21 Noiembrie 17

Îngerii şi cei deopotrivă cu ei

  • 11 Noiembrie 17
  • Minuni ale Sfintilor cu puterea lui Dumnezeu
  • 0
    Marele isihast al secolului IV, Cuviosul Onufrie*, slava Egiptului, a trăit şaizeci de ani departe de oameni, singur şi gol, mâncând verdeţuri şi pâine îngerească.  
    Viaţa lui a scris-o Avva Pafnutie care povesteşte câte a văzut chiar cu ochii lui, când l-a văzut în mijlocul pustiului.  
    Arătându-se obosit şi postind - scrie avva - m-am înmuiat şi am căzut cu faţa la pământ ca mort. Dintr-o dată văd înaintea mea un înger cu aripi de fulger şi chip de om. M-am îngrozit. Acela, însă, s-a apropiat de mine cu veselie şi m-a atins la mâini, la picioare şi pe buze. Imediat am simţit atâta putere încât am mai postit patru zile. Şi din nou s-a arătat îngerul şi m-a întărit pentru încă patru zile. În final, îl văd pentru a treia oară şi cu puterea lui am mai postit încă zece zile.  
    Obosit cum eram după atâtea zile de alergătură, am stat puţin timp să mă liniştesc. Dintr-o dată văd de departe că vine un om frumos la statură, gol şi acoperit cu fire de păr. M-am speriat. Fără să mă dezmeticesc bine, m-am găsit căţărat de panta unei stânci înalte. Acela însă s-a apropiat şi mi-a strigat:  
- Coboară, robule al lui Dumnezeu Pafnutie, să nu-ţi fie frică. Om păcătos sunt şi eu. Mă numesc Onufrie şi stau în acest pustiu de şaizeci de ani. Niciodată nu am văzut om. Pe tine te-a trimis Dumnezeu ca să îngropi mâine trupul meu.  
    Am coborât fericit şi am schimbat sărutul frăţesc. Astfel stând l-am rugat să-mi povestească viaţa lui. Acela mi-a zis:  
- Sunt urmaş de împărat şi fruct al rugăciunii. Tatăl meu, împărat al Persiei, condus de sfânta arătare, m-a dus, în scutec încă fiind, într-o mănăstire în Tebaida Egiptului. Când am crescut, s-a trezit în mine râvna pentru viaţa pustnicească.  
_____________________ 
*. Prăznuit la 12 iunie. 

    Într-o noapte deci, am luat puţină pâine şi am plecat prin pustie. Umblând, văd în faţa mea o lumină puternică. M-am speriat şi m-am gândit să mă întorc. În aceeaşi clipă însă s-a arătat în această lumină un oarecare tânăr luminos şi înalt, care mi-a zis: «Nu-ţi fie frică, Onufrie. Eu sunt îngerul Domnului, trimis să te păzesc de la naştere până la moarte. Înaintează deci şi nu te lăsa intimidat de ispitele diavolului. Eu o să te păzesc până o să predau sufletul tău în mâinile lui Dumnezeu». 
    Acestea mi-a zis îngerul, însoţindu-mă aproape 70 de metri. Aşa, frate Pafnutie, am ajuns în acest pustiu. Am suferit ispite groaznice şi întristări aducătoare de moarte. Le-am îndurat însă pe toate cu nădejdea fericirii veşnice. Domnul, văzând necazul meu, a rânduit să încolţească fire de păr peste tot corpul astfel încât să nu simt frigul.  
    Cât despre mâncare, în fiecare zi îmi aduce îngerul o pâine ca să mă întreţin şi să fac voia lui Dumnezeu cu mai multă râvnă.  
- Cum te împărtăşeşti cu Sfintele Taine? l-am întrebat.  
- În fiecare duminică vine sfântul înger şi ne împărtăşeşte pe toţi sihaştrii. Suntem cuprinşi de atâta putere duhovnicească încât nici nu ne e foame, nici nu ne este sete, nici nu simţim durere sau întristare pe tot parcursul zilei aceleia. Şi dacă vreunul dintre noi doreşte să se întâlnească cu om, îl urcă îngerii în rai.  
    A două zi am văzut chipul lui palid. L-am întrebat care este motivul iar acela mi-a răspuns fără zăbavă:  
- Nu-ţi fie frică, frate! Iubitorul Dumnezeu te-a trimis aici ca să îngropi trupul meu. Astăzi se încheie viaţa mea pământească.  
    Apoi a îngenuncheat şi s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului lui şi a întregii lumi. Dintr-o dată chipul lui a devenit întreg luminos şi o mireasmă cerească a umplut sărăcăcioasa colibă.  
    Mi s-au tăiat picooarele de frică când am ridicat ochii şi am văzut cerurile deschise şi oştiri de îngeri care ţineau în mâinile lor făclii şi cădelniţe de aur, cântând melodii cereşti deasupra trupului cuviosului.  
    Atunci s-a auzit o voce foarte dulce zicând:  
- Vino, sufletul meu iubit, să te aşez în ceata drepţilor!  
    Imediat fericitul suflet a ieşit din trup ca un porumbel alb şi s-a dat în mâinile Domnului, care-L cunoscuse în cer, printre cântările sfinţilor îngeri.  
    M-am ridicat atunci şi am sărutat cu evlavie şi cu lacrimi sfintele moaşte care luminau şi împrăştiau o mireasmă cerească. După ce l-am îngropat şi pe când mă gândeam să rămân în peştera cuviosului şi să mă nevoiesc acolo în ultima parte a vieţii mele, a avut loc un cutremur mare. Peştera cu izvorul şi cu finicul dispăruseră. În aceeaşi clipă s-a arătat în faţa mea îngerul de care v-am vorbit la început şi mi-a zis:  
- Nu plânge! Mai bine să te bucuri că ai fost învrednicit să vezi aceste minunăţii. Du-te acum în Egipt şi povesteşte toate câte ai văzut şi ai învăţat despre Fericitul Onufrie.  
Am plecat deci din locul acela şi după multe zile de umblat, am ajuns într-un loc frumos cu apă şi cu pomi fructiferi.  
Acolo trăiau patru sihaştri, tineri, cu chip de înger şi îmbrăcaţi în piei de oi. Mi-au urat bun venit, mi-au dăruit fructe să mănânc şi am stat să discutăm. După ce mi-au vorbit despre viaţa şi asceza lor, i-am întrebat:  
- Cum va împărtăşiţi cu Sfintele Taine?  
- Vine îngerul şi ne împărtăşeşte, au răspuns imediat.  
Pregăteşte-te şi tu să te împărtăşeşti mâine.  
Toată noaptea am petrecut în rugăciuni şi slavoslovii. De dimineaţă, când a venit îngerul, am mirosit o minunată mireasmă. Eu am rămas uimit, ca şi când aş fi fost în rai. Însă cu puterea îngerului mi-am revenit şi m-am împărtăşit din mâna lui.  
După ce ne-am împărtăşit toţi, ne-a binecuvântat şi ne-a zis:  
95  
- Prefacă-se în voi Trupul acesta şi Sângele Stăpânului Hristos, hrană nemuritoare şi viaţă veşnică.  
- Amin! am răspuns imediat noi cu frică.  
Era ziua de duminică. Inima noastră s-a împlut de bucurie şi linişte. Într-un moment, îngerul se întoarce şi-mi zice:  
- Du-te, Pafnutie, în Egipt, ca să vesteşti celor credincioşi despre fiecare lucru pe care l-ai văzut şi ai auzit în pustiu, cu atât mai mult despre cuviosul Onufrie pe care ai fost învrednicit să-l asculţi.  
- Dă-mi voie, sfinte îngere, l-am rugat eu, să locuiesc cu aceştia de aici, cu fraţii, până la sfârşitul vieţii mele.  
- Aceasta nu este vrerea lui Dumnezeu. Du-te la chilia ta şi vei primi şi tu aceeaşi răsplată împreună cu aceşti fraţi ai tăi în ziua judecăţii.  
Acestea zicându-le îngerul s-a făcut nevăzut. Fraţii au pregătit masa şi mâncau fructe. În cealaltă zi de dimineaţă i-am sărutat pentru ultima oară şi am plecat la drum şi cu întristare dar şi cu bucurie.  
În trei zile am ajuns în Egipt şi acolo am povestit la mulţi fraţi, spre slava lui Dumnezeu tot ce am văzut şi am auzit.  
Puţin a trăit fericitul Pafnutie de atunci de când s-a întors la chilia lui. În ultimele sale zile a văzut pe sfântul înger care i-a spus:  
- Haide, cuvioase al lui Dumnezeu, în corturile cele veşnice. Haide să te îmbrăţişezi împreună cu aceia care L-au adorat pe Dumnezeu, trăind în munţi şi în pustiuri. 

Extras din: Minuni ale Sfinţilor Îngeri  
Tipărit cu binecuvântarea Prea Sfinţitului GALACTION Episcopul Alexandriei şi Teleormanului  
Traducere din limba greacă: Ion Andrei Ţârlescu 
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0