19 Septembrie 19

Părintele Porfirie: Dragoste neţărmurită

  • 27 August 19
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
    Principala harismă a Părintelui Porfirie era nesfârşita sa dragoste pentru Hristos, dar şi pentru oameni. Concepţia şi învăţătura sa erau hristocentrice şi theantropocentrice. Principalul ţel către care tindea Bătrânul Porfirie, era Dumnezeu. Nimic nu se interpunea între ei şi nimic nu întrerupea această relaţie. Îl slăvea pe Dumnezeu necontenit. Păstra în el o negrăită şi nesfârşită dragoste pentru Hristos. Trăia doar pentru El. Nutrea o dragoste dumnezeiască ce era rodul unor nevoinţe îndelungate, al adâncii sale smerenii, al ascultării necontenite – „al ascultării cu bucurie” – după cum sublinia el însuşi.
    Bătrânul Porfirie Îl descoperise şi Îl întâlnise pe Hristos, trăind astfel doar pentru El, Care era singurul său prieten. Aşa cum spunea el însuşi, „când Îl găsim pe Hristos, chiar dacă ne-am afla într-o peşteră, rămânem acolo şi ne temem a o părăsi, ca să nu Îl pierdem pe Hristos”. Pe de altă parte şi Domnul, Care este izvorul vieţii şi al bucuriei, „Se sălăşluise în sufletul” Bătrânului, îl ajutase cu Lumina cea adevărată să-L poată recunoaşte şi să-L poată simţi în el, să-I trăiască prezenţa în suflet, să-L socotească Prietenul său, Unicul său Prieten.
    Cuviosul Părinte avea darul unei iubiri unice în lume, pe care l-au avut toţi marii Părinţi ai tradiţiei isihaste şi filocalice ortodoxe. Aceşti Părinţi se deosebeau prin dragostea lor nesfârşită pentru dumnezeu şi pentru semenii lor, o dragoste neţărmurită şi necondiţionată, ce era mereu însoţită de o deplină smerenie. Dragostea părintelui Duhovnicesc se manifestă de obicei ca răbdare, ca Bunăvoinţă, ca bunătate şi ca severitate binefăcătoare. Aceasta este dragostea lui Dumnezeu. „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are” (Ioan 15, 13).
    Într-unul dintre cuvintele de învăţătură ale Părintelui Porfirie se distinge limpede această dragoste dumnezeiască, profunda sa dispoziţie iubitoare faţă de persoana lui Iisus Hristos, dar şi faţă de semenii săi. În acel cuvânt de învăţătură ce s-a păstrat înregistrat pe casetă, printre altele părintele spune: „Astfel trebuie să-L vedem pe Hristos. Ca pe un prieten şi un frate al nostru, fiindcă El este tot ce e mai bun şi mai frumos. El este totul. Ne este prieten şi o proclamă: „Voi sunteţi prietenii Mei. Nu înţelegeţi? Suntem fraţi. Eu nu ţin iadul în mână şi nu vă înspăimânt, ci vă iubesc. Şi voiesc să vă bucuraţi de viaţă împreună cu Mine”. Acesta este Hristos. Nu este nici mâhnire, nici tristeţe, nici introvertire. Hristos este viaţa… este totul. El este bucuria, este Lumina cea adevărată care îl face pe om să se bucure, să zboare, să priceapă toate lucrurile, să îi înţeleagă pe toţi oamenii, să sufere pentru toţi, să vrea să fie toţi cu el şi alături de el.
    Iubiţi-l pe Hristos şi să nu vreţi nimic în locul iubirii Sale”

Extras din: GHEORGHIOS S. KROUSTALAKIS - BĂTRÂNUL PORFIRIE,PĂRINTE DUHOVNICESC ŞI PEDAGOG
Traducere din limba greacă de : Cristina Băcanu
Editura BUNAVESTIRE 1999
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe