13 Decembrie 17

Icoana cu chip de mongol

  • 23 Iulie 17
  • Minuni ale Sfintilor cu puterea lui Dumnezeu
  • 0
    S-a întâmplat acum 300 de ani. Pe atunci regiunea noastră era puţin populată, dar bogată în vânat şi animale. In prezent, multe s-au schimbat şi doar Saianî şi-a păstrat semeţia şi măreţia. In 1674 aici, „în cel mai bun şi întărit loc", oamenii ţarului au ridicat o cetate. Cazacii au venit şi s-au stabilit în ea. Aici se termina pământul Rusiei, dincolo era cel al mongolilor. Mongolii nu doreau să cedeze această vale frumoasă şi-i atacau deseori pe locuitori, luându-i în captivitate şi jefuindu-i. Dar în luptele cu ruşii sufereau pierderi mari, deoarece aceştia luptau „cu foc", iar mongolii, „cu săgeţi".
    Odată a venit o oaste mare de pe pământurile mongolilor, cam la zece mii de călăreţi. Şi-au aşezat tabăra pe malul râului Irkut, în dreptul cetăţii. „Trei zile şi trei nopţi au asediat cetatea." In cetate erau treizeci şi 42 patru de ostaşi. Cazacilor li se terminase praful de puşcă. Mongolii, simţind că izbânda este aproape, au început să treacă râul asemenea unor nori negri. In rândurile lor era veselie. Cei rămaşi în cetate s-au adunat în biserică, la rugăciune. Ei ştiau că îi aşteaptă chinuri şi mari suferinţe, căci aşa procedau de obicei mongolii cu captivii.
    Insă s-a întâmplat o minune. Porţile cetăţii s-au deschis şi din ea a ieşit un călăreţ necunoscut. Era călare pe un măgăruş, iar în jurul capului îi strălucea o aură de foc. Mongolii s-au repezit spre porţi, însă caii lor s-au ridicat pe picioarele dinapoi, aruncând călăreţii la pământ şi strivindu-i cu copitele. Săgeţile, îndreptate spre călăreţ, se întorceau înapoi şi îi omorau pe cei ce le trimiteau.
    A început panica: oamenii strigau, caii nechezau; înfricoşaţi, mongolii au întors caii şi au părăsit tabăra. De atunci, niciunul dintre conducătorii lor n-a mai încercat să treacă peste hotarele ţarului. Ostaşii, după ce şi-au revenit, afirmau că sfântul care a ieşit din cetate semăna cu băştinaşii: pomeţi proeminenţi, tenul închis şi ochi înguşti.
    După această victorie, cazacii au început să se gândească cum să-i mulţumească sfântului. In primul rând, au comandat o icoană a Sfântului Nicolae. Iconarul a pictat chipul sfântului, care s-a dovedit a fi conform descrierii ostaşilor. Iar pe locul cel mai înalt, pe malul râului Irkut, au înălţat o biserică de lemn în cinstea Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni. Cu timpul, aici s-a înfiinţat staniţa Nikolskaia.
 

Popova, Buriatia / extras din: NOI MINUNI ALE SFÂNTULUI NICOLAE
Traducere din limba rusă de Lucia Ciornea
Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
Editura Sofia Editura Cartea Ortodoxă Bucureşti, 2004
Taguri: Chip, De, CU, ICOANA, Mongol
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0