20 Septembrie 17

Împotriva lui Apollinarie - despre Iuda trădătorul

04 Septembrie 17
Autor: Vizitator
Vizualizari: 57
Comentari: 0
Versiune printabilă
    Deseori mi-a fost dat să-i aud pe mulţi oameni, afirmând cu stăruinţă că trădătorul Iuda nu s-a spânzurat imediat după ce a înapoiat cei treizeci de arginţi, aşa cum afirmă Sfânta Evanghelie după Matei, ci că a mai trăit destui ani, numai că, aşa cum gândesc ei, se umflase puternic, astfel încât pentru toţi cei care treceau prin acel loc devenise un monstru şi o privelişte înfricoşătoare. De aceea se cuvine ca şi eu, cel slab la minte, prin câteva cuvinte să apăr adevărul evanghelic şi să dau în vileag minciuna, iar pe cei, care din nepricepere sunt înclinaţi să asculte minciuna, să-i întorc la adevărul evanghelic şi să-i îndemn să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete (Rom. 12, 3) şi astfel să nu se lase atraşi fără minte şi fără ruşine de orice minciună şi să nu fie de acord cu ea.
 

    Chiar dacă un înger din cer ne-ar vesti ceea ce nu am primit din Scripturile insuflate de Dumnezeu, să-l dăm anatemei, aşa cum scrie Fericitul Apostol Pavel către Galateni, zicând: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit, să fie anatema! chiar dacă ar fi şi înger din cer (Gal. 1, 9). Având această puternică poruncă apostolică, cum de vă lăsaţi voi, o bunilor, atraşi de o asemenea minciună vădită şi sunteţi de acord cu ea? Dacă este drept ceea ce spune despre aceasta Pappie, care afirmă că, după ce L-a trădat pe Domnul slavei, Iuda a mai trăit mulţi ani, atunci se dovedeşte a fi mincinoasă Sfânta Evanghelie după Matei, care spune clar despre el că, după înapoierea celor treizeci de arginţi, a plecat şi s-a spânzurat. Dacă în legătură cu aceasta Sfânta Evanghelie a minţit, aşa cum gândiţi voi împreună cu Pappie, atunci nici în celelalte istorisiri ale sale nu poate fi socotită vrednică de crezare, după dumnezeiasca cugetare, care spune: cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept (Luca 16, 10).     Însă fie şi aşa cum gândiţi voi împreună cu Pappie - că Fericitul Matei nu a relatat cum trebuie cele cu privire la trădătorul Iuda, fiind cuprins, ca un om, de uitare sau neştiinţă. Însă Fericitul Ioan, fiu de cărturar, a tradus din limba ebraică în limba greacă Sfânta Evanghelie după Matei - iar voi afirmaţi că de la el, de la Ioan, cu siguranţă Pappie a auzit şi a învăţat ceea ce spune despre trădătorul Iuda; aşadar, cum de a trecut cu vederea Sfântul Evanghelist Ioan şi a lăsat fără îndreptare această greşeală a lui Matei, de vreme ce el şi în Evanghelia lui a dat în vileag răutatea trădătorului, spunând că acesta fura din banii strânşi în pungă, lucru despre care ceilalţi evanghelişti au tăcut? Cum să treacă el sub tăcere această mânie a lui Dumnezeu care dă în vileag necredinţa trădătorului?
    Dar şi iudeii cei credincioşi, pentru care, după opt ani de la Învierea lui Hristos, Matei a scris Sfânta Evanghelie, cum ar fi primit o asemenea minciună vădită despre trădătorul Iuda dacă ar fi ştiut că, după trădare, el a trăit mulţi ani? Dar, mai ales, cum şi-ar fi îngăduit Fericitul Matei să mintă atât de vizibil despre trădătorul Iuda înaintea celor care ştiau că el era încă viu? Dar să admitem şi faptul că Fericiţilor Matei şi Ioan li s-a întâmplat ceva omenesc şi de aceea ne-au relatat astfel despre trădătorul Iuda. Ce vom spune, însă, despre Fericitul Petru, cel mai mare dintre Apostoli, şi despre fericitul Evanghelist Luca? Dumnezeiescul Luca, în Faptele Apostolilor, îl pomeneşte pe cel mai mare dintre Apostoli, care nu după mulţi ani de la învierea Mântuitorului, ci numai după 40 zile, la adunarea tuturor ucenicilor, spune despre trădătorul Iuda că el a dobândit o ţarină din plata nedreptăţii şi, căzând cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele, iar apoi, încredinţându-ne de pieirea lui, adaugă zicând: Şi s-a făcut cunoscută aceasta tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim (Fapte l, 18-19).
    Dacă toate măruntaiele i s-au vărsat ca urmare a faptului că el a crăpat pe la mijloc şi dacă moartea lui a devenit cunoscută tuturor celor ce locuiau în Ierusalim, atunci cum de puteţi voi să lăsaţi fără ascultare atâţia martori  şi bărbaţi inspiraţi de Dumnezeu - şi aici mă refer la: Petru, Ioan, Matei şi Luca, dar, mai ales, la Însuşi Dumnezeiescul Mângâietor Care a vorbit prin ei - şi să-l urmaţi fără izbândă şi fără judecată pe un om necunoscut, pentru   autenticitatea căruia nu există nici un martor şi care se opune clar celor scrise şi grăite de Sfântul Duh şi le răstălmăceşte. Dacă a crăpat pe la mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele, atunci cum a putut să rămână după aceea om viu, când un om nu poate îndura deseori nici o lovitură în cap şi cade imediat mort. Iar trădătorul nu a primit numai o lovitură în cap, ci şi-a pierdut toate măruntaiele sale, adică ficatul, plămânii, splina şi toate intestinele; cine, fiind sănătos la minte, poate spune că el după aceea a rămas viu chiar şi pentru o clipă? Să nu ne lăsăm atât de rău atraşi de orice val de învăţătură străină, ci să cercăm duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu (I Ioan 4, 1), adică să vedem dacă învăţătura cunoscută este potrivită cu scriptura evanghelică şi apostolească şi astfel să rămânem în credinţa cea curată şi neîntinată. Să fiţi sănătoşi în Domnul! 

Extras din: SFÂNTUL MAXIM GRECUL / Tâlcuiri şi sfaturi / Traducere Florentina Cristea  
Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION,  Episcopul Alexandriei şi Teleormanului  
Tipărită la Editura Egumeniţă, Galaţi, 2004 
Voteaza:
Categoria: Schismatici
Adresa: http://www.deinteres.org/news/schismatici/1-0-17   

Total comentarii : 0
avatar