23 Noiembrie 17

Ereziile protestantilor

  • 19 Iunie 17
  • Secte si sectari
  • 0
    Protestanţii, cu Luther în frunte, învaţă că omul se mântuieşte numai prin credinţă - solafide - şi că, deci, de fapte bune nu este nevoie pentru mântuire. Ba unii din ei au susţinut chiar că faptele bune ar fi păgubitoare pentru mântuire. Rătăcirea lor se întemeiază pe înţelegerea greşită a câtorva texte din epistolele Sfântului Apostol Pavel, ca de exemplu următoarele: Prin credinţă se îndreptăţeşte omul, iar nu prin faptele Legii (Rom.3,28). Nici un trup nu se va îndrepta din faptele Legii (Rom.3,20; Galat.2,16; Efes.2,8; etc.) etc. în aceste locuri, ca şi în altele, Apostolul combate pe iudei şi pe păgâni, dintre care cei dintâi credeau că se pot mântui numai prin faptele Legii lui Moise şi îndeosebi prin împlinirea părţii ceremoniale a Legii. Iar cei de al doilea, prin faptele bune săvârşite potrivit legii naturale, fără de credinţa în Iisus Hristos.
    Romano-catolicii învaţă ca şi noi ortodocşii, că credinţa vie, adică credinţa unită cu faptele bune, mântuieşte pe om, dar ei cred că sunt oameni care pot face mai multe fapte bune decât le-ar fi necesar pentru mântuire. Toate faptele sau meritele acestea în plus formează un tezaur, din care ierarhia superioară împarte celor ce n-au îndeajuns fapte bune, ca să se poată mântui. împărţirea se face prin aşa numitele indulgenţe.
    In legătură cu învăţătura că omul se mântuieşte numai prin credinţa în Iisus Hristos, protestanţii mai ţin şi o altă rătăcire. Ei spun că prin mântuire, adică prin sfinţire sau prin justificare - cum o mai numesc -, ori prin îndreptăţirea omului înaintea lui Dumnezeu, nu se iartă omului păcatele, ci numai nu i se ţin în seamă, fiind sfinţit sau justificat pentru meritele lui Iisus Hristos. Cu alte cuvinte în omul mântuit sau justificat, nu se produce nici o schimbare lăuntrică spre bine, ci el rămâne tot aşa de rău, nedrept şi păcătos cum era şi înainte de justificare, dar pentru că s-a botezat, Dumnezeu nu-i mai ţine în seamă păcatele şi-1 socoteşte bun, drept şi sfânt.
    Biserica noastră învaţă, împreună cu cea Romano-catolică, dimpotrivă: că cei mântuiţi, îndreptăţiţi sau sfinţiţi sunt oameni cu totul noi, renăscuţi, străini de păcat, cu adevărat drepţi şi sfinţi.
    Numele de baie a renaşterii şi reînnoirii dat Tainei Sfântului Botez, care împărtăşeşte omului harul sfinţilor; calificativele de "fiu al lui Dumnezeu", "Adam cel nou"," părtaş al firii dumnezeieşti" etc, date în Sfânta Scriptură celor renăscuţi, precum şi o mulţime de locuri în care se vorbeşte despre curăţirea creştinului de păcate prin Sângele lui Iisus Hristos, sunt temeliile pe care este clădită învăţătura Bisericii Ortodoxe şi care vădesc rătăcirea protestantă.
 

Extras din: Mitropolitul Irineu Mihălcescu
DOGMELE BISERICII CREŞTINE ORTODOXE
EDITURA EPISCOPIEI ROMANULUI ŞI HUŞILOR -1994

VA RECOMANDAM: CREDINTA FARA FAPTE, MOARTA ESTE
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 2
Vizitatori: 1
Utilizatori: 1