13 Decembrie 17

Orbirea sufletească

  • 29 Septembrie 17
  • Invatatura de Credinta
  • 0
Cum apare orbirea sufletească? - Nu trebuie să uităm 
de ochii sufletesti! - ''Sârguieste dar si te pocăieste''


Frati crestini, 

    Multe boli si multe suferinte chinuiesc viata oamenilor. Dar cea mai grea suferintă pare a fi orbirea. Neputând munci ca să poată trăi, de obicei, orbii cersesc. Dintre toate categoriile de cersetori din lumea aceasta, orbii impresionează în chip deosebit pe cei care trec pe lângă ei. Oricât de zgârcit sau oricât de pornit ar fi cineva împotriva cersetorilor, este cu neputintă să nu-l înduioseze cât de putin mâna întinsă a unui orb.

    Ceva asemănător s-a petrecut cu orbul din Ierihon - al cărui nume era Bartimeu, după cum aflăm din Evanghelia scrisă de Sfântul Marcu. El sedea jos, la marginea drumului si cerea milostenie. Sedea lângă drumul care venea din Ierihon si mergea spre Ierusalim. Pe această cale trecea multă lume si cred că erau destui care îl ajutau. Si totusi el continua să rămână un nenorocit, oricâtă milostenie ar fi adunat.
 

    Nenorocirea lui consta în faptul că el nu-l vedea nici pe cel care îi dădea milostenia, nu vedea nici ceea ce-i dădea, nu-si vedea nici propria mână în care i se punea milostenia, nu se vedea nici pe sine însusi. Măcar pentru asemenea pricini putem spune că orbirea trupească este o stare dintre cele mai nenorocite din viata unui om.

    Omul are ochi nu numai trupesti, ci si ochi sufletesti. Cei trupesti sunt asemănători cu ochii altor vietăti de pe pământ: cai, lupi si multe altele. Ochii cei sufletesti însă se aseamănă cu ochii îngerilor si cu ochii lui Dumnezeu.

    Deci, pentru că omul are două feluri de ochi, trupesti si sufletesti, apoi si orbirea omului poate fi tot de două feluri: trupească si sufletească. Orbirea trupească poate fi din nastere, din pricina unui accident sau din pricina unei boli. Din pricina orbirii trupesti nu putem vedea lumea aceasta materială si nici pe noi însine, nu putem merge fără călăuză si nu ne putem bucura de lumina, de culorile si de toate frumusetile lumii văzute.

    Orbirea sufletească este însă cu mult mai primejdioasă decât cea trupească si un asemenea orb este mai nenorocit decât orbul Bartimeu din Sfânta Evanghelie de astăzi. Dacă orbul trupesc nu vede soarele cel fizic, lumina lui, orbul sufletesc nu-L vede pe Soarele dreptătii si Părintele luminilor, cu strălucirea harului Său. Nu recunoaste pe Cel care îi dă bunătăti nepieritoare: viată, suflet, nemurire si nu se vede nici pe sine însusi asa cum este cu adevărat.

Extras din: Arhimandrit Sofian Boghiu, staretul Mânăstirii Antim din Bucuresti
Smerenia şi dragostea, însuşirile trăirii ortodoxe
Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Editia a II-a revizuită si adăugită / Fundatia Traditia Românească / Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Români
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 4
Vizitatori: 4
Utilizatori: 0