13 Decembrie 17

Idolul desfrâului

  • 19 Noiembrie 17
  • Tineri
  • 0
    Fără să îşi dea seama, o mare parte din tinerii de astăzi se închină unuia dintre idolii popoarelor păgâne: necuratul idol al desfrâului.
    Desfrâul este căutat, desfrâul este găsit. Chiar dacă nu i se mai înalţă rugăciuni, în schimb cinstirea lui e foarte răspândită.  
    Una dintre obsesiile generaţiei de astăzi este des trăbălarea. Tinerii vor „să facă dragoste“, să îşi manifeste sentimentele cu ajutorul trupului. Dar ceea ce înţeleg ei prin „dragoste“ nu are aproape nimic în comun cu dragostea adevărată. Cuvântul însuşi a fost pervertit. Dragostea curată dintre un soţ şi soţia sa este cu totul altceva.  
    Tinerii cresc în mentalitatea că dragostea se împlineşte numai prin unire trupească, iar Taina nunţii nu e de fapt decât pierderea libertăţii. Dacă „faci dragoste“ cu persoana iubită este destul, nu mai ai de ce să te căsătoreşti.
     Dacă am putea să filmăm o zi din viaţa unui tânăr obişnuit, pentru care desfrânarea nu apare ca o patimă, ci ca un mod de comunicare, şi am proiecta-o cu cincizeci de ani în urmă unor tineri, aceştia ar rămâne foarte surprinşi de modul în care a „evoluat“ păcatul.  
    Insistăm asupra ideii că schimbarea poziţiei de pe care este văzut desfrâul influenţează automat vieţile privitorilor. În momentul în care pă catul nu mai este considerat păcat, totul este permis.
    Educaţia sexuală se răspândeşte în şcoli şi în licee. Tinerii învaţă că „împreunarea trupească este o necesitate fiziologică şi, ca orice necesitate, trebuie satisfăcută“. Sau că „masturbarea este un mijloc comod de eliminare a surplusului de secreţii din organele genitale“. Tinerii încep viaţa sexuală pentru a-şi satisface aceste „necesităţi biologice“. Nu vom insista asupra păcatului masturbării (căruia în trecut i se spunea „curvie cu diavolul“), deşi propaganda care i se face are „succes la public“ (o mare greşeală este ca părinţii să nu atragă atenţia asupra urmărilor acestui păcat şi, sfiindu-se să stea de vorbă cu copiii lor, îi lipsesc de un necesar semnal de alarmă).  
    Tinerii simt nevoia de comunicare şi cred că „făcând“ dragoste împlinesc o relaţie afectivă. Dar dragostea trupească în afara familiei, oricât de curată şi de nevinovată ar părea unora, este păcat. Statisticile recente au arătat că marea majoritate a tinerilor încep viaţa sexuală înainte de căsătorie. Din acest motiv unii dintre tinerii care vor să trăiască aproape de Dumnezeu se întreabă dacă se poate rezista ispitei păcatului.
    Bineînţeles că da, şi mare va fi cununa tinerilor care şi-au păzit fecioria nespurcată. Fecioria nu este doar un mit, aşa cum susţin iubitorii de desfrâu. Fecioria este starea rânduită de Dumnezeu tinerilor care nu s-au căsătorit.
    Dar fecioria nu presupune doar aspectul fiziologic. Fecioria cere tinerilor nu doar ca până la nuntă să nu facă dragoste, ci mai mult chiar, să se ferească de în tinarea prin mângâieri pătimaşe. Astfel de mângâieri murdăresc sufletul, şi sunt prima etapă pre gătitoare a împreunării trupeşti. Este bine ca tinerii să fie preveniţi asupra faptului că astfel de atingeri care înfierbântă trupul nu rămân fără ecou. După câtăva vreme, împreunarea trupească va veni de la sine.  
    Între multe anormalităţi la care asistăm astăzi este aşa-numita „căsătorie de probă“. Tinerii trăiesc împreună fără să fie cununaţi. Se spune că e mai bine să se cunoască şi trupeşte înainte de nuntă, ca nu cum va să aibă după aceea neplăceri şi să se despartă. Dar aceasta este o mare înşelare.  
    Sute de ani familiile creştine au luat fiinţă din oameni curaţi la suflet şi la trup, care nu şi-au pus înaintea nunţii problema „potrivirii sexuale“. Şi Dumnezeu i-a ajutat ca între ei să fie armonie deplină, şi toată viaţa lor a fost binecuvântată.  
    Tinerii de astăzi, invocând că e bine să se cu noas că şi trupeşte înainte de nuntă, cad în păcat. Şi apoi, descoperind nepotriviri sau apărând neînţelegeri, se des part. Nu aşa se ajunge la împlinire.  
    Părinţii trebuie să îşi crească fiii astfel încât la vremea potrivită să-şi întemeieze o familie în care să poată cunoaşte dragostea şi bucuria. E bine ca ei să ducă grija aceasta, dar nu în sensul că noua familie ar trebui să corespundă tuturor exigenţelor părinţilor, ci ca aceasta să fie pe placul lui Dumnezeu.
    În afara referirilor la păcatul desfrânării bărbatului cu femeia, nu putem să nu ne oprim aici asupra fenomenului de răspândire a minorităţilor sexuale (de homosexuali, lesbiene). Deşi ca cetăţeni ai unei ţări care pare dornică de integrare europeană ar trebui să manifestăm toleranţă dusă la extrem faţă de aceştia şi nu am avea voie să protestăm contra păcatelor împotriva firii, totuşi trebuie să fim conştienţi şi să afirmăm că astfel de păcate sunt porţi deschise spre iad. Ca fii ai Părintelui Ceresc ştim că desfrânaţii nu vor intra în Împărăţia cerurilor.  
    E bine să îi sfătuim pe tinerii noştri ca nu numai să se ferească de aceste păcate, ci, la rândul lor, să atragă atenţia prietenilor sau colegilor lor care se scaldă în astfel de necurăţii că nimic nu poate face omul pe ascuns, fără să fie văzut de Dumnezeu.   

Extras din: DANION VASILE / Cum să ne creştem copiii / Canon de rugăciune pentru copilul bolnav     
Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului / Editura Sofia Bucureşti, 2002
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 9
Vizitatori: 9
Utilizatori: 0