Gadarei, toata cetatea a iesit in intampinarea lui Iisus si, vazandu-L, L-au rugat sa treaca din hotarele lor (Matei 8, 34). Daca pe Hristos nu L-au primit din cauza unei turme de porci inecate, de ce gasim strigator la cer ca tanarul liceean incorsetat de atatea discipline si teme pentru acasa gaseste la ora de religa sa fie mai detasat, mai putin stresat, mai neatent?... Apoi, patimile lui nu sunt oare porcii din Evanghelie? Tanarul isi iubeste porcii, iar noi, marturisind pe Hristos cel Viu, dorim sa-i inecam.
    Discutam nu demult cu un coleg, profesor de Religie, despre situatia stresanta a sfarsitului de semestru. Am ajuns amandoi la concluzia ca daca refuzi dorinta elevilor de a-i lasa sa repete putin (10 minute) inaintea unei teze importante ii poti pierde pentru credinta. Tanarul adolescent e vanitos, orgolios si o astfel de respingere il va indeparta de Hristos si Biserica. Profesorul de Religie nu-si poate permite sa aiba atitudini acerbe, inversunate, caci risca sa primeasca din partea elevilor atitudini de repulsie fata de Religie si Biserica[149]. De aceea e nevoie ca profesorul de Religie aiba mult tact pedagogic si mult entuziasm... Lipsa entuziasmului, spunea Dostoievski, este semnul sigur al pierzarii, caracterizat printr-o stare de nelucrare, prin lipsa de zel. De asemenea, profesorul de Religie trebuie sa cunoasca foarte bine invatatura Bisericii si cultura profana, dar si mentalitatea tinerilor carora li se adreseaza. Regretata Mama Sica (profesoara de Religie - Anastasia Popescu), vorbind despre discutiile libere cu elevii pe diferite teme abordate prin prisma crestinismului, afirma printre altele : "Intre noi au loc discutii despre Yoga, new-age, S.F., rock (aici este mai dificil); trebuie lecturi multe pe tema aceasta pentru a le castiga increderea, nu trebuie explicatii improvizate sau incorecte"[150].
    Am vazut personal elevi terorizati de unele discipline; invata la ele, iau note mari, dar nu le vor iubi nicicand. Responsabilitatea noastra e foarte mare, e una educativa, dar si soteriologica (in perspectiva mantuirii). De modul in care profesorul de Religie, acest "sacerdot al catedrei, sacerdot laic"[151], reuseste sa-si apropie clasele de elevi depinde formarea gustului pentru sacru, dezvoltarea sentimentului religios. Hristos nu are pe nimeni de pierdut, caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut (Matei 18, 11). Nici noi nu ne permitem sa pierdem pe nimeni. Nu e datoria noastra de a impartim turma (clasa de elevi n.n.) in oi si capre, in cei de-a dreapta si cei de-a stanga... Nu avem de unde sti cand se va afla fiecare pe drumul Damascului... Cati dintre sfinti au mers de mici cu evlavie la Sfanta Liturghie? Cati din ei luau anafora sau aghiasma pe nemancate dimineata? Vietile Sfintilor enumera foarte multi mari pacatosi care s-au pocait! Te sacaie elevul la ore? Sa ai mila, nu inversunare. Ti se pare ca-i pierdut? Pentru Hristos nu e! El face din desfranati sfinti, din talhari cuviosi, din prigonitori apostoli. Aceasta nu e lucrarea noastra, ci a Lui, a Invatatorului suprem. Se intampla, si e omeneste pana la un anumit punct, sa simtim uneori deznadejde. Marele teolog antiohian si cel mai mare predicator pe care l-a avut Biserica de la Cincizecime pana azi, Sfantul Ioan Gura de Aur, ne arata intr-o Omilie a sa o astfel de situatie limita. In general Sfantul se adresa auditoriului cu apelativul "iubitilor" (nu ne-ar strica nici noua folosirea acestei formule, daca nu o folosim, cel putin sa-i strigam pe elevi pe numele de botez n.n.). Insa in Omilia XLI la Facere (P.S.B. 22) incepe cu totul altfel. "Preget si sovai daca trebuie sa va mai talcuiesc sau nu astazi Scriptura. Ma gandesc ca va invat in fiecare zi, va indemn si va intind aceasta duhovniceasca masa si totusi multi din cei ce vin aici si iau parte la aceasta invatatura duhovniceasca si la masa cea infricosatoare si cutremuratoare stau toata ziua in hipodrom si n-au nici un castig de pe urma stradaniei mele...     Deci cu ce inima sa mai predic unor oameni care nu vor sa castige nimic din cuvintele mele? Si nu e de mirare! Si plugarul pregeta sa mai arunce semintele si nu mai are nici o tragere de inima sa iasa cu plugul cand vede ca pamantul ramane tot neroditor, cu toata munca si osteneala lui, si nu-i rasplatit dupa vrednicia muncii sale..."[152]. Si totusi sa nu deznadajduim, caci nici Sfantul nu continua in acelasi duh intreaga Omilie! Spune mai departe marele Gura de Aur: "Chiar daca, aruncand samanta cea duhovniceasca nu culeg rod din pricina trandaviei celor ce ma asculta, totusi rasplata mea e nestirbita. Eu seman argintul ce mi s-a incredintat, implinesc porunca data de Stapan, iar celor ce m-au ascultat li se va cere capitalul cu dobanda. Cu toate acestea nici eu nu ma gandesc ca n-am nici o paguba si ca am indeplinit ce trebuia sa fac, ci vreau ca si voi sa faceti buna negutatorie cu cele ce va dau, ca sa nu suferiti pedeapsa ca si cel ce a ascuns talantul..."[153]. 
    Dumnezeu e cu noi, si daca El e cu noi cine e impotriva noastra? Oricine va primi pruncul acesta (rog a se citi profesorul) in numele Meu, pe Mine Ma primeste; iar oricine Ma va primi pe Mine, primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine (Luca 9, 48). Poate unii gasesc de cuviinta sa ne catalogheze drept idealisti, niste Don Quijote ce ne batem cu morile de vant. Atata stiu ca doar dragostea este cea care schimba sufletele.     Daca elevul nu va vedea la noi dragoste, (dar nu orice fel de dragoste, nu fatarnica, ci una jertfelnica, o dragoste pentru toti, nu numai pentru cei cu viata duhovniceasca), nu vad sa se schimbe lucrurile, sa apara roadele prea repede. Dragostea toate le iarta, toate le crede, dragostea niciodata nu cade[154]. Iar Dumnezeul nostru este dragoste. Numai sa avem si noi dragoste si sa slujim, cu timp si fara timp, lui Hristos si tinerilor elevi pe care El ni i-a incredintat. 
    Stim ca virtutea dragostei il arde pe diavol - singurul dusman al nostru - caci despre el spune Scriptura ca vine si ia cuvantul din inima lor ca nu cumva crezand sa se mantuiasca (Luca 8, 12). Ce cuvant infricosator!
    Atunci cand cuvintele noastre nu mai au putere, sa vorbeasca cu putere insasi viata noastra, faptele noastre. E greu, dar ce lucru dificil se savarseste fara jertfa? Hristos a atentionat pe toti cei ce-L marturisesc in fata oamenilor: In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33). 
________________________________________
[149] As putea spune ca preotii de mir (si parintii calugari, mai ales) se intalnesc mai rar decat profesorii de Religie cu astfel de situatii, pentru ca, de obicei, slujitorii altarului predica sau tin cateheze celor prezenti in biserica, celor ce-L cauta pe Dumnezeu, deci acelora care primesc mai usor cuvantul. Se cuvine ca preotul si profesorul de Religie sa fie intr-o impreuna-lucrare.
[150] Mama Sica, Cum sa-i invatam pe copii religia, Editura Anastasia, Bucuresti, 1995, pp. 226-227.
[151] Sintagmele sunt folosite de Pr. Dr. Eugen Jurca in Experienta duhovniceasca si cultivarea puterilor sufletesti, Editura Marineasa, 2001, p. 168.
[152] Sfantul Ioan Gura de Aur, Scrieri, partea a II- a, Omilii la Facere II, P.S.B. 22, E.I.B.M.B.O.R., 1989, p. 79.
[153] Idem, p. 80.
[154] Din Imnul iubirii al Sfantului Pavel, vezi I Corinteni 13.

Extras din: Hristos si tinerii / Laurentiu Dumitru
Apare cu binecuvantarea Prea Sfintitului CALINIC, Episcop al Argesului si Muscelului
Desenul este facut de un elev foarte talentat din Bragadiru, Nicodim Alexandru. Este in clasa a V-a la scoala din localitate.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0