20 Iunie 19

EXISTENŢA VĂMILOR VĂZDUHULUI ÎN LUMINA SFINTELOR SCRIPTURI

  • 08 Iunie 19
  • Sfanta Scriptura
  • 0
    Minunata judecată particulară a sufletelor e în strânsă legătură cu Vămile Văzduhului. Existenţa vămilor e întemeiată pe Sfânta Tradiţie conform cu Dumnezeiasca Scriptură din vremi foarte vechi, având la bază tradiţia Apostolică.  Mulţi se întreabă nedumeriţi: „Oare cum o fi şi în ce formă s-o fi făcând judecata aceea particulară? Aceasta se face prin cele 24 de vămi sau tribunale mari, aşezate din loc în loc, sus în văzduh, în calea sufletelor. Existenţa vămilor o aflăm cam umbros în Dumnezeiasca Scriptură şi mai luminat în Sfânta Tradiţie.  Diavolul - Lucifer - balaurul cu îngerii lui îngreuindu-se cu clevetirea fraţilor lor de îngerat, cu nepăzirea dragostei de Dumnezeu şi a slujbei lor, s-au alungat din ceruri. Aceasta ne-o adevereşte Dumnezeiasca Scriptură: „Când marele dracon, şarpele cel vechi, diavolul, satana, a fast aruncat din cer pe pământ dimpreună cu îngerii lui, un glas puternic a grăit din cer; „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru si stăpânirea Hristosului Lui, pentru că a fost aruncat clevetitorul (diavolul, acuzatorul) fraţilor noştri, care a clevetit împotriva lor înaintea. Dumnezeului nostru ziua şi noaptea" (Apc. 12,9-10).
    Marele Prooroc Isaia privind sub inspiraţia Divină la căderea Luciferului din ceruri în adâncul iadului, îi zice mirător: „Cum ai cazut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu îmblânzitor de neamuri! Tu care ziceai în cugetul tău: „Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului Celui Puternic voi aşeza jilţul meu în muntele cel sfant voi pune sălaşul meu, în fundurile laturii celei de miază-noapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi voi fi asemenea cu Cel Preaînalt". Şi acum tu te cobori în cele mai de jos ale pământului!... .
    Privitor la căderea din ceruri a Luceafărului, strălucit vorbeşte şi Sfântul Prooroc-Preot Iezechiel sub inspiraţia Divină, zicând: Aşa zice Domnul Dumnezeu: „Tu eşti pecetea desăvârşirii, deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii. Tu te aflai în Eden, în grădiniţă lui Dumnezeu, hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze şi diamante, cu hrisolit, onix şi iaspis, cu safir, smaragd, carbuncul şi aur; toate erau pregătite şi aşeza-te cu iscusinţă şi aşezate în cuibuleţe şi puse pe tine în ziua face-rii tale. Tu ai fost pomăzuit să fii Heruvim, ca să umbreşti şi Eu te-am rânduit pentru aceasta. Tu te aflai pe muntele cel Sfânt al lui Dumnezeu şi umblai în mijlocul pietrelor celor de foc. Postai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea. Din pricina întinderii negoţului tău, launtrul tău s-a umplut de nedreptate şi ai păcătuit şi Eu te-am izgonit pe tine heruvimul cel umblător din pietrele cele scânteie-toare, şi te-am aruncat din muntele lui Dumnezeu, ca pe un ne-curat. Din pricina frumuseţii tale s-a mândrit inima ta şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut înţelepciunea. De aceea team aruncat la pământ si te voi da înaintea regilor spre batjocură. Prin mulţi-mea nelegiuirilor tale, săvârşite în negoţul tău nedrept, ţi-ai pân-gărit altarele tale, şi Eu voi scoate din mijlocul tău foc, care te va şi mistui şi te voi preface în cenuşă pe pământ înaintea ochilor tuturor celor ce te văd. Toţi cei ce te cunosc între popoare se vor , mira de tine, vei ajunge o grozăvie şi în veci nu vei mai fi" (b). Mântuitorul arată c ăderea îngerilor clevetitori ai fraţilor lor de în-gerat, trufaşi şi răsculaţi împotriva lui Dumnezeu, zicând: „ Văzut-am pe satana ca un fulger căzând din cer..." . Privitor la căderea  în adânc a multor îngeri Sfântul Apostol Petru ne spune că: „Dumnezeu na cruţat nici pe îngerii care au păcătuit, ci i-a legat cu  lanţurile întunericului şi i-a aruncat în iad (tartar), spre a-i păzi până la ziua judecăţii" (b). Aceasta o adevereşte şi Sfântul Apostol Iuda, zicând: „Pe îngerii care nu şi-au păzit dragostea lor (de Dumnezeu) spre judecata zilei celei mari, legăturilor celor veşnice sub întuneric îi ţine".
    In prăbuşirea lor din ceruri îngerii care au căzut mai întâi au ajuns în iad, alţii în ape şi pe pământ şi alţii în văzduh. Acei căzuţi   in aer formează vămile văzduhului...
    Învăţătura aceasta despre vămi - ne încredinţează marele dog- matist Prea Sfinţiul Macarie - se reazemă pe tradiţia apostolică. Aşa vedem pe Sf. Apostol Pavel că numeşte văzduhul: regiunea spirite  lor rele si pe domnul lor „principele văzduhului". „Noi nu ne luptăm - scrie el - împotriva trupului şi a sângelui; ci împotriva începătoriilor şi a domniilor şi a stăpânitorului întunericului veacului acestuia, împotriva duhurilor răutăţii întru cele cereşti". Aşa  vorbind despre oamenii morţi în călcări de lege şi în păcate, arată că: „Ei au umblat după veacul lumii acesteia, după domnul stâpânirii văzduhului, a duhului celui ce acum lucrează în fiii neasculturii". Ştiind că acele spirite rele dimpreună cu prinţul lor se  silesc a ne lupta, a ne face rău şi a ne împiedica zborul în înălţimi-le cerului la Domnul Dumnezeu izvorul tuturor bunătăţilor, Apostolul ne sfătuieşte, zicând: „luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva diavolului... în ziua cea rea şi toate isprăvin du-le să staţi". 
    La judecata aceasta particulară prin Vămile Văzduhului însoţesc pe suflet: îngerii buni care arată faptele bune ale creştinului, demo-nii (acuzatorii fraţilor lor de îngerat), care arată faptele rele şi ochiul Lui Dumnezeu care vede toate precis şi judecă toate foarte drept Despre aceasta aminteşte adeseori Sf. Scriptură fiecărui om, zicând: „Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele  tinereţilor tale. Mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi; dar să ştii că pentru toate acestea Dumnezeu te va aduce la judecata Sa...".
    Din toate aceste locuri scripturistice, reiese că: „Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse (ale fiecărui om în parte) fie bune, fie rele". Aşadar, există cu adevărat judecată particulară, vămi şi tribunale cereşti, în care se va aduce şi se va judeca fiecare om după faptele lui. Cunoştinţa despre vămi e din vremurile apostolice. Orânduiala şi învăţătura aceasta despre Vămile Văzduhului arătată pe scurt de Sfântul Chirii Alexandrinul (380-444) a fost cunoscută şi existentă în Sfânta Biserică Ortodoxă şi mai înainte de dânsul, şi de atunci o aflăm în cursul vremurilor până în prezent. înaintea acestui Sfânt Părinte bisericesc se întâlneşte foarte ade-sea  istorisirea Vămilor Văzduhului sub felurite forme, ca o învăţătu-ră cunoscută în genere, prin scrierile Sfinţilor Părinţi şi Dascăli ai Bisericii din vremurile apostolice şi patristice. Astfel, fac aluzie la învăţătura aceasta despre trecerea sufletelor prin Vămile Văzduhu-lui în operele lor următorii scriitori: Apologetul Tertulian (160+240 d. Hr.), Origen (185+254 d. Hr.), şi Hipol.

Extras din: Protos. NICODIM MĂNDITĂ - VĂMILE VĂZDUHULUI ŞI MĂRTURII DESPRE EXISTENTA LOR
Editura AGAPIS-Bucureşti 2005
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe