24 Noiembrie 17

Povestire despre pătimirea unui nou mucenic apărut pe pământul grecesc, pătimire la care Cuviosul Maxim a fost martor

  • 21 Octombrie 17
  • Martiri crestini
  • 0
    Aceia care cu adevărat şi-au pus nădejdea în Domnul, rămân statornici ca sfântul munte Sion şi nici îmbuibarea pântecelui, nici slava, nici pofta trupească, nici chinurile amare, nici chiar frica de moarte nu îi pot zdruncina. Era un tânăr, foarte evlavios, cu o frumoasă înfăţişare exterioară şi bogat în toate virtuţile sufleteşti, de credinţă creştină, neînvăţat pe deplin în cele cărturăreşti, însă înzestrat la minte cu deprinderi vrednice de laudă. El era robul unui turc bogat şi păştea oile acestuia pe pajişti roditoare. Fiica stăpânului său, o domnişoară tânără, s-a înrobit puternic cu dragostea către el. Însă acesta a respins iubirea ei diavolească, deoarece era agareancă şi s-a încredinţat cu jurământ că niciodată nu va împlini dorinţele ei dacă nu o va vedea mai întâi curăţată prin botezul creştinesc şi dacă cununia nu se va săvârşi după legea lui Dumnezeu. Ea s-a învoit imediat la acest lucru şi a fugit împreună cu el, părăsind dintr-odată totul: şi pe părinţi şi ţara. Însă cel ce priveşte cu ochi pizmaş la tot binele nu a lăsat în afara curselor lui pizmaşe nici acest lucru, ci l-a îndemnat la cercetări pe însuşi tatăl tinerei care, ca o fiară înfometată ce se repede la vânat, după multe eforturi, i-a găsit vieţuind într-o pădure, asemenea cerbilor tineri şi nevinovaţi care se ascund de fiare. Făcândui răni acestui iubitor al curăţiei, el l-a adus iarăşi în casa sa, legat; aflând, însă, de la fiica sa despre înfrânarea lui curată şi minunată, s-a mirat auzind despre o asemenea putere a curăţiei şi, astfel, schimbându-şi mânia în blândeţe, a început să-l înduplece cu cuvinte atât de prietenoase către voia sa: „Leapădă-te, o bunule fiu, de credinţa ta părintească, primeşte-o pe a mea şi fii aşa cum sunt eu şi eu te voi uni prin căsătorie cu această fiică a mea dorită de tine şi te voi face moştenitorul tuturor averilor mele”.
    Însă bunul râvnitor al bunei credinţe, auzind acest sfat al agareanului cu privire la credinţă, s-a umplut tot de Sfântul Duh şi, aprinzându-şi sufletul de iubirea dumnezeiască şi de dorinţa muceniciei, a răspuns: „Pieri împreună cu fiica ta şi cu bogăţiile tale, vas întinat al diavolilor dăunători! Eu voi păzi curată credinţa în Dumnezeul meu atât cât voi putea, iar de tine şi de bogăţiile tale şi de fiica ta şi de însuşi vicleşugul necredinciosului Mahomed cu bucurie mă lepăd!”
    Fiind mâniat de aceste cuvinte, agareanul, înfuriindu-se ca un câine turbat, s-a năpustit asupra tânărului şi a început să-l bată fără milă cu pumnii şi cu picioarele, apoi i-a pus pe gâtul lui frumos o frânghie şi, legându-i mâinile la spate, a început să-l târască cu cruzime, ducându-l la judecată ca pe un hoţ şi răpitor al fiicei sale şi ca pe un defăimător foarte mare al lui Mahomed. Acolo, a aruncat asupra lui multe alte cleveteli. Judecătorul nu a luat în seamă însă nici o cleveteală, ci l-a învinuit numai datorită credinţei. Prin intermediul tuturor vicleşugurilor, el a încercat să-l silească şi să-l convingă pe tânărul cel vrednic de laudă [să se lepede de credinţă], alintându-l, chinuindu-l şi făgăduindu-i multe bunătăţi. Într-un cuvânt s-a străduit prin toate cursele să dărâme stâlpul sufletesc al minunatului tânăr, însă a întâlnit în el un munte nemişcat, pe care a încercat să-l mişte din loc. Iar când s-a convins că prin nici o silnicie nu poate să supună convingerea minunatului tânăr, atunci a poruncit să-i fie pusă pe gât o frânghie şi să fie ridicat încet de la pământ, iar apoi să fie lăsat repede în jos şi, în tot acest timp, să i se spună: „Fie-ţi milă de tinereţea ta înfloritoare şi nu-ţi alege în zadar o asemenea moarte ruşinoasă”. De trei ori a îndurat frumosul tânăr această sugrumare chinuitoare şi de trei ori a spus: „Hristos este Dumnezeul şi Împăratul meu” şi după aceea cu bucurie şi-a dat sufletul său lui Hristos. De trei ori L-a mărturisit şi de trei ori a murit pentru El. Într-adevăr, acest tânăr minunat s-a arătat a fi nevoitor slăvit pentru buna credinţă, călcând cu mărinimie totul: şi slava şi pofta trupească şi însăşi viaţa pentru unica iubire dumnezeiască a lui Hristos.
    Să ne ruşinăm, aşadar, noi cei care punem cinstitele legi ale lui Hristos mai prejos de desfrâul cel întinat şi ori să ne căsătorim după lege, ori să ducem jugul curăţiei, ca următori ai bunei credinţe!   

Extras din: Tâlcuiri si sfaturi / SFÂNTUL MAXIM GRECUL          
Traducere Florentina Cristea / Carte tiparita cu binecuvântarea Prea Sfintitului Parinte GALACTION,  Episcopul Alexandriei si Teleormanului  
Tiparita la Editura Egumenita, Galati, 2004 
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0