23 Februarie 19

Ocrotitorul meu cel sfânt

  • 12 Februarie 19
  • Minuni ale Sfintilor cu puterea lui Dumnezeu
  • 0
    Sfântul Nicolae m-a ajutat de multe ori. Deşi în tinerete am fost ateu, în adâncul sufletului ştiam că există ceva mai important decât tot ce este material. De la o bătrânică am primit o iconită cu chipul Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni.
    Pe atunci învătam la colegiul de medicină şi visam să intru la facultatea de medicină. La biserică nu mergeam, rugăciuni nu ştiam, dar îngenuncheam mereu în fata icoanei şi spuneam: „Nicolae Făcătorule de minuni, fă o minune: fă în aşa fel ca să intru la facultate!" Am absolvit colegiul, fiind printre cei mai buni studenti. Printr-o minune am scăpat de armată şi am primit trimitere pentru facultate. Bani pentru meditatii nu aveam, m-am pregătit singur şi am intrat. Cu timpul, prin rugăciunile sfântului, am devenit credincios.
    Intru slava lui Dumnezeu am plecat să muncesc la mănăstirea Zelenetk. La bucătărie făcea ascultare un bătrân foarte vioi, robul lui Dumnezeu Nicolae. El avea o carte despre minunile Sfântului Nicolae, pe care o dădea cu bucurie s-o citescă oricui i-o cerea. Din ea am aflat de multe minuni ale sfântului. Mi-a plăcut îndeosebi minunea prin care Sfântul Nicolae şi Cuviosul Simeon, Primitorul lui Dumnezeu, l-au ajutat pe Cuviosul Petru Atonitul.
    Intr-o zi, după ce am îndeplinit ascultarea, am simtit o slăbiciune. De-abia am putut să stau până la sfârşitul privegherii. M-am spovedit şi m-am întors la hotel. Dimineata mă simteam atât de rău, încât nu puteam nici să mă mişc. Nu putea fi vorba să merg la slujbă. Am început să mă rog Sfântului Nicolae şi Cuviosului Simeon. Peste putin timp am putut să mă mişc. Slăbiciunea a dispărut, mă simteam din ce în ce mai bine. M-am ridicat din pat, cu greu, dar am putut să ajung la biserică, iar după ce m-am împărtăşit, eram complet sănătos.
    Intr-o seară târzie de noiembrie, împreună cu familia treceam cu maşina pe lângă oraşul Nikolskoe. Prima zăpadă şi gerul transformaseră şoseaua într-un adevărat patinoar. La prima curbă, maşina a derapat brusc într-un şant de scurgere. Locul era pustiu şi era târziu. Timp de două ore, pe lângă noi au trecut doar câteva maşini, care nu ne-au putut ajuta cu nimic. Era nevoie de un camion. Dar de unde? Se lăsa frigul. Eram amenintati să petrecem o noapte sub cerul liber. Bineînteles, în adâncul inimii am spus că ne poate ajuta doar Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni. Am început să mă rog. Liniştea noptii a fost întreruptă de zgomotul unui camion ce se apropia de noi. Am fost scoşi din şant şi am ajuns acasă cu bine. Interesant este că, deşi am plecat imediat după camion, nu l-am mai văzut în fata noastră, deşi, logic, trebuia să-l ajungem din urmă...
 
         Robul lui Dumnezeu Igor, oraşul Sankt-Petersburg

Extras din: NOI MINUNI ALE SFÂNTULUI NICOLAE
Traducere din limba rusă de Lucia Ciornea
Editura Sofia Editura Cartea Ortodoxă  Bucureşti, 2004
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 2
Vizitatori: 2
Utilizatori: 0