23 Octombrie 18

Medicul repeta întruna: „Doamne, ce-i aici!”

  • 28 Ianuarie 18
  • Minuni ale Sfintilor cu puterea lui Dumnezeu
  • 0
    Nu puteam să nu scriu despre minunea pe care a făcut-o, cu mine şi cu Nectaria, bunul Dumnezeu, prin plăcutul sfânt al lui, Nectarie.
    Cu mai bine de un an şi jumătate în urmă, soţul meu a spus că, dacă Dumnezeu ne va mai dărui un băiat, îl vom numi Nicolae. Eu am completat, spunând că, dacă va fi fetiţă, o vom numi Nectaria. 
    Mie, însă, o nouă sarcină îmi punea viaţa în pericol. Spovedindu-mă, am luat binecuvântare şi întărire de la Dumnezeu, fiindcă El ştia mai bine dacă burta aceasta mai putea ţine încă un copilaş. De ce spun asta? Cele trei sarcini de dinainte au fost făcute prin operaţie de cezariană, în ultimele două cu eventraţie în timpul sarcinii, fără să hernieze niciun organ. La prima vedere, ar părea că am vrut să-L ispitesc pe Dumnezeu, dar nu am avut nicio clipă această intenţie.
    Când am aflat că voi avea un copilaş, iniţial mi-a fost frică, în special pentru prunc, dar ne-am încredinţat Sfinţilor Nectarie şi Nicolae, pentru că îi iubim foarte mult, după Dumnezeu şi Maica Domnului.
    Trebuie să menţionez că în 2008 am fost operată de eventraţie. Medicul mi-a spus că, la ce a văzut acolo – peritoneul ciuruit – ar trebui pusă plasă. Am întrebat dacă aceasta reprezintă un impediment în cazul unei eventuale sarcini. Răspunsul fiind pozitiv, am refuzat. M-am rugat atunci la Sfinţii Nicolae, Nectarie şi Ioan Rusul. Nu pot spune că am simţit injecţia care mi s-a administrat pentru rahianestezie (făcută în coloană), în schimb un nectar dulce se răspândise în acel loc.
    Dar să revin la îngeraşul din burtică, pentru care duceam multă grijă, am pornit mai departe cu nădejde şi credinţă în suflet. Având trei copii (12, 6 şi 3 ani), chiar dacă sunt ajutată de mama mea, sunt multe treburi de făcut în gospodărie. Probabil am depus mult efort, deoarece au început treptat durerile abdominale. Aveam nevoie de câteva clipe să mă odihnesc şi durerile dispăreau.
    Într-o zi s-a produs ce era de aşteptat, a herniat un organ, şi anume intestinul, care ieşise în zona buricului şi se vedea prin piele. Cu dureri îngrozitoare am ajuns la medicul care mă operase în 2008. El mi-a aşezat intestinul la loc.
    Iniţial, am vrut să merg la medicul care mă văzuse de la începutul sarcinii, dar acesta a afirmat că înţelesesem greşit, şi el nu putea să mă opereze. Eram disperată, pentru că în luna a 5-a de sarcină, cu greu te mai acceptă cineva, cu atât mai mult în situaţia mea. Aveam impresia că toţi medicii fug de mine. Chiar aşa era, pentru că oricând puteau să apară complicaţii.
    Între timp, făcusem o ecografie şi aflasem că pruncul va fi o fetiţă, deci se va numi Nectaria. Ştiam că Sfântul Nectarie nu o să ne lase. Sora mea a vorbit cu un Părinte despre ce probleme aveam, şi sfinţia sa ne-a recomandat să mergem la domnul doctor Calciu, medic bun, credincios, cu foarte multă răbdare. Dumnealui a preluat cazul, cu îngrijorare în suflet, deoarece nu ştia la ce să se aştepte când va deschide burta. Dacă vor ieşi intestinele va fi complicat (trebuia să se ocupe mai întâi de mine şi apoi să scoată copilul), plus că exista posibilitatea să nu duc sarcina până la termen. Dar, cu ajutorul Sfântului Nectarie, care rânduise să-l întâlnim pe domnul doctor Calciu, am reuşit să duc sarcina până la termen…
    Era 20 Mai. La această dată, este pomenirea mutării moaştelor Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni, şi ziua în care Sfântul Nectarie a intrat în „cerescul cin monahal”. Sosise ziua operaţiei! Am plecat la spital cu frică, dar şi cu multă nădejde în suflet. Mă gândeam tot timpul la copilaş, dacă o să fie bine. Cu toate acestea, în adâncul sufletului, ştiam că va fi.
    În momentul în care am intrat în operaţie, au pornit mesajele către părinţi, maici de la mai multe mănăstiri, către părintele duhovnic, către rude şi prieteni. Chiar şi oameni pe care nu îi cunoşteam s-au rugat pentru mine şi Nectaria. Sora mea, Veronica, şi soţul meu trimiseseră mesaje peste tot. Le mulţumesc încă o dată pentru rugăciunile lor. Ne-au ajutat pe mine, pe prunc şi chiar pe domnul doctor Calciu.
    Revenind la momentul operaţiei, trebuie să specific că pentru anestezie s-a utilizat rahianestezie, aşa că am auzit tot, chiar dacă medicul anestezist încerca să îmi distragă atenţia. Medicul repeta întruna: „Doamne, ce-i aici!”. Eu mă rugam ca totul să fie bine, şi iată, am auzit-o ţipând! Cu ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului şi al Sfinţilor Nectarie şi Nicolae, se născuse îngerul meu mic. A avut trei kilograme şi cinci sute de grame şi cincizeci şi doi de centimetri la naştere, fiind perfect sănătoasă.
    După ce s-a terminat intervenţia, domnul doctor Calciu a afirmat că a fost o minune că acest copilaş s-a dezvoltat şi a ajuns până la termen într-un spaţiu atât de mic, deoarece, pe lângă că era un uter fibromatos, se mai şi întorsese, ca şi cum ai stoarce nişte rufe, şi cu intestinele răspândite în tot abdomenul.
    Acum, la două luni şi jumătate, Nectaria cântăreşte şase kilograme şi patru sute de grame şi are şaizeci şi doi de centimetri, este cuminte, zâmbitoare şi sănătoasă. Am botezat-o la patruzeci de zile şi mare bucurie s-a aşternut în sufletele noastre. 
    Îţi mulţumim, Sfinte Nectarie, pentru grija pe care io porţi acestui prunc!
    Îţi mulţumim, Doamne, pentru grija Ta pentru noi păcătoşii şi ajută-ne să ne îndreptăm şi să se mântuiască sufletele noastre!  

(Alice Camelia Vetu, Bucureşti)

Extras din: Sfântul Nectarie – Minuni în România  
Ediţie îngrijită de Ciprian Voicilă © pentru ediţia de faţă, Editura Egumeniţa
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0