20 Februarie 18

"Eu mă întorc în Biserica înființată de Hristos"

  • 14 Ianuarie 18
  • Biserica Ortodoxa, Biserica lui Hristos
  • 0
- Cam cât timp a trecut până ați ajuns în momentul acesta, când ați avut încredințarea că neoprotestantismul nu e Biserica?

- Aproximativ un an de zile... un an de zile de frământări, de luptă lăuntrică foarte puternică. Din momentul în care ne-am dat seama că nu aceea e Biserica, tot sistemul nostru, tot crezul nostru s-a dărâmat, și ne puneam întrebarea, împreună cu soția și copiii (aveam două fete, care erau deja măricele), ba și cu mama mea – discutam foarte mult în casă. În momentul în care a căzut tot crezul acesta, pentru noi, întrebarea logică era: „Atunci, care este Biserica?”. Chiar spuneam în stânga în dreapta că vrem să ne retragem, și unii ziceau: „Bine, bine, nu ești mulțumit de «creștinii după Evanghelie», păi hai la adventiști, hai la baptiști…” – adventiștii din Probota mi-au zis: „Haide la noi, te punem prezbiter, îți facem carte de muncă!”; la Pașcani era o biserică baptistă: „Nu, Costele, tu vii la noi, ești un predicator foarte bun!”. O mare parte dintre „frați“ mi-au propus să ne rupem de adunare și să trecem la penticostali… Dar eu le-am spus: „Nu, eu mă întorc înapoi în Biserica înființată de Hristos!”. Ştiam, chiar predicam despre asta, că garanția este dată de Însuși Dumnezeu pentru Biserica aceea, înființată de Hristos și consolidată de Apostoli și după aceea de ceilalți Sfinți Părinți, care au fost oameni extraordinari și au pus temelia – „Biserica aceea o caut eu, acolo vreau să mă duc!”. 
    Şi mi-au zis: „Nu se poate, să te întorci tu înapoi la icoane, să te închini la idoli?! Să săruți mâna preoților?!”. „O, stați un pic”, le-am zis, „cu privire la «sărut-mâna, Părinte» nu cred că este altceva decât un semn de profund respect, și nu închinare la idoli”. Odată chiar, când eram neoprotestant, întâlnisem la Probota un „frate” extraordinar, în vârstă, care venise din Anglia, predicator, și așa de mult mi-a plăcut predica lui, încât m-am dus și i-am sărutat mâna! Așa am simțit în lăuntrul meu – îmi plăcuse extraordinar felul în care a prezentat adevărurile acelea. Apoi, la Dolhasca am ținut o predică odată despre semnul Crucii, și le spuneam celor de acolo: „Oameni buni, semnul Crucii nu are nimic rău!”, și-am adus dovezi, argumente și, ca să-mi demonstrez crezul lăuntric, chiar mi-am făcut semnul Crucii de la amvon! S-a discutat mult apoi, de către toți, despre ce-am făcut.
    Cu privire la icoane, la fel, am avut câteva predici în care arătam că nici un ortodox nu se duce la icoană și să spună: „Icoană, mântuiește-mă pe mine!” – adică nu crede că tabloul, sau lemnul, sau sticla, obiectul în sine, îi iartă păcatele, îl mântuiește. Rugăciunea se îndreaptă către Sfântul reprezentat în icoană, Domnul Iisus sau Maica Domnului – deci nici aici n-am avut probleme de înțelegere …
    La fel, în ce privește rugăciunea către Sfinți n-am întâmpinat nici un fel de problemă, dat fiind faptul că în viața de zi cu zi ne rugăm unor frați să ne sprijine în rugăciune – ei bine, de ce n-am cere lucrul acesta și unora trecuți la Domnul, care I-au fost bineplăcuți?...
    După ce ne-am convins, deci, că sistemul neoprotestant nu este unul sănătos, nu este unul biblic, am plecat – și chiar le-am spus la plecare: „Eu mă retrag cu respect, nu devin dușmanul vostru, nu vă voi săpa, dar voi predica adevărul așa cum l-am înțeles”. Voi predica în sensul mărturisirii, fiindcă m-am întors ca ultimul om în Biserica Ortodoxă, stăteam la ușa bisericii, nu căutam nici o funcție, nici o recunoaștere… Când m-am dus la Părintele de aici, am zis: „Vin smerit, sunt cel mai păcătos de aici și caut iertare de la Dumnezeu”. 
    Vă zic asta fiindcă neoprotestanții m-au acuzat că de aceea am plecat – chiar mi-a scris un pastor din America: „Costele, am aflat despre tine că ai plecat înapoi în Biserica Ortodoxă în ideea că ăștia o să te facă consilier la biserică!”. Am râs atunci – auzi, de asta am plecat eu, că vreau să fiu numit consilier parohial! Niciodată n-a fost așa… Dar ei nu aveau argumente ca să explice de ce-a plecat Costel! Ce-ar fi putut să spună? Eu am fost, așa, „băiat cuminte” – nu puteau să zică: „S-a dus că era curvar, s-a dus că era bețiv, s-a dus că era violent”, așa că au zis: „S-a dus că ăia i-au promis o funcție mai bună”…  

Extras din: Mărturisirile unui fost predicator neoprotestant „Biserica Ortodoxă ne-a oferit dragostea necondiționată” (II)  
Revista „Familia ortodoxă“, iunie, 2014, www.familiaortodoxa.ro
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 1
Vizitatori: 1
Utilizatori: 0