13 Decembrie 17

Ia asculta si ce femei erau pe vremea apostolilor

  • 06 Decembrie 17
  • Despre familie
  • 0
    Si cine va avea de grait ceva impotriva la aceste cuvinte? Nimeni! Ia asculta si ce femei erau pe vremea apostolilor. Auzi-l pe Pavel zicand in epistola catre Romani: „V-o incredintez pe Febe, sora noastra, care este diaconita a Bisericii din Chenhreea, care a fost intaistatatoarel80 multora si chiar si mie" (Rom l6, l-2). Ce spui, Pavele? O femeie ti-a fost in tai-statatoare si nu te rusinezi, nici nu rosesti sa spui acestea? Nu ma rusinez - zice -, ba ma si laud. Si Stapanul meu nu S-a rusinat sa aiba maica o femeie. Iar intaistatatoare mi-a fost nu fiindca era pur si simplu femeie, ci fiindca era filosoafa si se grijea de evlavie . Si cum a fost intai-statatoare lui Pavel? Caci de cine ar fi avut nevoie Pavel, alergatorul in toata lumea, cel ce isi avea trupul numai de forma, cel care a calcat in picioare pana si trebuintele firii, cel ce alunga demonii, cel ce era cinstit in ochii credinciosilor ca un inger, cel de care s-au rusinat si fiarele, cel de care s-a sfiit marea si, tinandu-l o zi si o noapte, nu l-a inecat; cetateanul raiului, cel rapit la cer de trei ori, cel ce s-a impartasit din tainele lui Dumnezeu, cel ce s-a ostenit mai mult decat toti apostolii; vasul alegerii, cel ce a condus Biserica la Mirele Hristos; crainicul neamurilor, cel ce a strabatut marea si uscatul, cel ce a lasat pretutindeni urmele de biruinta ale barbatiei sale; cel ce s-a luptat neincetat cu foamea si cu setea; cel ce s-a razboit cu golatatea si cu frigul si a zis: „pana in ceasul de acum flamanzim si insetam, si suntem goi"; cel ce s-a facut mort lumii; cel ce socotea lumea moarta pentru sine, locuitorul ceresc, nebunaticul indragostit de Hristos, cel mai fierbinte decat focul, cel mai vajnic ca fierul si mai tare ca diamantul? Acesta nu se rusineaza sa spuna despre o femeie ca „intai statatoare a multora a fost, si chiar a mea"! Caci daca nu voia, n-ar fi scris aceasta in epistola. Acum insa, vrand ca acest fapt sa ramana pururea pomenit, o saluta pe femeie si ii invata pe toti sa o primeasca si ii spune „intaistatatoare a lui". Si nu se rusineaza, nici nu roseste. Atat de mare lucru este un suflet filosof, chiar si in trup femeiesc! Iar acestea le zic ca sa nu gaseasca femeia pretexte si sa spuna: „Pentru ca sunt femeie, nu am putut ajunge la masura deplina a evlaviei. Iata, si aceasta era femeie, si firea nu i-a fost piedica, ci a fost invrednicita sa-i fie in tai-statatoare lui Pavel si sa propovaduiasca in toata lumea. Si cum i-a fost intai-statatoare? Fiindca l-a slujit in primejdii. Caci a stat langa cel intemnitat, l-a incurajat pe cand era in lanturi, i-a adus mangaiere in nevoile sale, i-a dat la o parte pe uneltitori, s-a dat chiar pe sine la moarte, ca pe Sfantul acela sa-l rapeasca din primejdii.
    De aceea si pe urmatoarea femeie [din epistola] o lauda, zicand: „imbratisati pe Priscilla si Aquila". Vezi si aici femeie stralucita! Chiar daca una erau cei doi, pe femeie o asaza inaintea barbatului. Nu zice: „pe Aquila si Priscilla", ci „pe Priscilla si Aquila". Cine erau acestia? Facatori de corturi ce sedeau in atelier, insa nici mestesugul lor, nici saracia nu le-au fost piedica. Caci prin tot orasul strabatand fericitul acesta [Pavel], intr-o casuta ca aceasta a socotit sa ramana.
    Dar pentru ce? Nu fiindca avea coIoane sculptate, nici fiindca era impodobita cu pardoseli si pavaje cu mozaicuri, nici cu acoperis aurit, nici fiindca aveau cete de robi si ajutorarea eunucilor, ci tocmai fiindca aceasta cascioara era mai cu seama lipsita de toate acestea. Si fiindca femeia si barbatul munceau cinstit, nu rapind, nici lacomindu-se, ci, folosindu-se pentru slujirea trupului numai de hrana absolut trebuincioasa, au facut casa lor Biserica. De aceea socotea Pavel casa aceasta destoinica sa-i fie gazduire. Si ca sa vezi ca a ramas acolo tocmai din pricina virtutii sufletului lor, auzi ce zice mai departe: „Care si-au pus gatul pentru sufletul meu. Si carora nu numai eu le multumesc, ci si toate Bisericile cele dintre neamuri". Ai vazut ca nu firea femeiasca, nu mestesugul, nu saracia sunt piedici in calea virtutii? Ai vazut femeie primitoare de straini si barbat care nu numai masa [si casa], ci si sangele si l-au dat pentru Apostol? Cum asta, de vreme ce n-au fost ucisi pentru el? Nu, dar acestia au plinit acelasi lucru ca si mucenicii, caci erau niste mucenici vii si adeseori dadeau marturie prin aceea ca pururea erau gata sa fie junghiati pentru Pavel. Caci nu zice „care si-au cheltuit banii", nici „care mi-au deschis casa", ci - lucru care era mai mare decat toate - ar fi primit moarte si ucidere, ar fi ales taierea capetelor pentru mine. Sa auda acum cei bogati, care abia se incumeta sa dea un banut sfintilor. Aceia si-au dat sangele, s-au dezbracat de viata aceasta ca sa-l scape si sa-l slujeasca pe Sfant. Iar cei de azi nici cea mai mica particica de avere nu o dau cu usurinta celor aflati in nevoi. Iar Priscilla si Aquila, si banii si trupurile si insasi viata au dat-o. Vezi ce femeie inteleapta, vezi ce barbat, care vietuia in saracie, din mestesugul sau? Acestora sa le ravnim, acestora sa le urmam, trecand cu vederea toate cele de aici si sa dam toate pentru cei ce sunt ai lui Dumnezeu, ca sa avem parte de bunatatile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care si cu Care Tatalui si Duhului Sfant slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. 

Extras din: Sf. Ioan Gură de Aur / Cateheze maritale Omilii la căsătorie    
Traducere din limba greacă veche Pr. Marcel HANCHEŞ / Apare cu binecuvântarea P. S. Sale, P. S. Lucian Lugojanu Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei / Editura «Oastea Domnului» - Sibiu 2004 
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0