25 Aprilie 19

Milostivul făcător de minuni

  • 29 Martie 19
  • Minuni ale Sfintilor cu puterea lui Dumnezeu
  • 0
    Această povestire despre mijlocirea ierarhului Nicolae am auzit-o de la soacra mea, Evdokia Sidorovna Tereşkovet. Tatăl ei, tânăr pe atunci, a fost mobilizat pentru războiul ruso-turc. Avea deja sotie, un copil şi o gospodărie în satul Nitgal.
    El a pornit spre punctul de recrutare, unde recrutii urmau să fie examinati de comisia medicală. Pe drum tovărăşii lui râdeau, glumeau, însă el nu înceta să se roage Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni.
    Sidor era sănătos tun, însă cineva din comisie l-a întrebat: „Vrei să mergi la război?" „Oricum mă veti trimite", le-a răspuns el. Ei însă l-au întrebat dacă are sotie, copii şi fără să-i mai spună ceva, i-au dat drumul să plece acasă.
    De atunci, el a început să-l cinstească şi mai mult pe Sfântul Nicolae, iar copiilor pe care i-a avut mai târziu le-a poruncit să se roage întotdeauna acestui milostiv Făcător de minuni. Soacra mea are acum optzeci de ani şi păstreza cu sfintenie icoana veche a ierarhului.
    Ea mi-a mai povestit şi o altă întâmplare. In satul lor, Nitgal, locuia un om bogat. Era căsătorit, însă copii nu avea; ducea o viată destrăbălată, fiind robit de patima băuturii şi a desfrâului. Când sotia lui a luat o nepoată s-o crească, el a sedus-o şi pe aceasta. Sotia tot timpul plângea si se ruga Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni, cerându-i ajutor.
    Intr-o zi, când ea nu era acasă, bărbatul a adormit şi în somn au venit la el demoni cu înfătişările a doi bărbati înfricoşători. El s-a speriat foarte tare şi a hotărât să se căiască, încât chiar atunci, în puterea noptii, s-a pregătit să meargă la preot, însă demonii îi spuneau: „Mergem şi noi cu tine!" Ii era frică să meargă noaptea şi, tot drumul, bărbatul s-a rugat Sfântului Nicolae. In calea lui era un râu. Şi i s-a părut lui că peste acest râu erau două poduri. Demonii îl îndemnau: „Hai mergi, mergi..." Insă el, prin rugăciunile Sfântului Nicolae, s-a întors şi s-a îndreptat spre casa unei bătrâne care se afla nu departe. Palid de frică, a bătut la uşa ei. Aceasta i-a dat să sărute icoana sfântului şi atunci a văzut că de fapt nu era niciun pod peste râu...
    Incepând cu acea zi, el s-a lăsat de băut şi a început să ducă o viata virtuoasă. Drept multumire pentru minunea prin care Sfântul Nicolae l-a salvat, el a comandat la un iconar chipul sfântului şi l-a donat bisericii.
    Prietena mea săvârşea un pelerinaj la Sihăstria Elgavsk, aflată lângă Riga, şi acolo a auzit povestindu-se acestea: un om a furat din biserica sihăstriei icoana Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni. Sfântul i-a apărut în vis şi i-a poruncit să înapoieze icoana. Hotul a îndeplinit porunca, însă a dat icoana altei biserici, care, mai târziu, a înapoiat-o sihăstriei.
 
Olga Tereşkovet, oraşul Daugavpils, Letonia

Extras din: NOI MINUNI ALE SFÂNTULUI NICOLAE  / Traducere din limba rusă de Lucia Ciornea
Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfintitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
Editura Sofia, Editura Cartea Ortodoxă - Bucureşti, 2004
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0