25 Aprilie 19

Părintele Răzvan Ionescu despre părintele Jean Boboc, trecut la cele vesnice: O prezență de aur pentru mărturia noastră ortodoxă în Occident

  • 07 Aprilie 19
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
    "Ne-am cunoscut acum vreo cincisprezece ani cu ocazia primilor mei pași în Sfântul Munte. Am apucat atunci împreună săvârșirea din viață și înmormântarea părintelui Dionisie Ignat de la Colciu sau prezența atât de smerită și de mărturisitoare a părintelui Petroniu Tănase de la Prodromu. Nu era hirotonit la acea vreme și nimic nu lăsa să se intuiască parcursul de excepție, transformator, care avea să facă din acest om vocea cea mai avizată a bioeticii ortodoxe din ultimii ani pe plan internațional.
    Hirotonia i-a adus în viață o transformare generală. Medic ca formare de bază, devenit mărturisitor în Hristos cu o voce combativă, uneori incomodă, stârnind chiar frisoane prin atenționările la pericolele contemporane născute din dezvoltarea tehnologiei în zona manipulării medicale a umanului, s-a manifestat ca un autentic luptător pentru ca Hristos să fie mai prezent în trăirea și deciziile celor azi puși greu la încercare de mecanismele complicate ale alegerilor de viață și de moarte cauzate de asistența tot mai tehnicizată a procreației.
    Conștientizez că a plecat la Domnul cineva foarte apropiat. Era o complicitate afectivă între noi, confirmată si de fiica lui acum, după săvârșirea părintelui din viață. Îmi este cumva deja dor de el, dar lupt lăuntric cu sentimentele întru conștiința că ceva luminos îi răsplătește parcursul de excepție cu o stare mai înaltă decât condiția noastră perisabilă de aici, supusă bolilor și stricăciunii, care nu are a se înveșnici. A condamnat el însuși ferm, decriptând transumanismul, tendința pervertită a unora de a își dori înveșnicirea în această viață, fără har, fără Hristos, doar prin aportul tehnologiei.
    Am gustat împreună momente de împărtășire bucuroasă a ceea ce ține de firescul activității Centrului de Studii și Cercetări "Dumitru Stăniloae" din Paris al cărui prim decan a fost. În ciuda diferenței de vârstă, am parcurs împreună perioada de studenție la doctorat la Institutul Saint Serge, susținându-ne tezele aproape în paralel, cu o complicitate înțelegătoare. De indată ce a finalizat, alura sa intelectuala l-a propulsat imediat spre predare atât la noi la Centru, cât și la Institutul Saint Serge. Am apucat să intervenim împreună în diverse locuri, la Roma, Atena și Paris fiind ultimele manifestări privind dialogul dintre teologie și știință în lumea ortodoxă la care am conlucrat.
    Era foarte reticent la orice intruziune ecumenistă în demersul nostru de predare a teologiei ortodoxe la Centrul Dumitru Stăniloae. Simțea în acest fel continuitatea cu, și respectiv onorarea concretă a ocrotitorului Institutului nostru, pe care l-a tradus masiv pentru francezi, părintele Dumitru Stăniloae. Dincolo de ținuta de înaltă exigență universitară, inteligența exprimată cu un simț al umorului totdeauna proaspăt și percutant, dublată de o căldură umană care mângâia confirmând că ești înțeles și primit în lăuntrul lui, a fost un viu de prezență personală prețios. Întru căldura sa plină de umor fin, exprimată printr-o franceză cunoscută la nivel de mare subtilitate, a știut să se facă invitat de mass media. Însă dincolo de performanța intelectuală si teologică strălucește interlocutorul atent, colegul de echipă universitară, omul. Poate că nu știm să Îi mulțumim îndeajuns lui Dumnezeu pentru oamenii din proximitatea noastră cu care alimentează viețile noastre prin dăruirea și sacrificiul lor, prin prezența lor vie. O experiență de viață hrănită de preocupări multiple au făcut din el un om interesant, care atrăgea prin discurs, care stârnea, care nu lăsa indiferent. O prezență de aur pentru mărturia noastră ortodoxă în Occident." - scrie Părintele Răzvan Ionescu pe un site de socializare.

Ne-am cunoscut acum vreo cincisprezece ani cu ocazia primilor mei pași în Sfântul Munte. Am apucat atunci împreună săvârșirea din viață și înmormântarea părintelui Dionisie Ignat de la Colciu sau prezența atât de smerită și de mărturisitoare a părintelui Petroniu Tănase de la Prodromu. Nu era hirotonit la acea vreme și nimic nu lăsa să se intuiască parcursul de excepție, transformator, care avea să facă din acest om vocea cea mai avizată a bioeticii ortodoxe din ultimii ani pe plan internațional. Hirotonia i-a adus în viață o transformare generală. Medic ca formare de bază, devenit mărturisitor în Hristos cu o voce combativă, uneori incomodă, stârnind chiar frisoane prin atenționările la pericolele contemporane născute din dezvoltarea tehnologiei în zona manipulării medicale a umanului, s-a manifestat ca un autentic luptător pentru ca Hristos să fie mai prezent în trăirea și deciziile celor azi puși greu la încercare de mecanismele complicate ale alegerilor de viață și de moarte cauzate de asistența tot mai tehnicizată a procreației. Conștientizez că a plecat la Domnul cineva foarte apropiat. Era o complicitate afectivă între noi, confirmată si de fiica lui acum, după săvârșirea părintelui din viață. Îmi este cumva deja dor de el, dar lupt lăuntric cu sentimentele întru conștiința că ceva luminos îi răsplătește parcursul de excepție cu o stare mai înaltă decât condiția noastră perisabilă de aici, supusă bolilor și stricăciunii, care nu are a se înveșnici. A condamnat el însuși ferm, decriptând transumanismul, tendința pervertită a unora de a își dori înveșnicirea în această viață, fără har, fără Hristos, doar prin aportul tehnologiei. Am gustat împreună momente de împărtășire bucuroasă a ceea ce ține de firescul activității Centrului de Studii și Cercetări "Dumitru Stăniloae" din Paris al cărui prim decan a fost. În ciuda diferenței de vârstă, am parcurs împreună perioada de studenție la doctorat la Institutul Saint Serge, susținându-ne tezele aproape în paralel, cu o complicitate înțelegătoare. De indată ce a finalizat, alura sa intelectuala l-a propulsat imediat spre predare atât la noi la Centru, cât și la Institutul Saint Serge. Am apucat să intervenim împreună în diverse locuri, la Roma, Atena și Paris fiind ultimele manifestări privind dialogul dintre teologie și știință în lumea ortodoxă la care am conlucrat. Era foarte reticent la orice intruziune ecumenistă în demersul nostru de predare a teologiei ortodoxe la Centrul Dumitru Stăniloae. Simțea în acest fel continuitatea cu, și respectiv onorarea concretă a ocrotitorului Institutului nostru, pe care l-a tradus masiv pentru francezi, părintele Dumitru Stăniloae. Dincolo de ținuta de înaltă exigență universitară, inteligența exprimată cu un simț al umorului totdeauna proaspăt și percutant, dublată de o căldură umană care mângâia confirmând că ești înțeles și primit în lăuntrul lui, a fost un viu de prezență personală prețios. Întru căldura sa plină de umor fin, exprimată printr-o franceză cunoscută la nivel de mare subtilitate, a știut să se facă invitat de mass media. Însă dincolo de performanța intelectuală si teologică strălucește interlocutorul atent, colegul de echipă universitară, omul. Poate că nu știm să Îi mulțumim îndeajuns lui Dumnezeu pentru oamenii din proximitatea noastră cu care alimentează viețile noastre prin dăruirea și sacrificiul lor, prin prezența lor vie. O experiență de viață hrănită de preocupări multiple au făcut din el un om interesant, care atrăgea prin discurs, care stârnea, care nu lăsa indiferent. O prezență de aur pentru mărturia noastră ortodoxă în Occident.

Posted by Părintele Răzvan Ionescu on Saturday, April 6, 2019

Sursa foto: Doxologia
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0