25 Noiembrie 17

Gazduirea ingerilor si pedeapsa sodomeilor

  • 26 Iulie 17
  • Minuni ale Sfintilor cu puterea lui Dumnezeu
  • 0
    Era după - amiază şi primitorul de străini Avraam a fost învrednicit să-L primească pe Însuşi Dumnezeu! Pregătit întotdeauna să-i odihnească pe drumeţi, stătea în faţa cortului său, lângă stejarul Mamvri. Dintr-o dată, vede trei bărbaţi stând puţin mai departe. Nu a aşteptat ca aceştia să se apropie de el, a alergat primul să-i întâmpine şi pe când mai avea puţin până la ei, a căzut la pământ şi li s-a închinat cu ospitalitate.  
- Domnul meu, zice Avraam, nu pleca fără să mă vizitezi. O să aduc apă ca să spele slugile picioarele voastre. Staţi să vă răcoriţi la umbra copacului, pentru că sunteţi moleşiţi de căldură. Până atunci, eu o să vă pregătesc nişte pâine şi merinde să mâncaţi, după care, odihniţi, o să vă continuaţi drumul vostru. De aceea aţi ajuns până aici, ca să vă găzduiesc.  
- Fă cum ai zis, au răspuns fără zăbavă cei trei bărbaţi la invitaţia lui Avraam. Acela imediat a alergat la cort unde era Sara şi-i zice:  
- “Repede, frământă nişte pâine şi fă lipii ca să mănânce străinii”. Însuşi se duce în staulul lui, alege un viţel gras şi fraged şi-l dă servitorilor ca să-l pregătească. În puţin timp erau pregătite. Avraam a luat lipiile, viţelul cel fript, unt, lapte şi le-a dus străinilor care stăteau sub stejar. Şi pe când mâncau ei, patriarhul stătea lângă ei în picioare, ca servitor, pregătit să împlinească oriece dorinţă a lor. Când au terminat, primul dintre aceşti invitaţi - acela pe care Avraam L-a numit la început “Domn” - i-a zis:  
- Unde este soţia ta, Sara?  
- În cort, răspunse imediat Avraam.  
- Când o să mă întorc la anul, pe la această vreme, Sara o să aibă un fiu.  
La auzul vorbelor acelea, Sara, care stătea în uşa cortului, a râs în sinea ei.  
- Atâţia ani nu am făcut copil şi o să fac acum, când bărbatul meu are o sută de ani? s-a gândit ea.  
Imediat străinul care era Dumnezeu, zice către Avraam:  
- De ce a râs în sinea ei Sara de cele ce am zis? Este oare ceva cu neputinţă la Dumnezeu? Deci, la anul care o să vină, când o să mă întorc, Sara o să aibă copil. Sara, atunci, înfricoşată, a murmurat:  
- Nu, nu am râs.  
- Ai râs! i-a zis poruncitor Domnul.  
    După aceea cei trei străini s-au ridicat şi au luat drumul spre Sodoma şi Gomora. Avraam i-a condus. Domnul, însă, a rămas pentru o clipă pe loc şi a zis:  
- Nu o să mă ascund de robul Meu, de Avraam, oricâte ar trebui să fac, pentru că o să fie născător de popor mare şi puternic, şi o să se binecuvînteze prin mijlocirea acestuia toate neamurile pământului, învăţând pe copiii lui să trăiască în dreptate şi să păzească legea lui Dumnezeu. Avraam auzi ţipete multe şi strigăte puternice, pline de zbucium urcate la cer din Sodoma şi Gomora. Sunt strigătele care vin din multele nelegiuiri ale lor. Păcatele locuitorilor acestui oraş sunt atât de grele, încât nu poate nici măcar măreţia Mea să-i mai rabde.  
    Avraam s-a apropiat de Domnul şi a îndrăznit să întrebe:  
-“Dar cum este cu putinţă să distrugi pe drepţi împreună cu cei nedrepţi? Dacă se găsesc în oraş cincizeci de drepţi, o să-i stârpeşti împreună cu cei nedrepţi? Nu o să salvezi oraşul pentru cei cincizeci de drepţi? Nu, nu cred că o să faci asemenea rău. Ca un judecător drept al întregii lumi, nu o să faci şi aici dreptate?  
- Bineînţeles, dacă se găsesc în Sodoma cincizeci de oameni drepţi, nu are rost să distrug, se înţelesese iubitorul de oameni Domnul, cu Avraam. Acesta a prins curaj şi a vorbit din nou:  
- Eu sunt pământ şi apă în faţa Ta, Domnul meu, dar îndrăznesc să Te întreb din nou: Dacă se găsesc patruzeci şi cinci de drepţi în oraş, o să-l distrugi?  
- Nu! Ajunge să găsesc şi patruzeci şi cinci...  
- Şi pentru cei patruzeci o să salvez oraşul.  
- Doamne, poate Te superi dacă te întreb din nou... Dacă se găsesc numai treizeci de drepţi?...  
- Pentru ei nu o să-i distrug pe locuitori.  
- Şi douăzeci numai să găsesc, o să-mi schimb părerea.  
- Doamne, pentru ultima dată Te întreb, iartă-mă: Dacă se găsesc zece cu toţii?  
- Chiar şi numai pentru aceştia zece drepţi nu o să distrug Sodoma.  
    Acolo s-a oprit dialogul lor. Domnul a pornit la drum iar Avraam s-a întors la cortul său, aşteptând să vadă ce o să se întâmple.  
    În cele din urmă, cei doi îngeri au ajuns în Sodoma. Era seară. Nepotul lui Avraam, singurul locuitor drept al oraşului, stătea în poarta oraşului, pregătit să primească pe orice drumeţ. Ştia bine ce înseamnă ospitalitatea dar şi răutatea sodomiţilor. Imediat ce i-a văzut pe cei doi îngeri - chiar dacă nu a cunoscut măreţia şi scopul lor - a alergat şi i-a întâmpinat:  
- Haideţi, domnii mei, la casa robului vostru, să vă odihniţi, să mâncaţi şi să înnoptaţi, le-a zis cu amabilitate. Mâine o să vă continuaţi drumul vostru.  
- Nu, o să înnoptăm afară, în piaţa oraşului, au răspuns imediat îngerii.  
    Atunci Lot a început să-i îndemne, cu rugăminţi, ca să primească invitaţia lui. Aceia, în faţa insistenţei, l-au urmat la casa lui, unde le-a pregătit cina.  
    Înainte de a merge la culcare, sodomiţii, de la tânăr până la bătrân, înconjurau casa lui Lot şi strigau cu neobrăzare:  
- Unde sunt cei doi străini care au venit noaptea la tine acasă. Dă-i afară. Predă-ni-i nouă, să ne desfrânăm cu ei!  
Lot a ieşit afară, închizând uşa după el.  
- Fraţilor! a strigat indignat dar şi neliniştit pentru siguranţa străinilor. În nici un fel nu trebuie să faceţi o faptă atât de neruşinată. Am două fecioare. Bărbat nu le-a atis niciodată. Dacă vreţi să vă satisfaceti dorinţa voastră cea păcătoasă, vi le dau şi abuzaţi de ele precum vă place! Numai nu vă atingeţi de străini, pentru că au găsit găzduire la casa mea şi sunt sub protecţia mea. Desfrânaţii de sodomiţi au răspuns cu neruşinare:  
- Pleacă de acolo! Nu eşti de pe-aici. Ai venit din alt oraş. Vrei acum să fi judecătorul nostru? O să vezi tu, mai multe decât o să păţească oaspeţii tăi!.  
Şi au năvălit ca lupii asupra lui Lot, încercând să spargă uşa şi să între în casa 
lui.  
    Atunci, cei doi îngeri, arătându-şi puterea lor, au atins mâinile lor, au tras pe Lot înăuntru şi au închis uşa ca şi când nu era nimeni afară.  
    Pe sodomiţi însă i-a făcut să orbească pe moment şi să paralizeze. După aceasta l-au întrebat pe Lot:  
- Ai cumva aici gineri sau fii, fiice sau rude? Cumva ai pe cineva să nu fie păcătos precum ceilalţi şi vrei să-l salvezi? Îndreaptă-i repede departe de oraş, pentru că o să-l distrugem. Ne-a trimis Dumnezeu să facem acest lucru, deoarece răbdarea Lui s-a sfârşit. S-a dus atunci Lot şi a găsit pe ginerii lui. 
    Trebuie să plecăm repede de aici, le-a zis el, pentru că Domnul o să distrugă oraşul. Aceia însă au crezut că glumeşte sau că i-a slăbit mintea şi nu l-au ascultat. 
    În zori de zi îngerii l-au grăbit pe Lot încărcat cu lucrurile sale să plece. 
  - Nu sta mult pe loc! Ia-o repede pe femeia ta şi pe fiicele tale şi plecaţi departe de oraş, să nu vă pierdeţi şi voi împreună cu păcătoşii locuitori ai acestuia.  
    Tonul ameninţător al îngerilor a făcut pe Lot şi pe femei să se îngrijoreze şi să se uluiască. Li se înmuiaseră picioarele şi nu mai puteau să facă un pas. Atunci îngerii i-au luat de mâini şi i-au condus afară din Gomora.  
- Acum uite cum o să te salvezi, i-a zis lui Lot. Nu te gândi la nimic. Plecaţi şi salvaţi-vă viaţa. Alergaţi la muntele acela, care se vede, ca să fiţi departe de catastrofă.  
Lot s-a speriat, poate nu va ajunge să meargă în muntele pe care i l-au arătat îngerii, zicând:  
- Vă rog, până acum mi-aţi arătat atâta bunătate, permiteţi-mi să nu mă urc în munte, ca să nu mă prindă catastrofa până mă urc. Lăsaţi-mă să mă refugiez în oraşul acela mic, care este mult mai aproape. Acolo o să ajung să merg şi o să vă datorez vouă salvarea mea. Acolo locuiesc mai puţini oameni şi nu cred să fie păcătoşi precum sodomiţii. Va rog nu-i distrugeţi şi pe aceştia.  
- Rugămintea ta este primită, au răspuns imediat îngerii. Nu o să distrugem oraşul. Grăbiţi-vă însă să ajungeţi acolo înainte să înceapă pedeapsa lui Dumnezeu.  
    Foarte de dimineaţă, imediat ce a răsărit soarele, Lot a intrat în oraşul acela care se numea Sigor (mic).  
    Atunci Domnul a vărsat din cer foc peste Sodoma şi Gomora şi a distrus oraşele şi vecinătăţile cu toţi care locuiau întrânsele. 
[Facere 18, 19, 1 - 25]
 

Extras din: Minuni ale Sfinţilor Îngeri - Tipărit cu binecuvântarea Prea Sfinţitului GALACTION Episcopul Alexandriei şi Teleormanului  
Traducere din limba greacă: Ion Andrei Ţârlescu
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 3
Vizitatori: 3
Utilizatori: 0