15 Noiembrie 18

E minunat cum lucrează Dumnezeu

  • 20 Ianuarie 18
  • Intrebari
  • 0
- Înțelegem din ce spuneți că lucrurile nu funcționează așa cum învață neprotestanții: „Te-ai botezat – ești mântuit – nu mai faci păcate”… 
- Să știți că eu însumi, mulți ani de zile, fiind învățător printre ei, n-am reușit să înțeleg ce înseamnă „nașterea din nou” privind realitățile din viața celor ce se converteau. Şi foarte mulți sunt cei care nu o înțeleg, deși o predică!
    Teoretic, neoprotestanții prezintă „nașterea din nou” ca un fel de revoluție spirituală, care se petrece în viața celui credincios atunci când el începe să creadă în Dumnezeu și să se supună Lui. Odată ce s-a născut din nou, cineva poate fi sigur că este mântuit și va merge în rai, indiferent ce va urma. Garanția mântuirii le este dată, și ei nu se mai străduiesc atât de tare să se curățească de păcate și să se apropie de Dumnezeu. De aici și indiferența și lâncezeala care îi apucă pe cei mai mulți, și mai ales dorința lor de a se remarca prin trăiri și descoperiri uluitoare, cum sunt prorociile (mincinoase), vorbirea în limbi și altele. Practic, „nașterea din nou”, așa cum o definesc ei, nu există decât în teorie – în viața de zi cu zi nu se vede și se îndoiesc unii de alții.
    Noi, ortodocșii, credem că nașterea din nou are loc la Botez, după cuvântul Domnului Iisus: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu” Ioan 3:5.
    N-am reușit să fac legătura între ceea ce spun neoprotestanții și ceea ce experimentează la modul practic – și vorbesc de cei serioși, de cei care chiar cred în doctrina respectivă și au încercat s-o aplice în viața lor. Dimpotrivă, aș spune, așa cum și Biserica Ortodoxă spune, că întreaga noastră viață este o luptă cu păcatul; sunt și suișuri, sunt și coborâșuri... 
    Deci nu există o asemenea „naștere din nou”, așa cum o văd ei. Da, pot fi momente în viață când ne dedicăm lui Dumnezeu, din nou, și din nou, și din nou – unii pleacă la mănăstire, de pildă: oamenii ăștia au în viața lor un moment în care Dumnezeu îi cheamă la monahism; dar înainte de asta, oare nu erau creștini? Ba da, tot creștini erau! 
    Progresul spiritual real este dovada unei bune relații cu Dumnezeu. Acesta se poate aprecia din mai multe puncte de vedere, dar cel mai important este curățirea, sfințirea, tot mai mult. Au fost lucruri cu care m-am luptat ani de zile și n-am avut succes împotriva lor, iar imediat ce am revenit în Biserica Ortodoxă, mărturisesc cu modestie că am început să fac progrese. Anumite gânduri, anumite apucături, anumite obiceiuri... Mi-am îmbunătățit modul de a mă ruga, am început să înțeleg mai ușor Scriptura, privind învățătura și din punct de vedere al Sfintei Tradiții și a scrierilor Sfinților Părinți din vechime, am descoperit oameni noi, duhovnicești, modele vrednice de urmat – n-o să fac o listă acum. Există și un progres al cunoașterii: din punct de vedere al doctrinei, se leagă lucrurile între ele, există o coerență din punct de vedere al mesajului biblic. 
    Uitați, pot să vă spun așa: există momente când lucrez – nu la ceva spiritual, teologic, ci, să zicem, programez – și simt așa, în lăuntrul meu, ceva care mă face să las tot ceea ce fac și să mă duc la rugăciune. Asta mi se pare o dovadă că Duhul Sfânt lucrează în mine, în familia noastră… Dumnezeu m-a binecuvântat mai mult decât mă așteptam! E minunat cum lucrează Dumnezeu! Nu pot avea altă atitudine posibilă decât recunoștința și mulțumirea.

Extras din: Mărturisirile unui fost predicator neoprotestant „Biserica Ortodoxă ne-a oferit dragostea necondiționată” (III)  
Revista „Familia ortodoxă“, iulie, 2014, www.familiaortodoxa.ro
Foto: Iulian Bracau
Lasa un comentariu
avatar
Articolul lunii
Retele Sociale
  • Facebook
  • Google+
  • Twitter
  • Comentarii
  • Apreciate
  • Vizualizari
Citate Ortodoxe

Total online: 8
Vizitatori: 8
Utilizatori: 0