15 Noiembrie 18

Neputinţa diavolului în faţa lui Hristos

  • 18 Octombrie 18
  • Invatatura de Credinta
  • 0
    Când Hristos a flămânzit,  spune evanghelistul, “… apropiindu-se,  ispititorul a zis către El: De eşti tu Fiul lui Dumnezeu,  zi ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4, 5). Auzise el glasul pogorât din ceruri,  care spunea “Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17).
    Îl auzise şi pe Ioan mărturisind câte şi mai câte despre El şi apoi L-a văzut că flămânzea. Era nedumerit. Nu-i venea a crede că Iisus era un om ca toţi oamenii,  dar nici să accepte că era Fiul lui Dumnezeu nu putea,  de vreme ce-L vedea flămând.
    Chinuit de această nedumerire,  rosteşte cuvinte care-i vădesc îndoiala. Nu ştia ce să creadă. Aşa cum,  la începutul vieţii oamenilor,  s-a apropiat de Adam şi l-a amăgit cu născociri,  ca să afle adevărul,  aşa şi acum.
    De vreme ce nu cunoştea taina negrăită a dumnezeieştii iconomii şi cine era cu adevărat Acela Care stătea lângă el,  I-a întins alte mreje,  ca să afle ce lui îi era tăinuit şi ascuns.
    Ce spune,  dar? “De eşti Tu fiul lui Dumnezeu,  zi ca pietrele acestea să se facă pâini”. N-a spus: “pentru că ţi-e foame” ci “De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu”,  crezând că laudele Il vor ispiti.
    De aceea a trecut sub tăcere foamea,  ca să nu pară că,  pomenind de un lucru care,  vădindu-se,  L-ar arăta necinstit,  L-ar putea face de ocara lumii.
    Diavolul nu cunoştea ce lucruri mari se împlinesc prin taina iconomiei şi credea că pomenind de foame L-ar face de ruşine pe Hristos.
    De aceea,  linguşindu-l,  aminteşte numai de cinstea pe car J o avea ca Fiu al lui Dumnezeu.
    Ce face Hristos? Îi surpă mândria şi-i arată că foamea nu e un lucru vrednic de ruşine,  nici nevrednic de înţelepciunea Sa,  când tocmai foamea o trecuse diavolul sub tăcere voind să-l linguşească. Şi atunci,  Hristos însuşi aduce vorba de ea spunând: “Nu numai cu pâine va trăi omul…” (Matei 4, 4).
    Îşi începe,  aşadar,  răspunsul de la nevoia pe care o are omul din partea stomacului.
    Tu fii,  rogu-te,  atent,  la răutatea demonului viclean,  vezi de unde îşi începe războiul şi vezi cum nu-şi uită niciodată meşteşugul.
    Aceleaşi înşelăciuni cu care l-a scos pe primul om din ral umplându-l de toate relele,  le foloseşte şi acum ca să-şi împletească nada pentru Hristos. Vreau să spun,  lipsa de înfrânară a pântecelui. Şi astăzi mai poţi asculta pe unii nu prea înţelepţi punând nenumărate rele pe seama neînfrânării pântecelui.

Extras din: Sfantul Ioan Gura de Aur / Diavolul si magia / Culegere de texte patristice şi traducerea lor în neogreacă de Ieromonahul BENEDICT AGHIORITUL
SINODIA SPIRIDON IEROMONAHUL NEA SCHITI, SFÂNTUL MUNTE ATHOS 2002
Traducerea din limba greacă de Zenaida Anamaria Luca / EDITURA PANAGHIA Colecţia RUGUL APRINS
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 12
Vizitatori: 12
Utilizatori: 0