23 Noiembrie 17

Îngerii tămâiază şi miruiesc

  • 22 Octombrie 17
  • Minuni ale Sfintilor cu puterea lui Dumnezeu
  • 0
    Într-o oarecare dimineaţă cuviosul Andrei cel nebun pentru Hristos (sec. IX – X)*, stând într-un colţ, a auzit pe ucenicul lui, pe Epifanie, citind o cuvântare a Marelui Vasile. 
Pe tot parcursul citirii se împrăştia o mireasmă ca şi când ar fi fost din parfumurile cele mai scumpe. Uimit, Epifanie s-a îndreptat către cuvios:  - Explică-mi, te rog, ce mireasmă este aceasta?  
Cuviosul deoarece văzuse ce a putut să producă mireasma, a răspuns:  
- Îngerii Domnului s-au întâlnit aici, fiul meu. Unul dintre ei, vrând să aducă aminte cuvintele Duhului Sfânt, a tămâiat împrejurul nostru bucuros.  
    Uimirea şi nedumerirea lui Epifanie ajunseseră la culme. Cuviosul a încercat  să mai explice încă o dată mult mai pe înţeles:  
- În trei situaţii, îngerii tămâiază şi miruiesc pe aleşii lui Dumnezeu. Prima, când citesc cărţi sfinte, inconjurându-i ascultând şi aceştia. A doua, când se roagă şi vorbesc cu Dumnezeu, încât se roagă şi aceia cu râvnă. A treia, când răbdă pentru iubirea lui Dumnezeu efort, durere şi pedepse, aceştia miruindu-i şi îndemnându-i la nevoinţă şi cuviincioşie. Pentru ultima dintre situaţii o să-ţi spun următoarea poveste:  
Cândva, Iulian Apostatul (361 - 363), pornind război împotriva perşilor, a coborât în Dafni (suburbie a Antiohiei) să îl tămâieze pe zeul Apollon. Acesta vroia să primească profeţie, să ştie rezultatul războiului. Diavolul însă, care locuia în statuie, nu putea să-i profeţească, pentru că se găseau acolo moaştele sfântului martir Vavila şi ale celor trei prunci.  
    Iulian a dat poruncă antiohienilor să le ia de acolo fără frică. Atunci aceia au ridicat sfinţii martiri şi umblând cu ei, cântau:  
“Ruşinaţi au fost cei care s-au închinat la idoli...”  
    Când a auzit aceste cuvinte împăratul a dat poruncă înfuriat, zicând să fie închişi aceia care au participat la slujbă. Printre ei a fost întemniţat şi un tânăr de cinsprezece ani, care se numea Teodor. L-au prezentat împăratului, acela poruncind să-l atârne de un lemn şi să-i sfâşie carnea.  
    Aşa atârnat, a îndurat multe chinuri. Când s-a lăsat seara, l-au coborât şi l-au aruncat în închisoare. Acolo a stat câteva zile, până când s-a dat ştire că împăratul a fost omorât în război. Atunci a fost eliberat Teodor şi s-a întors la casa lui.  
- Iubitul nostru Teodor, l-au întrebat acolo rudele şi prietenii, ce ai simţit când te-au sfâşiat atârnat pe lemn?  
Acela a răspuns:  
- La început am îndurat cu greutate durerea. După aceea însă s-au arătat în faţa mea patru tineri, cu chipuri frumoase şi haine de un alb imaculat. Unul ţinea în mână un lighean strălucitor. Altul, un vas de aur cu un mir ca uleiul de trandafir. 
    Ceilalţi doi ţineau cearşafuri albe împăturite în patru. Unul a deşertat mirul în lighean şi pe când acela se acoperea, am simţit cu fiecare răsuflare că se împrăştia mireasma în toate mădularele mele şi încetează toate durerile mele cele groaznice. După aceea unul a înmuiat pânza în lighean şi a lăsat-o pe faţa mea mult timp, încât cu desfătarea aceea să uit durerile. Când o lua unul era celălalt pregătit să o pună. Aceasta a continuat până când m-au coborât călăii de pe lemn. Atunci, însă, au plecat îngerii de lângă mine şi mi-a părut rău, pentru că m-au lipsit de acea extraordinară dulce desfătare. Vroiam să mă mai chinuie încă puţin. 

Extras din: Minuni ale Sfinţilor Îngeri / Tipărit cu binecuvântarea Prea Sfinţitului GALACTION Episcopul Alexandriei şi Teleormanului  
Traducere din limba greacă: Ion Andrei Ţârlescu
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 2
Vizitatori: 1
Utilizatori: 1