24 Noiembrie 17

Fiul meu a scapat nevatamat cazand de la noua metri inaltime

  • 25 Iunie 17
  • Minuni ale Sfintilor cu puterea lui Dumnezeu
  • 0
    „Am trăit sentimente deosebite simţindu-l pe Sfântul Efrem că este viu”, scrie Marina Gavru din localitatea Sfântul Artemie. Mărturiseşte mai apoi că şi-a întărit credinţa în sfinţi şi în Maica Domnului citind printre alte cărţi şi una despre minunile sfântului.
    Fiind însărcinată în luna a cincea cu cel de-al doilea copil, primul - de numai un an şi jumătate - a căzut de pe marginea pervazului - de la nouă metri - jos pe trotuar. Mărturiseşte că ea singură l-a luat în braţe - copilul fiind în comă - şi l-a dus la Spitalul de copii „Sfânta Sofia”. Timp de trei zile şi trei nopţi copilul s-a aflat în stare critică. Când şi-a revenit din comă a avut trei crize uşoare de epilepsie, care au fost însă depăşite - după cum spune mama - cu tratament şi cu ajutorul Celui de Sus.
    Zi şi noapte s-a rugat ca Cel Atotputernic să se milostivească dacă nu de ea cea păcătoasă, măcar de copilaşul ei nevinovat. Chiar dacă era foarte mic îi plăcuse întotdeauna să aprindă lumânări în biserici şi să aibă grijă de candelele de la icoanele sfinţilor. Niciodată nu s-a întâmplat în spital ca vreun alt copil să se restabilească aşa de repede după un accident ca acest micuţ de un an şi jumătate.
    O doamnă i-a adus ulei de la candela sfântului şi o iconiţă a acestuia şi i-a vorbit despre faptele lui minunate. Şi ce să vezi, minunea minunilor! După numai douăzeci de zile au putut să iasă din spital!
    Imediat după aceea, copilaşul l-a văzut în vis pe Sfântul Efrem. Plângea în somn deoarece, spunea el, visase că îşi pierduse mama şi o striga pe nume. Atunci a văzut un bunicuţ (aşa obişnuia să le spună preoţilor) cu o pălărie neagră. Pe acel bunicuţ îl urmau îndeaproape şi alţi copii. Bunicuţul i-a spus să nu se teamă, căci avea să îi poarte el de grijă. Arătându-i-se mai apoi icoana sfântului, băieţelul a mărturisit că acela îi apăruse în vis.
    Mămica scrie mai departe că este sigură că băieţelul îl are pe Sfântul Efrem ocrotitor. De fiecare dată când se întâmpla să îl certe păţea ea însăşi imediat ceva, deseori lovindu-se pe neaşteptate, inexplicabil.
    De-aici încolo scrisoarea se transformă într-o spovedanie adevărată, mama istorisind propriile întâmplări legate de sănătatea personală, de credinţa ei, de îndoieli dar şi de ajutorul constant şi de minunea pe care a făcut-o sfântul cu ea.
    A întâmpinat probleme de sănătate depistând o tumoare la sân şi suferind o intervenţie chirurgicală. Boala s-a dovedit a fi în fază incipientă şi pacienta ne spune că a dat dovadă de slăbiciune sufletească când a aflat rezultatul biopsiei. Acum, când scrie, mărturiseşte că nu ar fi trebuit niciun moment să se lase descurajată. Şi-a amintit că ceruse mereu în rugăciunile ei să nu mai vină niciun rău asupra copiilor ei ci, dacă e să vină, să vină asupra ei... Uitase însă, spune, că ea însăşi este copilul cuiva, ea tânăra de 29 de ani, ai cărei părinţi, aflând rezultatul investigaţiilor, doreau ca boala să îi fi lovit pe ei şi nu pe fata lor. În plus copilaşii ei fiind foarte micuţi - se gândea mămica, aveau atâta nevoie de ea! Cu alte cuvinte, mărturisindu-şi starea de spirit pe care a avut-o, gândurile îi erau încurcate, fiindu-i teamă şi simţind o mâhnire nejustificată însă pe deplin. La zece zile de la prima intervenţie a fost nevoie de o a doua. De data aceasta s-a arătat mult mai optimistă, zicând că poate o ajutase sfântul. A rămas în spital cinci zile spunându-şi că nu ar trebui să zică decât: „Slavă Domnului că boala este în stadiu incipient, că nu a fost atins niciun alt organ vital şi că situaţia poate fi ţinută sub control!”
    Sfântul Efrem a învăţat-o, mărturiseşte, să spună mulţumesc pentru fiecare zi dăruită de Dumnezeu atât ei cât şi familiei sale. Până acuma – îşi continuă spovedania – „eram o persoană care se îngrijora foarte tare pentru cel mai neînsemnat lucru şi doream ca toate să fie perfecte. Pe de o parte Îi mulţumeam lui Dumnezeu pentru minunea făcută cu mine, pe de altă parte mă plângeam de ce mi se întâmplă mie această boală. Aşa cum vă spuneam şi mai înainte se poate ca într-adevăr sfântul să se fi îndurat de mine şi să mă ajute. La cea de-a treia analiză pe care am făcut-o rezultatul a fost că nodulul scăzuse cu 3 mm! Doctorul rămase uimit, nu ştia ce să scrie în fişă.
    În sfârşit, vreau să vă spun că avem în casă întotdeauna aprinsă candela în dreptul icoanei sfântului.
    Astăzi vin la mănăstire, îşi încheie emoţionanta mărturie Marina. Vin împreună cu familia să îi mulţumim încă o dată sfântului pentru toate câte le-a făcut şi le face pentru noi.”
 

Extras din: Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, Editura Egumenița, 2009
 
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0