13 Decembrie 17

Omul este un sîmbure şi un centru al întregii lumi pe care a zidit-o Bunul Dumnezeu în cer şi pe pămînt.

  • 26 Septembrie 17
  • Sfintii Parinti
  • 0
    Omul este acel sîmbure care este într-o strînsă legătură cu cele patru feluri de lumi pe care le-a făcut Dumnezeu în univers. El comunică cu toate existenţele neînsufleţite, adică cu regnul mineral, cu regnul vegetal, cu regnul animal, şi cu lumea cea mai presus de toate cele simţite a îngerilor, adică cu lumea gînditoare.
    Deci,el este centru al lumii văzute şi al lumii nevăzute.Omul,luat în ansamblu, cu trup şi cu suflet, este numit de Sfîntă Scriptură „mare" (Isus Sirah 3, 18).
    Iată ce spune Solomon: „Mare lucru este omul şi cinstit este bărbatul milostiv". Dar de ce îl numeşte „mare"? Pentru că, repet, omul reuneşte toate lumile: cea minerală, vegetală, animală şi cea spirituală într-una singură şi este mai presus de toate acestea, el fiind chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Ziditorul său.
 

    Să vedem cum ţine omul legătura cu cele două feluri de lumi, gînditoare şi simţitoare, care alcătuiesc lumea în întregimea ei (Sfîntul Grigorie de Nazianz, Cuv. 38 la Teofanie). Omul, în ipostasul trupului, are din regnul mineral, adică din lumea celor neînsufleţite: fier, sare, fosfor, piatră, apă, pămînt etc. Pe scurt, are mai toate substanţele pe care le-a descoperit chimia în lumea mineralelor şi care se găsesc în om într-o mică proporţie.
    De asemenea, omul, în alcătuirea sa, are şi multe din regnul vegetal, din cele ce cresc şi scad, se nasc şi pier. In el se găsesc răsaduri, ierburi şi seminţe de tot felul celor ce se află pe toată suprafaţa pămîntului. Omul ţine legătura cu lumea animalelor prin cele patru umori care se găsesc în el, care se mai numesc şi umezeli, adică fierea neagră, fierea galbenă, sîngele şi apa (Sfîntul Ioan Damaschin, Dogmatica, cap. 12).
    Avînd aceste patru feluri de umori, din care este alcătuit trupul dobitoacelor, păstrează legătura cu cele necuvîntătoare, adică cu animalele.
    Deci, omul face legătura între trei lumi: minerală, vegetală şi animală.
    Oare omul se opreşte numai la atît? Nicidecum! Omul, v-am spus la început, este în legătură şi cu lumea inteligibilă, a celor înţelegătoare sau raţionale, din ceruri. El este mai presus de lumea minerală şi cea vegetală, precum şi de cea animală, fiind în comuniune şi cu lumea gînditoare a îngerilor (Sfîntul Ioan Damaschin, Dogmatica, Cartea I-a, cap. 12).
    Fiindcă reuneşte aceste patru lumi într-un spaţiu restrîns, omul se numeşte şi „microcosmos". Omul, însă, după Sfîntul Grigorie Teologul şi după alţi filosofi mari ai Bisericii, se mai numeşte şi „macrocosmos". El nu este numai o lume mică într-una mare, microcosmos în macrocosmos, sintetizînd din toate lumile cîte ceva, ci este şi macrocosmos în microcosmos, adică o lume mare într-una mică, deoarece reuneşte în sine nu numai lumea văzută şi cea nevăzută, ci, mai mult, este alcătuit şi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26). De aceea, omul este şi macrocosmos în microcosmos, fiindcă are în esenţă din toate şi covîrşeşte pe toate, întrecîndu-i întrucîtva şi pe îngeri. 

Extras din: DIN CUVINTELE ARHIMANDRITULUI CLEOPA ILIE 
ÎNDRUMĂRI DUHOVNICEŞTI 
PENTRU VREMELNICIE ŞI VEŞNICIE / |teognost| Cluj-Napoca 2004
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0