17 Iulie 19

Parintele Visarion Alexa: În momentul în care confiști libertatea unui om te porți ca un demon, indiferent cine ai fi pentru omul acela.

  • 23 Iunie 19
  • Despre familie
  • 0
    "În momentul în care confiști libertatea unui om (îi cotrobăi în viață, în telefon, îi verifici fiecare mișcare) te porți ca un demon, indiferent cine ai fi pentru omul acela.

    Noi, oamenii, avem nevoie de un model de viețuire, avem nevoie de un “Dicționar” pentru a ști încotro ne îndreptăm. Sigur, creștinismul propune o astfel de viziune de viață. Oamenii vin la biserică încercând să se altoiască unei parohii, să deprindă modul creștinesc de a privi lucrurile, de a-și trăi viața. Omul nu poate trăi fără să aibă o cărare, un drum pe care să meargă.
    Noi avem adânc întipărite în noi lucruri pe care nu le putem exclude, de care nu putem face abstracție, pentru că Dumnezeu le-a pus în fiecare dintre noi. Când însă omul neglijează această paradigmă de viață, însăși viața îl așază la un moment dat în rânduiala firească.
    Dacă îți duci viața forțat, dacă obligi pe cineva sau dacă te obligi să faci ceva forțat, eșuezi! Așa cum eșuează total părintele/soțul/soția care cred că “bătaia e ruptă din Rai” și că asta rezolvă lucrurile. Nu! În niciun caz, în nicio situație! Este foarte important să găsim în noi resursele pe care Domnul le-a pus. Iisus NU pune bazele unei religii, el NU este întemeietorul creștinismului, ci Iisus îl învață pe om să se întoarcă la datele pe care le are înlăuntrul său. Îl învață să fie blând, iertător, milostiv, înțelegător, înțelept.
    Nu putem forța omul să trăiască într-un anume fel. Orice forțare nu are valoare veșnică! Niciodată duhovnicul nu pune tensiuni pe om, nu-l forțează, nu-l obligă. Duhovnicul încearcă să-i câștige voia cea bună omului, să-l convingă, nu să-l învingă! Dacă duhovnicul meu nu este mai blând decât mama, eu nu mă mai spovedesc la el!
    Viața noastră este ca potirul pe care Iisus îl bea în Grădina Ghetsimani. Paharul vieții, cu bucurii și cu tristeți, care de cele mai multe ori conviețuiesc și se anulează reciproc. Și noi bem paharul acesta, încercând să rămânem înaintea lui Dumnezeu, ajutați fiind de duhovnic și de Biserica în care viețuim. Aceasta este Calea, Poarta pe care noi pășim spre viața cea veșnică. Oameni dragi, duhovnicul este un om ca și dumneavoastră, cu neputințe...cu unghii și buric. E greșit lucru să căutați perfecțiunea la duhovnic, să-l luați drept model. Veți fi dezamăgiți! HRISTOS ESTE MODELUL, EL ESTE REGELE! Duhovnicul, dacă vreți, este slujitorul, portarul care vă deschide poarta și vă îndrumă să ajungeți la Rege. Dacă vă opriți la portar și nu încercați să ajungeți mai departe, țintind spre Rege, veți eșua. Eu vreau ca omul să fie liber, să trăiască în deplină libertate, să nu se simtă obligat în niciun fel să vină la biserică, să se spovedească, aceluiași duhovnic, de rușine sau de mai știu eu ce legământ. Urmând modelul Părintelui Sofian, le zic enoriașilor mei, încă din prima clipă, că sunt liberi să plece oricând vor simți să facă lucrul acesta.
    Nu faceți nimic din obligație, cu scârbă! Nici preoți, nici mireni! Decât să-ți fie scârbă să te rogi, să faci sau să vii la Liturghie cu silă, mai bine mergi și bea o bere, bucuros, și mulțumește-I Domnului pentru asta. De ce să fii asistent medical/ polițist/ medic/avocat etc, cu scârbă, când poți face altceva cu bucurie?

    “Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; “
    O mare provocare este în Cuvântul acesta. Ne este interzis să-i iubim pe cei dragi nouă? Credeți că asta a vrut Domnul să zică? Nu! Eu nu cred asta, pentru că eu știu că apanajul lui Dumnezeu este IUBIREA! Însuși Hristos ne iubește atât de mult încât pune viața Sa pentru noi. Se jertfește! Cheia existenței noastre stă tot în jertfă, iar icoana jertfei supreme este icoana dintre mamă și copil. Mama ar jertfi orice, oricât, pentru copilul ei. De aceea, nu cred că e păcat să-i iubim pe cei dragi. E păcat SĂ-I POSEDĂM pe cei dragi! E mare păcat să ne posedăm copiii, soții, șotiile, părinții, prietenii. Dumnezeu este discret cu noi(“Eu stau la ușă și bat”) și așa ar fi bine să fim si noi cu ceilalți. Oamenii nu sunt proprietatea noastră, bunurile noastre. Orice act de iubire care încearcă să posede este un act prin care omul se ridică împotriva lui Dumnezeu! Doar demonul posedă, el nu bate la ușă, ci dă năvală. Omul care încearcă să posede, să controleze viețile altor oameni, se poartă precum un demon.
    Dumnezeu nu ne interzice iubirea! A iubi înseamnă a face orice pentru omul acela, a-ți pune sufletul pentru el. Sunt, din păcate, oameni care au tendința de a-și conserva sufletul(“Nu, nu sunt dispus să renunț la mine, să iubesc, pentru că voi suferi!”; “Nu am încredere în oameni, nu vreau să mă întâlnesc cu anumiți oameni, pentru că voi fi dezamagit!”). Acestea sunt expresii ale unor oameni egoiști, care își țin sufletul într-un palat de cleștar, care nu dăruiesc nimic. Cine își conservă sufletul, zice Evanghelia, și-l va pierde! Cine îl va pune pentru învățăturile pe care Hristos ni le-a dat, acela și-l va câștiga!
    Sufletul, oameni dragi, este inepuizabil! Este precum o lumânare: sute de oameni pot lua din flacăra unei lumânări, fără ca aceasta să se epuizeze cumva, să se împuțineze. Nu vă temeți să vă jertfiți pentru ceilalți. Jertfa nu doare. Știți ce doare? EGOISMUL! Când simțiți că alt om vă provoacă o durere sufletească, să știți că acolo crapă un drac, moare egoismul. Nimic de speriat...
    Iisus, pe cruce, suferă, dar este bucuros, este fericit! Asta este fericirea în creștinism: SĂ PUI SUFLETUL TĂU PENTRU UN OM...chiar dacă omul este nerecunoscător, chiar dacă se va ridica, la un moment dat, împotriva ta, chiar dacă te va scuipa, atunci când tu vei încerca să-l salvezi din foc, chiar dacă te va batjocori. Omul nu înțelege că nu ești proprietatea lui, pentru că el nu s-a obișnuit încă să trăiască cu Dumnezeu.
    Fraților, nebun e omul dictator! Nebun e omul care crede că poate stăpâni alți oameni! Priviți la toți dictatorii din umanitate...cum au sfârșit? Executați!
    Domnul nu se poartă ca un dictator și ca un detectiv cu noi, ci stă și bate și așteaptă uneori și 60-70 de ani pentru ca omul să-i deschidă. Vă rog să vă purtați ca El!
    “Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.”
    Dacă veți tânji după acest “Dicționar”, veți trăi, dacă nu, veți muri la 20 de ani și vă vor îngropa la 80...
    NU folosiți oamenii ca pe proprietăți! Înainte de a fi iubitul/ iubita, soțul/soția, mama/tata, copiii dumneavoastră, prietenii, oamenii sunt fiii lui Dumnezeu și El ne-a făcut LIBERI, neîngrădiți de nimic și de nimeni! În momentul în care confiști libertatea unui om (îi cotrobăi în viață, în telefon, îi verifici fiecare mișcare) te porți ca un demon, indiferent cine ai fi pentru omul acela.
    O iubire adevărată se poartă în libertate totală! Eliberați oamenii, dați-le voie să trăiască! Iubiți-i în libertatea lor!" - scrie parintele Visarion Alexa pe Facebook.
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe