19 Octombrie 17

Politizarea intimităţii

  • 27 Septembrie 17
  • LGBT
  • 0
    După toată această gălăgie vesel-tropicală îţi doreşti o ploaie lungă şi curăţitoare. Horia-Roman Patapievici a indicat deznodământul metafizic al acestei încrâncenări: „rezultatul este nu doar că relaţia intimă cu sine a omului recent devine tot mai oficială, dar acesta pierde din ce în ce mai mult controlul asupra propriei interiorităţi.”6 Deşi lipsit de orice simpatii pentru estetica gay, remarc abandonul cadrului romantic dintr-o nuvelă precum Moarte la Veneţia de Thomas Mann (1875-1955). O miză strict subiectivă – tema, eventual, a unei reverii literare – cedează locul aventurii politice. Sloganul gay pride evacuează orice posibil mister al intersubiectivităţii.
 

    Coregrafiate într-un stil kitsch şi decadent, paradele estivale fac din „prietenia” homosexuală subiect de negociere electorală.7 ONG-uri vocale exercită un lobby intens pe lângă parlamentari şi curţile de justiţie pentru a obţine privilegii prin apelul la precedent. State de persuasiune liberală (de ex. New York) obţin în SUA drepturi suplimentare pentru homosexuali, acestea fiind apoi revendicate cu vehemenţă în state cu tradiţii conservatoare (de ex., Texas). În Europa, olandezii dau tonul pentru ca strigătul „la arme” să fie auzit şi la gurile Dunării. În acest fel, Occidentul a ajuns să ataşeze cauza homosexualităţii unei bătălii ideologice cu accente aproape religioase. Stânga trece cu vederea înverşunările islamiştilor, ale iranienilor, să spunem, dar sunt plini de obidă faţă de societăţile tradiţional creştine. Preşedintele Ahmadinejad este invitat la Columbia University pentru a i se reproşa de către studenţi discriminarea anti-homosexuală din Iran, faţă de care situaţia armamentului nuclear devenise un detaliu anodin. În aceleaşi timp, o universitate europeană a refuzat accesul unui cleric creştin proeminent pe temeiul conservatorismului ştiinţific al acestuia din urmă. Franco Butiglione a fost concediat pentru opiniile sale private de tip catolic, în timp ce festivalurile gay primesc încurajări explicite din partea membrilor Comisiei Europene. Această „neutralitate” confirmă standardele bizare ale dublei-măsuri din mass-media occidentală: a batjocori imaginea Fecioarei într-un muzeu de artă reprezintă un act de „curaj artistic” (uneori finanţat din bugetul public), în timp ce caricaturile făcute profetului subminează logica multiculturală.

6 H.-R. Patapievici, Omul recent, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004, ediţia a III-a, p. 366.
7 Niciodată carnavalul gay nu seamănă cu manifestările sociale de tipul grevei sindicatelor, care înfăţişează mereu o suferinţă autentică (şi, într-un sens, tragică). Estetica protestului proletar propune defi larea mută, demnă, într-o costumaţie sumbră, cu rare excepţii „mic-burghez.” În contrast, paradele gay încalcă ultragiază sistematic normele clasice despre „bunele moravuri,” emulând frescele pornografi ce din lupanariile de la Pompei sau Herculaneum. Între alte experienţe personale inavuabile legate de odiseea mea universitară, reţin puternicul şoc întregistrat în chiar centrul istoric al oraşului München undeva în primăvara anului 2002. La numai câţiva paşi de faimoasa catedrală Frauenkirche (sec. XII) din Marienplatz puteam vedea, alături de sute de alţi turişti amuţiţi, cupluri homosexuale încinse erotic, ziua în amiaza mare, într-un spectacol explicit şi dezgustător. Copiii timizi din preajmă, ca şi părinţii lor adulţi priveau consternaţi la această desfăşurare de „eliberare sexuală”, temători ca nu cumva protestul să fi e catalogat drept „fascism cultural.”


Extras din: Thomas  Hopko / Homosexualitatea o abordare ortodoxă © Editura Theosis
Traducerea s-a efectuat după Th omas Hopko, Christian Faith and Same Sex Attraction - Eastern Orthodox Refl ections © 2006, Conciliar Press
Lasa un comentariu
avatar
Stirea zilei
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Sondaj
Evaluează site-ul meu
Total răspunsuri: 0
Retele Sociale
  • Google+
  • Facebook
  • Twitter