23 Noiembrie 17

In fata Pamelei Anderson

  • 13 Iulie 17
  • Tineri
  • 0
    La televizor, un spot care face parte dintr-o campanie de luptă împotriva drogurilor. Unii l-au considerat interesant, alţii l-au considerat ridicol. Andrei Gheorghe a înşiruit într-un articol chestiile care nu i-au plăcut la spot: „În primul rând, impertinenţa tuturor acestor asociaţii de felceri-femei-urâte-cufundul-mare de a-şi face reclamă făţişă şantajând sentimental. Dacă este vorba de droguri, suntem importanţi, nu-i aşa? Nu! În numele marilor idealuri, mediocrii se semnează la veceu. (...) În al doilea rând. Moda. Moda de a crea spoturi sociale. Căci de modă este vorba, nu de Maica Tereza. Agenţiile deseori se implică în asemenea acte menite a le aduce stimă şi respect. (...) În al treilea rând. Intangibilitatea. Nu ai voie să te iei de ei, căci drumul lor este drumul crucii, ei sunt misionari şi tu eşti un păduche. Greşeală, doamnelor! Spotul vostru este prost! În al patrulea rând. Tonul. Aţi observat că, în clipa în care o asemenea comunicare este prezentă pe televizor, în cameră, pe la colţuri, apare mucegai? Ei bine, aţi observat cum vă intră biserica în casă, amvonul pe masă şi preoţii în pat? Există un soi de dogmă a spotului social care ucide inventivitatea şi în cadrul căreia numai fraierii şi mediocrii se simt în largul lor. Creativitatea moare, dar moare ca stil. În al cincilea rând. Textul. E idiot. Se naşte dintr-o găselniţă şi tot în ea se îneacă. (...) În al şaselea şi ultimul rând, că deja m-am plictisit şi eu, şi voi. Nu este de-ajuns să lupţi pentru o cauză nobilă. Din contră. Marile războaie cer eroi pe măsură. Spotul vostru este prost filmat, gândit, scris, realizat, produs. Gunoi. Nu merită notă”.  
    Ce are în comun spotul criticat de Andrei Gheorghe cu o carte despre sexualitate?
 

    Faptul că şi cartea mea are îşi va avea criticii ei. Faptul că articolul lui Andrei Gheorghe m-a pus pe gânduri şi m-a convins să fac o carte cât mai vie, fără „mucegai”. Scriind, mă tot gândeam că ar trebui să am priceperea de a renunţa la un limbaj prea bisericesc şi să fiu cât mai aproape de graiul folosit în cartier, după blocuri. Iată însă că, după ce câteva texte din cartea de faţă au fost puse pe un site ortodox404, în loc să primesc critici din partea tinerilor cum că volumul este prea siropos, prea bisericos, am primit critici de la câţiva oameni apropiaţi sufletului meu care au insistat să renunţ la tipărirea unui volum atât de riscant, atât de viril, atât de sexy. Ba chiar un preot m-a prevenit că va scrie un articol împotriva cărţii mele… Cred că este interesant însă să povestesc aici o întâmplare care m-a convins că nu trebuie să renunţ la scrierea acestei cărţi. Acest preot, citind pe net câteva rânduri din articolele mele pe tema sexualităţii, intrigat că am putut să scriu astfel, s-a apucat să mă critice în faţa unor buni prieteni de-ai mei. De faţă mai era un băiat de preot, student la Teologie.
    - Vai, dar ce legătura are textul ăsta cu Ortodoxia? – întrebă preotul. Auziţi cât de smintitor sună. Titluri ca „Sâni mari şi creiere mici”…. Nu, trebuie să nu scrie o astfel de carte. Nu-i aşa?
    Studentul teolog îl aproba din cap, în timp ce butona la un calculator. La un moment dat, închizând fereastra documentului la care lucra, pe ecran a rămas Pamela Anderson, cu sânii revărsabili.
    - Ce e asta?, a fost întrebat studentul.
    - Ce să fie, desktop-ul meu!, a răspuns stânjenit fiul de preot… Care până atunci păruse şi el revoltat de tupeul meu de a aborda subiecte tabu.
    Iată însă că şi el, ca mulţi alţi inocenţi care se vor simţi revoltaţi de tonul articolelor mele, are nevoie de astfel de materiale… M-am bucurat când am auzit această întâmplare, pentru că m-a convins încă o dată că printre cei care vor ataca trilogia mea Tinerii şi sexualitatea vor fi chiar oameni iubitori de patimi care se vor simţi mustraţi de rândurile mele… Şi, în loc să mă convingă să renunţ la scris, ei m-au convins să fiu şi mai direct, şi mai …
    Mă aşteptam însă ca după această întâmplare părintele cu pricina să înţeleagă că este nevoie să lăsăm fariseismul şi să le vorbim tinerilor despre problemele lor reale, nu despre înălţimi duhovniceşti pe care foarte puţini se vor osteni să le atingă. Dar nu a fost aşa…  
    (Oricum, contrabalansez întâmplarea de mai sus cu o alta, care arată că există slujitori ai altarului care au înţeles că uneori e nevoie să vorbim pe şleau în probleme mai delicate: Monica Fermo, autoarea jurnalului Talita Kumi – Înviind pe drumul Damascului, stătea în cumpănă, înainte de a-l tipări, dacă trebuie sau nu cenzurate pasajele mai fierbinţi. I-am spus: „Dar oamenii au nevoie şi de ele, să vadă că şi o desfrânată din zilele noastre poate să lepede păcatul şi să vină la Hristos, nu numai desfrânatele din vechime. Exemplul Mariei Egipteanca are nevoie de replici din zilele noastre…”. Dar ea ezita. Şi iam spus: „Selectaţi toate pasajele care vi se par prea pline de erotism – volumul descriind tocmai trecerea ei de la desfrâu la credinţă – şi lăsaţi-l pe episcopul care dă binecuvântarea de tipărire a cărţii să decidă în privinţa lor. Doar el dă binecuvântare pentru carte…”. Şi acesta a convins-o să le lase… Tocmai pentru că o convertire presupune o trecere de la o stare la alta. Şi, dacă cititorii nu ştiau de unde a plecat, nu ar fi putut înţelege nici măreţia convertirii ei…)
    Nu cred că e îndeajuns să ne mulţumim să ne rugăm pentru tinerii care stau departe de Biserică fără să însoţim rugăciunea noastră cu faptele potrivite la momentul potrivit. Cum ar fi fost ca apostolii, în loc să cucerească lumea întreagă pentru Hristos, să se fi adunat într-un sat şi să îşi fi petrecut timpul rugându-se ca Dumnezeu să îi convertească pe ceilalţi?
    „Dar ce, tu eşti apostol?” Nu, nu sunt apostol (decât în măsura în care sunt toţi creştinii, care au primit, prin botez, darul de a-L mărturisi pe Hristos celor care stau departe de lumină). Dar, dacă duhovnicul meu mi-a dat binecuvântare să scriu şi pe aceste teme controversate, am avut nădejdea ca harul ascultării va lucra. Nu mă aştept ca tinerii cititori să cadă în extaz, dar mă aştept ca măcar câţiva să fie puşi pe gânduri de rândurile mele. Trăim vremuri grele pentru credinţa creştină şi cred că merită să te lupţi mult chiar şi pentru câştigarea unui singur suflet.
    (Oricum, nu cred nici că toţi trebuie să devină misionari... Fiecare se mântuieşte înmulţind talanţii pe care i-a primit de la Dumnezeu…)
    Celor care vor considera că am greşit scriind despre sexualitate le aduc un singur argument. Câteva fragmente dintr-un e-mail pe care l-am primit de la o studentă…
    „Să-ţi spun de ce-mi place aşa de mult cum scrii şi de ce sunt de acord cu un astfel de stil. Dar, prima dată - părerea despre Cartea nunţii. Trebuia să accentuezi mai mult unele capitole şi să nu te fereşti să expui chiar şi scene mai obscene (bineînţeles, într-un limbaj adecvat) care crezi că şi-ar avea rostul în exprimarea unei opinii. Limbajul tău cred că este unul adecvat situaţiilor pe care le expui. Chiar dacă unii creştini se vor împotrivi spunând că nu este cuviincios folosirea unui astfel de limbaj nici în abordarea temelor despre sexualitate, eu cred că aceştia nu ştiu ce vorbesc.
    (…) Mă gândesc la ce ar zice lumea dacă ar veni acum (în zilele noastre) Hristos în lume să îi cheme la mântuire pe cei păcătoşi, pe cei depărtaţi de Biserică. Hristos nu a încercat să fie prieten doar cu cei curaţi, cu cei drepţi, ci a încercat să fie prieten cu cei bolnavi, cu cei păcătoşi, cu desfrânaţii, cu hoţii etc., tocmai pentru a le câştiga dragostea, pentru a-i apropia de El, de Dumnezeu.  
    Dacă Hristos ar fi fost prieten doar cu cei drepţi, cu cei curaţi, cu cei credincioşi, unde ar fi fost atunci mântuirea celor păcătoşi, dragostea lor pentru Dumnezeu, dorinţa lor de a se îndrepta? Mulţi uită că înainte de a veni la Biserică au dus o viaţă depărtată de aceasta, uită că dacă nu ar fi întâlnit un Hristos prieten mai mult cu cei păcătoşi, cu cei căzuţi, nu s-ar afla acum în Biserică; uită că atunci când s-au întors au fost, probabil, întorşi de unii creştini care au ştiut să fie prieteni nu numai cu creştini, ci, mai mult, cu cei păcătoşi. Se uită că a fi prieten cu un căzut nu înseamnă să i te alături în cădere spre cădere, ci să i te alături în cădere pentru a-l ridica. Câţi părinţi călugări nu au stat aproape de beţivi şi de desfrânaţi, acuzaţi fiind de desfrânare, de lepădare de Hristos, pe când ei îi aduceau la mântuire pe cei păcătoşi, pe cei căzuţi?  
    Aşa şi cu limbajul tău. Cum să le explici tinerilor despre viaţa în Hristos, despre o relaţie curată între tineri, dacă nu foloseşti un limbaj pe care ei îl folosesc, pe care ei îl înţeleg? Să-ţi spun sincer, dacă tu nu mă ajutai prin scrisul tău, poate că nici acum nu încercam să mă lupt cum ar trebui cu patima (masturbării). Aşa şi alţii, au nevoie de încurajare, au nevoie de cineva care să le fie alături.
    Oare nu este mai de folos a vorbi direct pentru a schimba un om, decât a vorbi aşa zis curat, dar fără nici un rezultat? Dacă scopul acestui limbaj direct este să îi schimbe pe ceilalţi, atunci ce este greşit? Atâta timp cât unii prind curaj şi se îndreaptă tocmai pentru că au văzut că îi bagă şi pe ei cineva în seamă, că există cineva care să le dorească şi lor binele… Iar dacă nimeni nu se coboară să le explice aşa cum înţeleg ei, de unde vor prinde dorinţa de îndreptare? Ei deznădăjduiesc crezând că nu se poate şi văd creştinismul doar condamnând, judecând ceea ce este, dar nu şi îndreptând.  
    Sexualitatea abordată în acest fel nu este decât un mijloc de a le arăta tinerilor ceva care poate fi abordat şi în alte feluri, dar acum are scopul de a îndrepta, pentru a vedea şi un alt punct de vedere, o altă trăire. Iar în acest caz, limbajul parcă nici nu mai este vulgar, deoarece şi acesta devine curat atunci când scopul cu care este folosit este îndemnul la curăţie”.
    Nu m-aş mira ca unii cititori, citind aceste texte pe care le-am scris pe tema sexualităţii, să dea acelaşi verdict pe care Andrei Gheorghe l-a dat spotului de la televizor: „Prost filmat, gândit, scris, realizat, produs. Gunoi. Nu merită notă”. Mi-am asumat astfel de verdicte. Şi asta pentru că cel puţin tinerii care au citit „manuscrisul” pe net l-au perceput altfel... 

Extras din: Danion Vasile / TINERII ŞI SEXUALITATEA / Repere pentru mileniul trei      
Carte tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Serafim,  Mitropolitul Germaniei şi al Europei Centrale    
Editura Egumeniţa Galaţi, 2007
Taguri: Pamelei, In, Anderson, Fata
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 2
Vizitatori: 1
Utilizatori: 1