21 Septembrie 19

POATE FI DE ACORD BOR CU LEGALIZAREA PROSTITUŢIEI?

  • 01 Septembrie 19
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Decanul Facultătii de Teologie Ortodoxă – Universitatea din Bucuresti

    De curând, la una din emisiunile televizate, s-a reluat tema prostitutiei, insistându-se asupra necesitătii legalizării ei, ca fenomen existent în societatea românească si care nu mai poate fi oprit sau rezolvat decât prin institutionalizare. Ar fi fost de dorit ca la discutia televizată să fie invitat si un reprezentant al Bisericii, care a fost doar contactat printr-un telefon spre a-si spune punctul de vedere. Este regretabil că în discutarea unor teme si probleme de o asa mare importantă, glasul si autoritatea Bisericii sunt ocolite si se recurge la solutii comode si superficiale, care arată fie nepriceperea, fie lipsa de interes pentru un asemenea fenomen social sau lipsa de dragoste pentru semenii nostri.
    Ceea ce a deranjat însă foarte mult a fost argumentul lipsit de temei că, dacă fenomenul prostitutiei există în societatea românească, el trebuie si legalizat. Se socoteste că prin aceasta ar trece din clandestinitate în legalitate si ar putea fi supus controlului medical, pentru a nu contribui la proliferarea bolilor transmise pe calea contactului intim. Acesta este însă un argument ieftin, comod, lipsit de responsabilitate si cinic, dovedind neputintă din partea organelor îndreptătite să reglementeze această problemă, dar si dezinteres fată de semeni.
    Opunându-se din capul locului legalizării si, deci, proliferării fenomenului prostitutiei, punctul de vedere al Bisericii privitor la acest fenomen este cel exprimat de învătătura si morala crestină ortodoxă. El se fundamentează pe faptul că prostitutia este o formă denaturată a actului intim dintre bărbat si femeie, a legăturii firesti puse de Dumnezeu în prima pereche de oameni, în vederea nasterii de prunci si a perpetuării neamului omenesc. Sfânta Scriptură ne arată că ”a făcut Dumnezeu pe om, după chipul Său, bărbat si femeie si i-a binecuvântat, zicând: ”Cresteti si vă înmultiti si umpleti pământul si-l stăpâniti” (Facerea 1, 27-28). Prostitutia este socotită păcat, fiind contrară poruncii lui Dumnezeu, ea neurmărind nasterea de prunci, ci numai plăcerea împreunării trupesti, lipsită de dragostea si responsabilitătile vietii de familie. Aceasta aduce după sine perturbarea si întunecarea mintii si încercarea de aL înlătura pe Dumnezeu sau a-L substitui în calitatea lui de creator al omului si de făuritor al menirii Lui. De aceea, orice legătură în afara celei binecuvântate prin sfânta taină a cununiei, în vederea întemeierii unei familii si a nasterii de prunci este fărădelege, păcat si nu poate fi acceptată de Biserică.
    Prostitutia este asezată de învătătura crestină în rândul celor sapte păcate capitale, fiind sinonimă cu desfrânarea sau curvia, când se săvârseste de persoane sau parteneri necăsătoriti, sau cu preadesfrânarea sau preacurvia (adulterul), când actul împreunării trupesti se săvârseste între parteneri care sunt căsătoriti sau când cel putin unul dintre ei are acest statut. După cum se stie, adulterul este un act foarte grav, echivalând cu moartea morală, fiind si motiv canonic de divort.
    Din aceeasi categorie de păcate fac parte concubinajul, toate formele de desfrâu si de adulter, incestul, păcatele împotriva firii (homosexualitatea si lesbianismul), perversiunile sexuale. Leam amintit aici pentru că, în practicare prostitutiei, au loc aceste acte denaturate ale împreunării trupesti.
    Prostitutia este păcat împotriva trupului pe care avem datoria să-l pretuim ca pe un templu al Duhului Sfânt si să nu-l batjocorim prin desfrâu. În această privintă, Sfântul Apostol Pavel ne sfătuieste: ”FUGITI DE DESFRÂNARE! ORICE PĂCAT PE CARE-L VA SĂVÂRSI OMUL ESTE ÎN AFARĂ DE TRUP. CINE SE DEDĂ ÎNSĂ DESFRÂNĂRII, PĂCĂTUIESTE ÎN ÎNSUSI TRUPUL SĂU. SAU NU STITI CĂ TRUPUL VOSTRU ESTE TEMPLU AL DUHULUI SFÂNT CARE ESTE ÎN VOI, PE CARE-L AVETI DE LA DUMNEZEU SI CĂ VOI NU SUNTETI AI VOSTRI? CĂCI ATI FOST CUMPĂRATI CU PRET! SLĂVITI DAR, PE DUMNEZEU ÎN TRUPUL VOSTRU SI ÎN DUHUL VOSTRU, CARE SUNT ALE LUI DUMNEZEU” (I Corinteni 6, 18-19). Conform învătăturii noastre de credintă, bazată pe Sfânta Scriptură, omul nu are voie să facă ceea ce vrea cu trupul său, socotindu-se stăpân pe sine, sub motivul că i-ar apartine. Această perspectivă nu este una crestină căci, asa cum ne arată Sfântul Apostol Pavel, ”NOI NU SUNTEM AI NOSTRI, CI AI LUI DUMNEZEU, CĂCI TOTI SUNTEM RĂSCUMPĂRATI DE EL PRIN SÂNGELE SAU PRIN JERTFA LUI IISUS HRISTOS. DE ACEEA, AVEM OBLIGATIA SĂ CINSTIM SI SĂ RESPECTĂM TRUPUL NOSTRU, ÎMPREUNĂ CU DUHUL, SLĂVIND ÎN FELUL ACESTA PE DUMNEZEU, CĂCI SI TRUPUL SI DUHUL SUNT ALE LUI DUMNEZEU” (I Corinteni 6, 19). În alt loc, Sfântul Apostol Pavel ne spune si mai clar, avertizând pe cei care se apropie sau se împreună cu desfrânatele: ”AU NU STITI CĂ TRUPURILE NOASTRE SUNT MĂDULARELE LUI HRISTOS? LUÂND DECI MĂDULARELE LUI HRISTOS, LE VOI FACE MĂDULARELE UNEI DESFRÂNATE? NICIDECUM” (I Corinteni 6, 15). De aceea încheie sententios: ”NU VĂ AMĂGITI. NICI DESFRÂNATII, NICI ÎNCHINĂTORII LA IDOLI, NICI ADULTERII, NICI MALAHIENII, NICI SODOMITII – NU VOR MOSTENI ÎMPĂRĂTIA LUI DUMNEZEU” (I Corinteni 6, 910). Asadar, păcatul în trup al desfrânării, pe care îl presupune asa-zisa meserie de prostituată, nu rămâne nepedepsit, dimpotrivă, închide portile împărătiei lui Dumnezeu.
    Canoanele Bisericii Ortodoxe pedepsesc grav toate formele păcatului trupesc: desfrânarea, preadesfrânarea sau adulterul, incestul, concubinajul, sodomia sau homosexualitatea, lesbianismul sau perversiunile sexuale întâlnite toate în practicarea prostitutiei prescriind oprirea de la sfânta împărtăsanie pe perioade mari de ani, din dorinta de îndreptare a păcătosului si de întoarcere a lui pe adevăratul drum de vietuire crestină.
    Prostitutia este o formă de degradare a femeii si a demnitătii ei, transformând-o în obiect de satisfacere a plăcerii, plasând-o mai jos decât conditia necuvântătoarelor, ceea ce învătătura crestină nu admite, socotind femeia egală cu bărbatul înaintea lui Dumnezeu si a societătii. În acest sens, sunt grăitoare cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „„NU MAI ESTE IUDEU, NICI ELIN; NU MAI ESTE NICI ROB, NICI LIBER; NU MAI ESTE PARTE BĂRBĂTEASCĂ SI PARTE FEMEIASCĂ, PENTRU CĂ VOI TOTI UNA SUNTETI ÎN HRISTOS IISUS” (Galateni 3, 28). Fată de această sublimă învătătură, prostitutia poate fi socotită cea mai grea si cea mai amară sclavie, în contextul în care proxenetii sau chiar clientii le supun pe femeile care se prostituează la tot felul de umilinte, la obligativitatea de a întretine raporturi intime cu oricine, oricând si de a accepta gama nesfârsită a perversiunilor sexuale.
    Prostitutia nu poate fi socotită niciodată un ”drept al omului”, fiindcă este păcat, iar dreptul la fărădelege sau păcat nu poate fi recunoscut, asa cum nu pot fi recunoscute nici homosexualitatea, nici uciderea, nici furtul, nici mărturia mincinoasă, nici sinuciderea ca drepturi ale omului. Acestea totdeauna vor rămâne păcate pedepsite de Dumnezeu si delicte pedepsite de legea civilă. Aceia care promovează prostitutia ca pe un drept de a dispune liber de propriul trup, nu ar aplica niciodată acest principiu familiei sau prietenilor lor.
    Suntem datori să spunem oamenilor adevărul: toate aceste păcate reprezintă o stare de anormalitate si de pervertire căreia omul îi poate cădea pradă, dar nicidecum nu putem spune că este o stare firească sau un drept al omului.
    Pentru toate acestea, Biserica nu este de acord cu institutionalizarea sau legalizarea prostitutiei, care ar încuraja destrăbălarea si desfrâul, mai ales în rândul tinerilor, un adevărat atentat la viata de familie, fundamentul crestin al societătii românesti.
    Nu legalizarea prostitutiei este solutia cea mai bună, ci stoparea ei si încercarea de recuperare a celor care au fost prinsi în mrejele ei. Răul si păcatul nu pot fi legalizate niciodată. Pretextul că prin institutionalizare sau legalizare se exercită controlul medical riguros asupra prostituatelor, pentru a preveni răspândirea bolilor cu transmitere pe cale de contact intim, este fals, căci statisticile ne arată că procesul si perioadele de incubare a acestor boli scapă controlului periodic, casele de tolerantă, lupanarele sau bordelurile ca si prostituatele însele rămânând focare nesfârsite de infectie. La acestea am mai adăuga si argumentul care poate arăta cinismul si meschinăria celor care pledează pentru institutionalizarea sau legalizare prostitutiei, si anume că vor face opere de caritate cu taxele pe desfrâu.
    Oricare ar fi argumentele care pledează pentru legiferare, sunt fără temei căci răul produs de această plagă sau ciumă este imens mai mare decât câstigul sau beneficiul.
    Păcatul, fărădelegea sau nelegiuirea nu pot fi niciodată legiferate, adică îngăduite oficial, căci ele aduc îmbolnăvirea morală si fizică a membrilor societătii, fiind un adevărat pericol mai ales pentru tineri. Societatea românească are nevoie de o primenire morală care nu se face prin legiferarea fărădelegilor, ci prin asanarea lor, cu tact, prudentă si autoritate. Ceea ce trebuie să cultivăm noi, la tineri mai ales, este conceptia sănătoasă despre dragoste, căsătorie si familie. De educarea si formarea tinerei generatii sunt răspunzători toti factorii educationali: scoala, biserica, societatea, statul în totalitatea lui.
    Neputinta sau nepăsarea în fata fenomenelor parazitare trebuie să ne îngrijoreze si să ne determine la actiuni concrete împotriva prostitutiei, homosexualitătii, drogurilor, proxenetismului, tâlhăriei, furturilor, fenomenului copiilor străzii, cersitului, care sunt pete urâte pe obrazul unei natiuni. Nu legalizarea, ci stoparea lor si recuperarea celor căzuti în acest păienjenis este calea de urmat. Atitudinea comodă si iresponsabilă a legiferării fărădelegii nu face decât să agraveze aceste stări de lucruri.
    Educatia din familie si din scoală, restructurarea si îmbunătătirea emisiunilor audio si video, discutiile deschise la care să participe reprezentanti ai tuturor institutiilor de seamă dintr-un stat, întelegând aici si Biserica, precum si crearea de noi locuri de muncă sunt căi si mijloace de îndreptare a fenomenelor parazitare, dăunătoare societătii si de redresare morală a obstii românesti.
    Biserica noastră consideră că nu legalizarea, ci stoparea prostitutiei si recuperarea celor prinsi de ea, constituie calea firească de însănătosire morală.
 
Sursa: WWW.ANTIPROSTITUTIE.RO - FAŢA ASCUNSĂ A PROSTITUŢIEI LEGALIZATE
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe