23 Mai 19

Îmi spun că viața copilului meu era mai importantă decât „iubirea” pentru partenerul meu

  • 17 Mai 19
  • Despre avort
  • 0
    Aceasta este povestea avortului făcut de o mămică din Franța. În luna noiembrie m‑am dus la medicul ginecolog și i‑am zis că pastila anticoncepțională pe care am luat‑o până atunci nu mi se mai potrivește așa că a decis să‑mi schimbe pastilele cu unele care aveau o doză foarte mică de hormoni. După ce am început să iau acele pastile, la puțin timp, am aflat că sunt însărcinată.
    L‑am anunțat imediat pe tatăl copilului, care mi‑a zis tranșant: avort. În acea clipă m‑am simțit groaznic și am început să plâng. Am încercat să îl fac să se răzgândească, dar nu am reușit să îl în‑ duplec. Era speriat de idee și eu la fel, trebuie să recunosc. Așa că, din iubire față de partenerul meu, am decis avortez. La spital, le‑am spus că nu fac asta fiindcă îmi doresc, ci fiindcă partenerul meu nu mă susține și, din iubire pentru el, am decis să o fac.
    La spital am luat primele 2 pastile și era totul ok. M‑am întors acasă. A doua zi, însă, am început să am dureri îngrozitoare și să pierd mult sânge; trăiam un coșmar, dar am crezut că ce a fost mai rău a trecut. M‑am prăbușit din cauza epuizării, iar a doua zi, când m‑am trezit, am fost foarte surprinsă să constat că nu mi s‑a întâmplat nimic grav.
    Noaptea eram singură acasă. La ora 7 seara au început primele dureri. Cu cât trecea timpul cu atât aveam dureri mai mari. La ora 11 noaptea deja mă simțeam amețită și am leșinat. Când mi‑am revenit, am sunat la urgență și de acolo mi‑au zis că totul e normal. Mi‑am petrecut următoarele 2 ore la toaletă, elimi‑ nând sânge. Aveam în continuare dureri îngrozitoare, plângeam, țipam și regretam total decizia pe care am luat‑o, aceea să îmi avortez copilul. Rămânând fără puteri, am decis să mă urc în pat. Am adormit pentru 20 de minute, apoi m‑am trezit într‑o baltă de sânge.
    Când m‑a văzut, partenerul meu a sunat din nou la urgență, dar nu au vrut să aibă nimic de‑a face cu cazul meu. După vreo 2 minute am simțit nevoia să împing ca la naștere. Am făcut asta și m‑am trezit cu copilul meu în mână. Un coșmar nesfârșit!
    La 7 dimineața m‑am trezit extenuată și am mers la spital, unde le‑am povestit ce am pățit și că am avortat copilul. Moașa a chemat doctorul, care a venit imediat, a făcut o ecografie și a confirmat faptul că am pierdut copilul și mi‑a zis că eram foarte aproape să mor din cauza hemoragiei.
    Astăzi regret sincer decizia mea când știu câtă suferință mi‑a adus în timp ce eram singură și abandonată; toți m‑au lăsat să sufăr singură.
    Îmi spun că viața copilului meu era mai importantă decât „iu‑ birea” pentru partenerul meu. Sufăr de insomnie și am coșmaruri; mă simt extenuată, furioasă și distrusă.
    Nu știu ce să fac, am nevoie de ajutor ca să pot trece peste această încercare grea. Au trecut 2 luni și nu pot uita ce s‑a în‑ tâmplat. Am un sentiment de dezgust față de partenerul meu. Vă mulțumesc pentru ajutorul vostru.

Sursa: https://www.facebook.com/400‑Words‑for‑Women
Extras din: MĂRTURII DESPRE CRIZA DE SARCINĂ
femei fericite că au născut, femei care regretă avortul
Editura ProValori Media, București, 2018
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe