20 Septembrie 17

Fii asemenea Sfintei Maria Egipteanca în pocăinţă şi în autoîndreptare

09 August 17
Autor: Vizitator
Vizualizari: 133
Comentari: 0
Versiune printabilă
    [...] Dar va spune cineva: „Maria Egipteanca, model de urmat?! Oare chiar trebuie ca toată lumea să fugă în pustie, în locuri nelocuite, în munţi?” Nu, nu toată lumea. Dar toţi trebuie să o aibă drept model în truda ei de autoîndreptare, în hotărîrea ei neclintită de a-şi schimba viaţa şi în felul cum a ajuns la această hotărîre. Iată părţile care trebuie urmate! Cum a ajuns Cuvioasa Maria la hotărîrea de a-şi schimba viaţa? Domnul a adus-o. Pentru ce? Deoarece, în pofida patimii năprasnice care o stăpînea, ea nu se gîndise niciodată să rămînă pentru totdeauna în această amară robie. Ea a suferit silnicia cărnii şi a vrăjmaşului care lucra prin această carne şi s-a lăsat pradă pasiunii, dar nu pînă la sfîrşit. Domnul S-a milostivit de suferinţele făpturii şi a venit s-o elibereze din legăturile care o chinuiau. Aceasta este învăţătura la care să luăm aminte din viaţa Sfintei Maria Egipteanca.
 

    Aşadar, de are cineva nefericirea să se afle în robia vreunei patimi trupeşti sau sufleteşti, să aibă măcar atîta tărie ca să nu se robească ei fără putinţă de întoarcere, să nu se asemene acelora care, căzuţi pradă deznădejdii, se dedau preacurviei. Patima îl leagă pe om şi îl duce legat spre fapte pe placul ei; dar tu, fiind chiar în lanţurile robiei, manifestă-ţi măcar dorinţa de a nu face asemenea lucruri, rămîi măcar nemulţumit de ele. Să nu spui: „Ei, nu-i nimic, probabil, ... Să rămînă cum a fost sau să meargă lucrurile ca pînă acum.” Ci, la fel ca cel ce este dus legat şi nu are putere să se împotrivească, dar măcar se propteşte cu picioarele, aşa şi tu, indiferent de tăria patimii care te stăpîneşte, arată-ţi măcar prin ceva revolta faţă de ea, şi spune: „E pentru ultima oară, nu mă mai las”; şi, de cazi iarăşi, spune la fel, şi tot aşa, dar spune nu doar cu limba, ci şi cu inima şi strigă după Domnul spre ajutor. Aşa cum cel ce a fost legat şi dus prizonier de vrăjmaş, avînd, totuşi, posibilitatea de a striga, strigă, doar, doar l-o auzi cineva şi l-o elibera, la fel strigă şi tu către Domnul: „Doamne! Mai înainte de a muri, izbăveşte-mă! Doamne, înainte de obştescul sfîrşit, dăruieşte-mi pocăinţă!” şi vei fi auzit. După cum pruncul înfăşat, culcat în leagăn, care nu poate săşi mişte nici mîinile, nici picioarele, îşi apucă, totuşi, mama de inimă prin ţipătul său şi o atrage, ca vrăjită spre el, dacă la fel vei striga şi tu, îl vei atrage pe Domnul, Cel ce a spus că mai degrabă mama îşi va uita pruncul, decît îi va uita El pe cei care îl cheamă.
    Cînd, în sfîrşit, Domnul va veni la tine, ia aminte, atunci, frate, să nu-ţi îngădui să nu te foloseşti cum se cuvine de această mare milostivire a lui Dumnezeu faţă de tine. Te vei asemăna atunci Sfintei Maria, pe cînd era în faţa intrării în mormîntul Domnului şi fusese prinsă de judecata lui Dumnezeu. După cum ea, lovită de o putere nevăzută, nu stătu mult pe gînduri, ci înţelese imediat motivul, care era păcatul ei, şi luă imediat hotărîrea să părăsească acest păcat păgubitor şi să nu se mai întoarcă la el niciodată, aşa trebuie să faci şi tu. Ia aminte deci! Atunci cînd o puternică remuşcare a conştiinţei, sau frica de judecată şi de moarte, sau apropierea unui pericol atîrnînd ca o sabie deasupra capului tău, sau sentimentul măreţiei lui Dumnezeu şi al marii Lui bunătăţi, sau orice altceva îţi va cutremura profund inima şi îţi va scutura toate încheieturile, astfel încît vei simţi că ţi-au căzut toate lanţurile care te strîmtorau pînă atunci - să ştii că s-a atins de tine harul lui Dumnezeu şi că te slobozeşte să calci pe calea binelui - slobozenie care pînă atunci îţi lipsea. Ia aminte! Acest moment este foarte preţios! Ceea ce simţi atunci este lucrarea harului... Adaugă aici şi lucrarea ta, adică spune aşa: „Murdar am trăit, făcînd pe plac patimilor... De acum nu voi mai face aşa.” Apoi, mărturisindu-te şi primind dezlegare, ţine-te de făgăduinţa făcută...
    Aşa a făcut Sfînta Maria. Nu şi-a amînat pe mîine hotărîrea de a-şi schimba viaţa, ci s-a hotărît imediat, şi aşa făcu. La fel trebuie să facă fiecare. Harul, cînd vine, dezleagă imediat legăturile patimii, dar dacă cineva nu se hotărăşte imediat să părăsească faptele păcătoase, atunci se leagă din nou în aceleaşi lanţuri. Cînd Îngerul se arătă Apostolulul Petru în închisoare, acestuia îi căzură lanţurile, dar dacă apoi nu l-ar fi urmat pe Înger afară din temniţă, ci ar fi rămas înăuntru, ar fi venit paznicul temniţei, l-ar fi pus iarăşi în fiare şi ar fi încuiat temniţa... Şi ar fi rămas Sfîntul Petru prizonier mai departe. Aşa îl leagă la loc lanţurile patimii pe acela care, simţind lucrarea harului lui Dumnezeu slobozindu-l din patimi, nu se hotărăşte imediat să-şi schimbe viaţa, ci amînă pentru altă dată. Nu amîna, frate! Căci nu ştii de va mai veni vreodată un moment atît de prielnic.
    Luînd hotărîrea neclintită de a te îndrepta, trebuie cu adevărat să începi imediat îndreptarea, aşa cum a făcut Sfînta Maria. Lăsîndu-le pe toate, întărită cu Sfintele Taine, călăuzită de sfaturile părintelui duhovnicesc, ea se îndreptă spre pustia de dincolo de Iordan, în însingurare, post şi rugăciune, pentru a dezrădăcina deprinderile păcătoase însămînţate în ea şi cultivate de viaţa vicioasă. Apucă-te şi tu imediat de trudă şi de nevoinţe. Desigur, nu toţi au aceeaşi cale de întoarcere. Unul se îndepărtează în pustie şi trăieşte în însingurare; altul se duce la mînăstire şi se mîntuieşte printre fraţi; altul rămîne în rînduiala vieţii civile şi de familie, comune tuturor. Mulţi au parcurs deja toate aceste căi; pe fiecare dintre ele au mers cei care s-au mîntuit şi mulţi oameni mari. Ce cale să aleagă fiecare să hotărască fiecare, după înclinaţia sa, după inspiraţia harului lui Dumnezeu şi după sfatul părintelui său duhovnicesc. Trebuie numai să ştii că fără muncă nu poţi face nimic. Pe toţi cei ce vor să biruie carnea ce se luptă cu ei îi aşteaptă un mare război. Cîte nu a răbdat Cuvioasa Maria!... Pe fiecare îl aşteaptă strădania! Trebuie, cum am spus mai înainte, să îndepărtăm tot ceea ce poate să ne hrănească patimile; iar aceasta cere destul efort. Trebuie să lucrăm tot ceea ce poate hrăni şi întări noua noastră viaţă; dar nici aceasta nu se face fără efort. Trebuie să ne povăţuim în adevărul lui Dumnezeu, să ne aflăm cît se poate de des sub lucrarea Sfintelor Taine, participînd la sfintele slujbe ale Bisericii, să ne luptăm cu patimile şi să facem fapte bune, opuse deprinderilor păcătoase; dar toate acestea sînt muncă. Iar, ceea ce este cel mai important: să nu rămînem niciodată singuri... Lipeşte-te de părintele tău duhovnicesc, găseşte-ţi pe cineva de aceleaşi convingeri cu tine, adînceşte-te în povăţuirile Sfinţilor Părinţi şi nu întreprinde nimic fără să te interesezi pe la toate aceste surse. Nu încerca s-o copiezi în toate pe Cuvioasa Maria. Ea a trăit singură, dar calea ei a fost special aleasă astfel de Dumnezeu. Nouă ne este mai bine să ne ţinem de rînduiala generală a vieţii. Vulturul pluteşte singuratic în înalturi, atît de sus, că se întîmplă să nu-l vedem. Dar el este vultur... Aşadar, imită trudele de îndreptare ale Cuvioasei Maria, statornicia ei în această luptă şi devotamentul ei neclintit faţă de făgăduinţa făcută... Iar în celelalte, mergi pe calea obştească a celor ce se mîntuiesc. Însă fii tare, nu-ţi permite să te moleşeşti şi, după ce te-ai trudit puţin, să nu-ţi închipui că ai făcut totul, căci sfîrşitul încununează opera. Întipăreşte-ţi în minte de pe acum acest sfîrşit fericit şi mergi spre el - după cuvîntul Apostolului - uitîndu-le pe cele vechi şi năzuind spre cele dinainte, pînă cînd vei ajunge la lăcaşul de odihnă, pregătit de Domnul tuturor truditorilor Săi. Amin.

Bibliografie: Sfîntul Teofan Zăvorîtul, Viaţa lăuntrică, Editura Sophia, Bucureşti, 2000
 
Voteaza:
Categoria: Credinta
Adresa: http://www.deinteres.org/news/credinta/1-0-4   

Total comentarii : 0
avatar