20 Septembrie 17

Plânsul si lacrimile

16 August 17
Autor: Vizitator
Vizualizari: 147
Comentari: 0
Versiune printabilă
    Sfintii Părinti spun că plânsul este de două feluri: un plâns este fără lacrimi si altul cu lacrimi.  
    Plânsul fără lacrimi este întristarea cea după Dumnezeu. Aceasta, după Sfântul Apostol Pavel: „lucrează pocăinta fără părere de rău spre mântuire” (II Cor.7, 10). Dacă păcatul naste întristare, trebuie să stim că scârba, cea după Dumnezeu pentru păcat, mistuie păcatul. Dacă această întristare se face din inimă, cu pocăintă, înaintea lui Dumnezeu, ea mistuie păcatele (Sfântul Ioan Gură de Aur). Plânsul fără lacrimi este venirea în sine a fiului risipitor (Luca 15, 17), iar acest plâns îl pot avea toti oamenii.  
    Plânsul cu lacrimi este „îmbrătisarea Părintelui Ceresc fată de cei ce se întorc la pocăintă” spune Sfântul Grigorie Palama. Acest plâns cu lacrimi este un dar al lui Dumnezeu, care se dă unora din mila Lui si pe care nu toti pot să-l aibă.  
    Asadar, trebuie să stim că suspinele din inimă si mâhnirea mintii pentru păcatele săvârsite alcătuiesc plânsul fără lacrimi. Acest fel de plâns, la multi si de multe ori, s-a făcut înainte-mergător spre plânsul cel de-al doilea, care vine cu izvorul lacrimilor, celor spre pocăintă.  
    Despre fericitul plâns cu lacrimi pentru păcate, Sfântul Ioan Scăraul zice: „Lacrimile cele de după Botez, mai mare lucrare au decât însusi Botezul. Căci Sfântul Botez face curătire si iertarea păcatelor ce s-au făcut mai înainte de Botez, iar izvorul lacrimilor celor de după Botez le curăteste si pe cele cu care ne-am întâlnit după Botez”.  
 

    Este de trebuintă să arătăm si de câte feluri sunt lacrimile. Aceasta pentru a întelege că nu orice lacrimă este spre folosul mântuirii sufletelor noastre:
1) - Mai întâi, sunt lacrimile care se nasc din dragostea pentru Dumnezeu, care îngrasă si veselesc fata omului (Scara, Cuv.7, 7, Pateric, cap.6 f.99 verso).
2) - Al doilea fel sunt lacrimile cele din frica de Dumnezeu. Acestea usucă pe om (Idem).
3) - Al treilea fel, sunt lacrimile care se nasc din pomenirea mortii (Scara 7, 36).
4) - Al patrulea fel de lacrimi sunt cele care se nasc din pomenirea muncilor Iadului (Pateric, Cap.7,9 f.99, C.2, pentru umilintă, f.85). 
 39
5) - Al cincilea fel de lacrimi sunt cele care îi vin omului din cugetarea la păcatele sale (Scara, cuv.7, 42).
6) - Al saselea fel de lacrimi sunt cele care-i vin omului din întristare si din inima îndurerată (Scara, cuv.7, 65).
7) - Al saptelea fel de lacrimi sunt cele care vin de la Dumnezeu si lacrimi care vin din nevointa omului (Scara, cuv.7, 25).  Aceste lacrimi, amintite până aici, sunt lacrimi bune, care aduc omului curătire de păcate si mângâiere de la Dumnezeu, după cuvântul Sfintei Scripturi care zice: „Fericiti cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Matei 5, 4).  
8) - În afara acestor feluri de lacrimi, mai sunt lacrimile cele mijlocii, care nici nu folosesc si nici nu osândesc pe om. Asa sunt lacrimile firesti, cu care plâng părintii pe copii sau copiii după părinti, sau prietenul după prieten sau cineva după rudenia sa.  
    În sfârsit, a treia categorie de lacrimi este cea a lacrimilor viclene, rele si vătămătoare pentru suflet, cum sunt:
9) - Lacrimile cele din trufie (Scara, cuv.7, 44).
10)- Lacrimi care se nasc din mânie (Scara, cuv.7, 26-29).
11)- Lacrimi născute din scârbe si necazuri (Scara, cuv.7, 13).
12)- Lacrimi venite din pizmă si zavistie - Când cineva plânge din necaz sau că nu se poate răzbuna pe altii care i-au făcut rău sau vreo pagubă (Scara, cuv.7, 26).
13)- Lacrimi care vin de la duhul dezmierdării si al curviei (Scara cuv.15, 42-43).
14)- Lacrimi care vin de la diavolul slavei desarte (Scara 7, 23).
15)- Lacrimile pe care le aduce diavolul îmbuibării pântecelui. Aceste vin, de obicei, când cineva este sătul si beat. Despre aceste lacrimi zice Sfântul Ioan Scăraul: „Să pândim de multe ori si vom afla, făcându-se în noi, un lucru amar si de râs chiar dracilor; căci săturându-ne ne umilim si postind ne învârtosăm. Aici scopul dracilor este ca să ne înselăm cu lacrimile cele neadevărate (Scara cuv.7, f.62-63).  
    Este bine să cunoastem că sunt lacrimi care vin omului din gândire si cugetare si lacrimi care se fac fără de cugetare. Prin acestea deosebinduse cele cuvântătoare de cele necuvântătoare. Lacrimile cele fără de cugetare le au si dobitoacele, căci si ele plâng unele după altele, dar fără să gândească.  
    Deci, se cade nouă ca să căutăm lacrimile cele bune, cu frică de Dumnezeu, iar lacrimile cele vătămătoare să le lepădăm.  
    Astfel, cunoscându-ti greseala, cere iertare de la Dumnezeu si începe a te ruga pentru binele celor care te-au necăjit si lasă toată răzbunarea la Judecata si Dreptatea lui Dumnezeu.  
    Lacrimile cele bune le poate păzi omul, dacă se va păzi de vorba multă, de glume, de râs, de mânie, de griji prea multe, de pomenirea răului făcut lui de altii, de mâncare prea multă, de somn peste măsură, de betie si de altele de acest fel (Pateric Egiptean, Cap.4, 9; Scara cuv.7, 9; 12, 4).  
    Iar dumnezeiescul părinte Efrem Sirul zice: „Fratii mei cei iubiti, să plângem în rugăciunea noastră cât mai avem vreme, ca să ne izbăvească pe noi Domnul de plânsul cel nesfârsit, de focul gheenei si de scrâsnirea dintilor (Cuvânt din Proloage, dec.p.20). 

Extras din: Rugăciunea lui Iisus Unirea mintii cu inima si a omului cu Dumnezeu  
Ierod. Cleopa Paraschiv Arhim. Mina Dobzeu        
Carte apărută cu binecuvântarea Prea Sfintitului Părinte GALACTION Episcopul Alexandriei si Teleormanului        
Editura Agaton / Colectia „Rugul aprins” Făgăras, 2002
Voteaza:
Categoria: Credinta
Adresa: http://www.deinteres.org/news/credinta/1-0-4
Taguri: SI, Plansul, Lacrimile
  

Total comentarii : 0
avatar