13 Decembrie 17

Elefteria

  • 29 Noiembrie 17
  • Tineri
  • 0
    Suntem dornici de libertate. Suntem învăţaţi să iubim libertatea încă din primii ani ai vieţii. Chiar şi din unele desene animate copiii învaţă deviza „Trăieşte clipa”… Adolescenţii sunt vrăjiţi prin tot felul de reclame de ispita libertăţii. Deasupra fiecărui tânăr se vede, mare, umbra unei statui a Libertăţii.
    „La ce mi-ar trebui Biserica? Să îmi fie sufocate aspiraţiile, dorinţele, planurile?” – m-ai putea întreba. Şi eu ţi-aş răspunde: Biserica îţi oferă o şansă, te ajută să ai acele dorinţe şi aspiraţii pe care nu le vei regreta niciodată . „Şi cu Trăieşte clipa cum rămâne?”
    Într-un moment de tristeţe mă plimbam într-un parc, Herăstrău, trist şi îngândurat că nimeni nu îmi era aproape. Am văzut la o terasă cum a început o melodie grecească, Elefteria , şi toţi de la mese au început să bată din palme, chiar şi chelnerii mergeau în ritm de dans. Am văzut cum muzica i-a unit pe oameni, cum i-a făcut parcă o singură inimă.
    E una dintre cele mai puternice amintiri din viaţa mea. Atunci m-am îndrăgostit pur şi simplu de muzica grecească. Şi nu doar de muzica sirtaki, ci chiar şi unele prelucrări mai moderne. Ştiu că, deşi această muzică îmi place, poate vătăma mintea prin lecţia de viaţă pe care o predă la nivel subconştient: că viaţa e numai plăcere, numai distracţie. Nu are rost să intru în detalii. Totuşi, voi mai pomeni încă o situaţie în care acest gen de muzică m-a vrăjit: mă aflam în capitala Macedoniei – Skopje – şi mi se făcuse foarte dor de soţie şi de copil (pe atunci aveam doar un copil). Ceilalţi din grup mergeau să vadă locurile frumoase ale oraşului, iar eu mă plimbam singur şi îngândurat pe străzi. Simţeam că îmi plânge sufletul, chiar dacă ochii mei erau uscaţi. Şi cum mergeam fără să văd pe unde merg, la un moment dat m-am simţit Ulysse trecând printre sirene: de la o terasă se auzea o muzică plăcută, care mi-a vrăjit inima. Mi-a alungat amărăciunea, m-a făcut să îmi dau seama că trebuie să fiu fericit că ţin atât de mult la soţie şi la copil, mi-a dat aripi să mă ridic din singurătatea care încerca să îmi năruiască sufletul.
    Ce legătură există între libertatea pe care o propun diferite genuri de muzică sau mişcări ale tinerilor şi libertatea pe care o propovăduieşte Hristos? Nici una. Şi totuşi de ce îmi place melodia Elefteria? Auzind-o, mă gândesc aproape de fiecare dată că viaţa mea în Hristos nu trebuie să fie o viaţă crispată, o viaţă făţarnică, o viaţă forţată. Hristos ne cheamă să fim noi înşine. Ne cheamă să ne luptăm cu păcatele, cu minciuna, cu răutatea. Ne cheamă să ne luptăm chiar şi cu modul de viaţă propovăduit de Elefteria. Numai că, din pricina creştinilor crispaţi, a celor care nu poartă crucea cu fruntea sus, ci cu o falsă pocăinţă, această muzică îmi aduce mereu aminte că legătura mea cu fraţii în Hristos trebuie să fie mai puternică decât a oamenilor pe care i-am văzut aplaudând la terasa din parc. Că trebuie să fie mai puternică decât a arabilor cărora când ascultă Salam Aleicum le zvâcneşte sângele în vine. Decât a tinerilor care se agită la fiecare concert rock sau house.
Nu recomand altora să asculte nici un fel de muzică care le-ar putea transmite mesaje sau ritmuri pătimaşe. Dar nici nu cred că viaţa duhovnicească presupune numai ascultarea muzicii psaltice sau a celei clasice. E adevărat şi faptul că, pe măsură ce oamenii sporesc în viaţa duhovnicească, muzica pe care o ascultă se schimbă. Însă procesul e uneori de durată. Totuşi, stau şi mă întreb uneori dacă la bătrâneţe un şlagăr vechi precum Woman in Love o să îmi placă mai puţin. Mi-am dorit să mă căsătoresc cu o fată care să mă iubească din toate puterile, care să fie woman in love şi la adânci bătrâneţi. Chiar dacă melodia i-a încurajat pe mulţi să descopere farmecul poveştilor de dragoste tip „căsătorie de probă”, pentru mine această melodie a însemnat şi înseamnă altceva.
    Dar nu despre muzică vreau să îţi vorbesc acum, ci despre libertate. Despre cele două feluri de libertate.
    În Hristos simt cea mai deplină libertate: în Hristos simt că libertatea nu înseamnă singurătate, nu înseamnă că numai eu vreau, că numai eu fac, ci înseamnă şi că accept să fiu iubit, că accept să mă scald în dragostea lui Dumnezeu, că accept să fiu înfrumuseţat lăuntric de Dumnezeu, că accept să deschid ochii şi să văd viaţa aşa cum este de fapt: ca un dar de la Dumnezeu.
    Mă simt oare mai sărac cu Hristos? Şi nu îmi e teamă să mă întreb: sunt oare mai sărac avându-L pe Hristos? Nu, mă simt mai bogat, mai fericit, mai împlinit, mai liber…
    Nu mi-ar ajunge o carte să scriu cât am cunoscut păcatul, în câte forme şi în câte situaţii. Pe moment, păcatul mi-a dat o oarecare împlinire. O oarecare satisfacţie şi chiar o anumită linişte: gustarea din fructul oprit. 
    Dar Hristos a venit în inima mea şi lucrurile s-au schimbat. A venit de multe ori, şi L-am gonit (conştient sau nu) de multe ori. Dar El, ca un adevărat îndrăgostit, nu a contenit să bată la uşa inimii mele încă şi încă o dată.
    Acum, când îţi scriu, mă simt ca o mireasă înaintea nunţii, care vorbeşte despre frumuseţea şi dragostea pe care i-o poartă mirele ei. Ştiu, această figură de stil s-a învechit. Numai că, atunci când trăieşti o figură de stil, nu îţi e teamă să o mărturiseşti. Ştiu că Hristos, pe Care Îl iubesc şi Care mă iubeşte, aşa cum îi iubeşte pe toţi oamenii, nu mă va părăsi.
    Dacă aş avea un shaker special, să pot pune în el puţină libertate adevărată, ţi-aş da să guşti un pahar. Cred că e cel mai puternic drog, deşi puţini se bat pentru el şi mai mulţi se luptă pentru un pliculeţ de marijuana.
    E destul de greu să gustăm din această libertate. Pentru că lumea aceasta ne-a învăţat să fim iubitori de sine, ne-a învăţat să căutăm libertatea numai în gustarea fructului oprit. Dar libertatea poate fi căutată şi în altă parte.
    Cred că este foarte greu să descoperi această libertate în Hristos în momentul în care te-ai îndrăgostit de cineva  şi când dragostea nu stă sub acoperământul dumnezeiesc. Ce simplu este să cauţi libertatea pătimaşă şi când de la o îmbrăţişare se ajunge la un sărut, de la un sărut la o mână pe piept, iar apoi tricoul cade, cade şi fusta. „Sună periculos, lasă fusta mai jos” se transformă în „«Sună periculos», dar trage-mi şi fusta jos!” etc. E cel mai simplu mod de arătare a unui sentiment. Şi, în acelaşi timp, e cel mai simplu mod de pervertire a unui sentiment .
    „Bun, dar această libertate în Hristos nu implică monotonie, plictiseală, nu implică distrugerea iubirii?”
    Dimpotrivă. Această libertate în Hristos este cea care înfrumuseţează relaţia dintre cei doi, o face proaspătă, senină şi nu mai puţin palpitantă. Oricum, despre monotonie spun – din experienţă – că apare chiar şi în cazul în care doi tineri trăiesc în păcat. Înainte să devin creştin, când practicam Tantra yoga, am trăit cu o fostă prietenă momente superbe. La mare, la munte, într-o mulţime de locuri frumoase. Dar, în ceea ce priveşte viaţa sexuală, monotonia îşi spune cuvântul ei. După epuizarea poziţiilor „Kamikaze Kama Sutra”, pe care tinerii dornici de experienţe noi le caută prin toate revistele de specialitate, apare inevitabil monotonia. Tocmai de asta iubirile la această vârstă, sau chiar căsătoriile de probă – formele moderne de concubinaj –, nu ţin mult. (Şi ce, în familie nu apare rutina în viaţa sexuală? Ba da, uneori este. Numai că monotonia aceasta nu se goneşte prin practicarea perversiunilor, ci prin dragostea pe care Dumnezeu o picură în inimile celor doi. Cei care trăiesc fără binecuvântarea nunţii nu pot simţi asta.)
    Atunci când între doi tineri apare plictiseala, ei caută să rupă relaţia care îi lega, pentru a fi liberi pentru o nouă aventură. Când între soţi apare plictiseala, ei se roagă la Dumnezeu să depăşească această ispită. Şi, chiar dacă lupta e grea, fiecare biruinţă înseamnă un plus de dragoste, de profunzime a sentimentelor.
    În momentul în care vezi viaţa prin prisma credinţei, începi să îţi dai seama că de fapt nu Dumnezeu este Cel care îl împiedică pe om să fie liber, că El nu este duşmanul libertăţii noastre. Înţelegi că de fapt noi suntem duşmanii propriei noastre libertăţi. Că El ne-a chemat la libertate, că El ne-a făcut fiinţe capabile să îmbrăţişeze sau să respingă libertatea. În acel moment, marile staruri, marii cântăreţi care trâmbiţează libertatea sunt văzuţi ca nişte oameni înlănţuiţi care fac apologia lanţurilor lor. Fanii lor sunt nişte admiratori fanatici ai lanţurilor şi nu ştiu că de fapt lanţurile nu îi apără, ci le limitează libertatea de mişcare.
    „Totuşi, nu se poate spune că tinerii creştini duc o viaţă frumoasă…”
    Asta o afirmă numai cei care nu duc o viaţă creştină. Trebuie să recunosc totuşi că unii tineri creştini cad în extrema unei râvne exagerate şi neagă orice manifestare specifică vârstei la care se află: sportul este rău, toată muzica este rea şi toate filmele sunt rele. Mie o astfel de poziţie mi se pare ciudată (asta nu înseamnă că aşa trebuie să li se pară şi altora…).
    Despre sport, spun că este chiar necesar tinerilor, pentru a-şi consuma energia altfel decât în discoteci. Viaţa la oraş este foarte diferită de viaţa la ţară şi organismul are nevoie de mişcare. Eu am practicat multe sporturi (înot, polo, patinaj artistic, tenis de câmp, baschet) şi am cunoscut cât de binefăcător e sportul pentru organism. După o lungă pauză, patinez iarăşi role şi mă simt foarte bine mergând pe role în parc împreună cu soţia şi copiii. 
    „Şi totuşi, cum se împacă rolele cu viaţa în Hristos?”
    Te-aş întreba şi eu ce au scris Sfinţii Părinţi despre role, bicicletă, baschet şi alte asemenea. Dar aş îndrepta discuţia pe un făgaş greşit. Important este ceea ce au scris Sfinţii Părinţi despre faptul că trupul nu trebuie neglijat. Era ridicol să scrii despre avantajele sportului într-o vreme în care tinerii îşi ajutau părinţii la toate muncile câmpului şi picau de pe picioare din cauza efortului depus. Dar, în zilele noastre, când o mulţime de tineri îşi tocesc fundul pe băncile facultăţilor sau la birouri, sportul trebuie privit cu mai puţină crispare . (Nu vorbesc despre sporturile extreme, care pun în pericol vieţile celor care le practică; aceştia Îl şantajează permanent pe Dumnezeu, despre Care consideră că trebuie să le poarte de grijă oricât de inconştienţi ar fi.)
    Dacă nu aş fi avut copii, nu aş mai fi mers acum pe role. Dar băiatul meu a mers o vreme la o grădiniţă la care, din când în când, copiii erau scoşi în parc cu rolele. Şi mi s-a părut normal să ieşim şi noi cu el în parc pe role. 
    Cât priveşte filmele, tot azi am primit şi un film frumos de desene animate pe care abia aştept să îl revăd. Nu cu băiatul meu, o să îl văd şi cu el, mai întâi vreau să îl văd cu soţia. Nu sunt la măsura la care să nu mai văd filme .
    Hristos nu le cere tinerilor să renunţe dintr-o dată la toate manifestările sufletului lor. Le cere să renunţe doar la păcat. Îi pune să renunţe la desfrâu, la băutură, la sex, la minciună, la muzica care îi îndobitoceşte, la filmele care îi vatămă. Îi pune să renunţe la tot ce le murdăreşte sufletul. Dar, cerându-le să trăiască în lume ca şi cum nu ar fi din lume, nu le cere să se transforme în nişte roboţi în care să nu încapă decât programele de rugăciune, mătănii, pocăinţă, slujbe. Hristos îi călăuzeşte pe tineri spre cunoaşterea adevăratei iubiri şi a adevăratei libertăţi. Cei care, din râvnă exagerată, renunţă de exemplu la sport – deşi organismul lor are nevoie de mişcare – riscă să devină formalişti. (Nu zic că nu fac bine cei care reuşesc să îşi consume energia fizică pe care o au prin mătănii şi închinăciuni. Eu însă, deşi făceam şi peste cinci sute de mătănii pe zi în facultate – în perioadele când aveam canonul respectiv –, simţeam nevoia şi de sport; aşa că mai jucam câte un baschet. Am cunoscut însă şi pe unii care negau sportul, dar nici mătănii nu aveau stare să facă. Oricum, cei care fac mătăniile sau închinăciunile ca pe un sport riscă să transforme rugăciunea într-o formă de culturism.)
    „Tu eşti un om liber?”, m-ai putea întreba.
    Sunt un om care merge pe calea dobândirii libertăţii. Calea e grea, cu popasuri, dar sigură. Sper să nu mă consideri prea bătrân pentru a avea dreptul de a-ţi vorbi despre libertate. De ce să nu recunosc, faptul că am 30 de ani mă face să îmi impun o anumită maturizare. Dar, şi asta vei vedea şi tu peste ani de zile, dacă inima îţi e plină de iubire, nu ai cum să te simţi decât tânăr. Parcă aş scrie cu melancolia unui pensionar care şi-a văzut nepoţeii, dar nu e aşa. Sunt convins că nu sunt singurul om care se trezeşte dimineaţa şi se simte pregătit să meargă la facultate pentru un curs sau pentru un examen. Acesta e de fapt unul dintre motivele pentru care îi mulţumesc deseori soţiei mele: că nu mă lasă să ruginesc, că pot să mă simt aproape student. Nu mă simt aşa când se năpusteşte asupra mea vreo ispită sau când trec prin cine ştie ce necaz, ci în restul timpului, când apele sunt liniştite.
    Ar mai fi de spus că, de cele mai multe ori, viaţa creştină li se propune ca alternativă doar tinerilor care se complac într-o viaţă de desfrâu - cu droguri sau cu muzică satanică. Nu toţi tinerii se droghează, nu toţi ascultă muzică satanică. Cred că viaţa creştină ar trebui prezentată drept alternativă şi celorlalţi tineri care – deşi nu se droghează şi nu sunt nici satanişti – cred că viaţa nu are alt rost decât trăirea unor experienţe – intelectuale, psihice, sau fizice – cât mai intense.
    Libertatea în Hristos este o comoară care străluceşte în lăuntrul privitorului. Străluceşte ca o făclie în suflet şi îl umple de mângâiere. Mi-aş dori să vină vremea să îţi pot vorbi mai mult despre această comoară lăuntrică. Deocamdată doar ţi-am spus că există, că poate fi găsită.
Şi poate că tu, asemeni oricărui căutător de comori, te vei duce să scormoneşti pământul pentru a o găsi. Nu ştii cum e, nu ştii cât de valoroasă e, dar ştii că există. Şi mai ştii că sufletul tău, apăsat din atâtea părţi, are nevoie de o asemenea comoară…
 
Extras din: Danion Vasile / Tinerii şi sexualitatea / ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Carte tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Serafim, Mitropolitul Germaniei şi al Europei Centrale
Editura Lucman, 2006
Taguri: Elefteria
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 9
Vizitatori: 9
Utilizatori: 0