17 August 19

Noi şi Sfântul Ioan de Korma - scrisoare către părinţii creştini -

  • 30 Iulie 19
  • Despre familie
  • 0
    Fraţilor  şi surorilor, vă scrie un creştin care, ca şi voi, se gândeşte cu inima strânsă la viitorul copiilor săi. Trăim vremuri foarte grele. Satana bate la uşi - şi nu puţini sunt cei care îi deschid. Nu se poate să nu fim îngrijoraţi de faptul că desfrâul care se întinde peste lume ca o epidemie prinde în braţele sale din ce în ce mai mulţi tineri.
    Libertate, droguri, sex, violenţă, răzvrătire… Acestea sunt zeităţile generaţiei tinere. E mult de vorbit despre cauzele datorită cărora am ajuns în această etapă a umanităţii, în care duhul Antihristului este chemat cu putere de către cei care vor să dărâme orice urmă a credinţei în Dumnezeu. Oricum, dacă suntem sinceri cu noi înşine, ne dăm seama că mare parte din vină o purtăm chiar noi. Dacă noi am fi avut o tinereţe mai bineplăcută lui Dumnezeu, dacă noi înşine am fi ştiut să ducem o viaţă mai curată, mai sfântă, dacă noi înşine am fi luptat ca nişte eroi împotriva păcatului, lumea în care cresc copiii noştri ar fi arătat puţin mai altfel…
    Şi pe noi, care suntem părinţi, ne doare faptul că urmaşii noştri cresc într-un mediu atât de murdar, atât de viciat. Ce putem face? Un răspuns, clasic de altfel pentru marii părinţi duhovniceşti ai vremurilor noastre, este că - pentru a le oferi modele vrednice copiilor noştri - trebuie să trăim noi înşine ca nişte sfinţi. Acest răspuns îl aflăm exprimat într-un mod aparte citind viaţa Sfântului preot de mir Ioan de Korma. Acesta, după ce soţia i-a născut al şaptelea copil, a mers într-un pelerinaj la Lavra Pecerska din Kiev şi a primit binecuvântare de la părinţii de acolo să ducă o viaţă de nevoinţă foarte aspră. Dumnezeu i-a dăruit mai multe harisme, între care şi darul înainte-vederii şi puterea de a izgoni diavoli.
    Una dintre profeţiile pe care le-a făcut  se referă la apropierea venirii Antihristului. Într-un glas cu Sfântul Lavrentie de Cernigov şi cu Sfântul Serafim de Viriţa, ca şi cu ceilalţi cuvioşi care au avut vedenii despre sfârşitul lumii, Sfântul Iona i-a chemat pe oameni la pocăinţă. El a proorocit moartea mucenicească a ţarului Nicolae al II-lea. Acum ne putem da seama că revoluţia din Rusia din 1917 a fost una din etapele cele mai importante de pregătire a venirii lui Antihrist. Diavolul a reuşit ca, prin răspândirea învăţăturii atee şi prin prigonirea Bisericii, să câştige o mare parte din turma cuvântătoare a Păstorului păstorilor - Hristos.
    Nu despre aceasta vreau să vă scriu acum, mamelor şi taţilor care aveţi inimile încordate din pricina grijii pentru copiii voştri. Vreau să vă vorbesc doar despre fiul Sfântului Ioan de Korma, tânărul Ioan, cel pe care sfântul îl lăsase să slujească în locul său în biserica Sfântului Nicolae.
    Una dintre profeţiile care l-au îndurerat cel mai tare pe Sfântul Ioan a fost legată de căderea acestui fiu al său, căruia i-a spus: „Tu, fiul meu, te vei preda Satanei”. Ce cuvinte grele… Fiecare dintre noi am avea inimile zdrobite de durere dacă un preot cu viaţă sfântă ne-ar descoperi faptul că unul dintre copiii noştri va cădea în ghearele Satanei. Şi cât de dramatic ar fi ca tocmai nouă să ne descopere Dumnezeu că fiii noştri vor alege calea întunericului…
    Ne aducem aminte fără să vrem de momentul în care Sfântul Iona din Odessa i-a spus fiicei sale Sofia, care ducea o viaţă de păcat, cuvintele care întristează inima oricărui părinte al cărui copil merge pe drumuri greşite: „Am să mă rog lui Dumnezeu pentru tine, ca să-ţi dea o moarte năprasnică pentru iertarea păcatelor tale şi ca să te mântuieşti”. Sofia şi-a ieşit din minţi şi a ajuns la spitalul de nebuni, unde a şi murit împuşcată de nemţi.
    Câtă durere era în inima Sfântului Iona când se ruga pentru fiica sa? Câtă durere era oare în inima Sfântului Ioan de Korma, ştiind că fiul său va cădea în cursele Satanei? Să ne ferească Dumnezeu să cunoaştem o durere atât de zdrobitoare.
    Şi totuşi, de ce vă scriu vouă despre aceste situaţii triste? De ce vă mai amărăsc şi eu cu rândurile mele? Oare eu nu ştiu că nu de frământări în plus aveţi nevoie?
    Ba da, ştiu asta, iubiţi fraţi şi iubite surori în Hristos. Numai că scriu pentru a vă da nădejde. Fiul Sfântului Ioan de Korma, după ce a pactizat cu duşmanii lui Dumnezeu, care vroiau să nimicească Biserica lovind-o din interior, s-a pocăit. Şi, după ce L-a mărturisit pe Hristos,  s-a învrednicit să fie şi el prigonit şi a murit într-un lagăr de concentrare, primind cununa muceniciei.
    Unul din motivele care l-au determinat pe Sfântul Ioan de Korma al II-lea să se lepede de înşelarea în care căzuse – şi în care căzuseră şi mulţi alţi ierarhi, preoţi, diaconi şi monahi – a fost amintirea vieţii de sfinţenie pe care a dus-o tatăl său. Despre aceasta vreau să vă scriu.
    Dacă fiii noştri vor creşte într-o atmosferă duhovnicească, dacă vom şti să îi apropiem de Biserică atunci când sunt mici, dacă vom şti să sădim în inimile lor dragostea de Dumnezeu, atunci, chiar dacă pentru o vreme diavolul va reuşi să îi prindă în ghearele sale, totuşi, putem nădăjdui că în inimile lor, peste ani şi ani, va încolţi gândul pocăinţei. Trebuie să avem grijă să nu le impunem credinţa cu forţa, pentru că o astfel de credinţă nu dă roade bune.
    Copiii noştri, dacă vor avea momente de cădere, vor simţi gustul amar al păcatului. Sufletul nu este împlinit de păcat. Oamenii care păcătuiesc din ce în ce mai înfricoşător dau mărturie fără să vrea că păcatul nu îi împlineşte. Se află într-o goană disperată după senzaţii din ce în ce mai puternice - dar nici acestea nu îi împlinesc. Le dau o satisfacţie de moment, care este urmată însă de tristeţe şi dezgust.
    Nu încerc să vă conving că, dacă fiii voştri vor cădea în păcate de moarte, voi trebuie să staţi liniştiţi, consolându-vă cu nădejdea că până la urmă se vor pocăi. Nu este bine să gândiţi aşa. Ştiţi doar că unii tineri au avut parte de morţi năprasnice şi au murit nepocăiţi. Unii şi-au luat chiar singuri viaţa, sătui de monotonia păcatului sau ispitiţi de diavoli. Dar nu cred nici că trebuie să intraţi în panică.
    Cred că trebuie să luăm cu toţii pildă de virtute de la Sfântul Ioan de Korma şi să fim pentru copiii noştri modele vii de evlavie, de credinţă, de nevoinţă. Degeaba le vorbim copiilor despre credinţă, dacă noi trăim ca nişte necredincioşi. Degeaba le vorbim despre linişte, dacă în casele noastre domneşte tulburarea. Degeaba îi învăţăm să iubească adevărul, dacă noi iubim minciuna şi compromisul. Degeaba încercăm să îi convingem să meargă pe calea mântuirii, dacă noi înşine nu mergem pe această cale…
    Preotul Ioan de Korma a ajuns la sfinţenie. Trupul său nu s-a supus putrezirii, fiind acum dar binecuvântat pentru credincioşii care vin în pelerinaje. Noi nu ne punem problema să devenim sfinţi cu moaşte. Nu trebuie să ne dorim să fim pictaţi în icoane şi să fim cinstiţi de către fraţii noştri în Hristos.
    Dar trebuie ca imaginea noastră să se întipărească în minţile copiilor noştri ca o icoană vie. Trebuie să dobândim sfinţenia.
Să nu batjocorim marea şansă pe care o avem, aceea de a contrabalansa - prin exemplul nostru de creştini purtători ai luminii lui Hristos - ispitele cu care diavolul plănuieşte să îi sufoce pe copiii noştri.
    Ne e greu, ne e frică, avem multe poticniri. Suntem slabi, e adevărat, dar Îl avem pe Dumnezeu de partea noastră. Prin duhovnicii noştri putem primi îndrumările de care avem nevoie pentru a trăi după voia lui Dumnezeu. Şi, dacă vom duce o viaţă curată, să nu ne mire dacă dintre copiii noştri vor răsări preoţi şi preotese, monahi şi monahii, iconari şi dascăli, doctori şi oameni de ştiinţă care vor face cinste Bisericii lui Hristos. Vom primi după credinţa noastră…

Extras din: Danion Vasile - NOI SFINŢI PREOŢI DE MIR - Cum să ne alegem duhovnicul
Editura Lucman - Bucureşti, 2006
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe